Distinsul istoric clujean la ceas aniversar

Istoricul clujean Ioan-Aurel Pop s-a impus în istoriografia românească ca un excelent cunoscător al Evului Mediu, reputat specialist al istoriei Transilvaniei medievale, al relațiilor româno-maghiare. A descoperit în arhive documente medievale pe care le-a comentat și tipărit, a redactat manuale universitare, a publicat sute de articole, studii, recenzii, prefețe și postfețe, cronici în volume și reviste de specialitate.

Pe Ioan-Aurel Pop l-am cunoscut la sf. anilor 80 ai secolului trecut, atunci când era asistent la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Fiind deseori la Cluj-Napoca (fiicele Rodica și Sorina au studiat la Universitatea „Babeș-Bolyai”), am avut prilejul să discut cu distinsul omagiat diverse probleme de istorie, de cercetare și predare a acestui obiect în școli și universități. Ioan-Aurel Pop a fost și este interesat de istoria Basarabiei, de istoricii de aici, de lucrările lor. Fiind director al Centrului de Studii Transilvane, Ioan-Aurel Pop a organizat sistematic Școli de vară pentru profesorii din instituțiile preuniversitare și profesori universitari din Republica Moldova și din regiunea Cernăuți (Ucraina), școli în care cei mai erudiți specialiști clujeni au prezentat prelegeri referitoare la diverse probleme istorice. Programele Școlilor de vară prevedeau și excursii în diverse locuri marcate de istorie. Acele excursii au lărgit mult orizontul cunoștințelor profesorilor noștri de istorie, care rămân recunoscători pentru cunoștințele acumulate și, respectiv, expuse în fața liceenilor sau studenților.

Ioan-Aurel Pop are o atitudine deosebită față de basarabeni, de istoria lor. A prezentat capitole și a coordonat volumul 200 ani din istoria românilor dintre Prut și Nistru, 1812-2012, Chișinău, 215 p., o carte deosebit de utilă în învățământul din Republica Moldova. În pofida crizei de timp, acad. I.-A. Pop a vizitat de nenumărate ori Republica Moldova, unde a ținut comunicări științifice pe teme de istorie a românilor, luări de cuvânt ascultate cu interes de cei prezenți. Profesorul I.-A. Pop posedă un dar deosebit de expunere, este un orator desăvârșit. Rămâne în memoria noastră recenta lui prezență la ședința în plen a Congresului Național al Istoricilor Români, ediția a IV, Chișinău, Palatul Republicii (Chișinău-Suceava, 27-31 august 2024).

Basarabenii și-au manifestat recunoștința pentru tot ceea ce face Ioan-Aurel Pop: în 2010 președintele Republicii Moldova Mihai Ghimpu i-a conferit Ordinul de Onoare, iar senatele Universității de Stat din Moldova (Chișinău), Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” (Chișinău) i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa. (Mai detaliat vezi: Ioan Bolovan, Mircea-Gheorghe Abrudan, Pop, Ioan-Aurel, în Enciclopedia reprezentanților scrisului istoric românesc, vol. IV (O-R), coordonatori Victor Spinei și Dorina N. Rusu, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer a Muzeului Național al Bucovinei, 2021, p. 211-214).

***

Am citit întotdeauna cu interes lucrările acad. Ioan-Aurel Pop. Din cele lecturate vreau să evidențiez monografia Istoria, adevărul și miturile, apărută în trei ediții (aici fac trimitere la ediția a II-a, București, Editura Enciclopedică, 2014, 400 p.). Este vorba de combaterea unui curent istoriografic dacă nu primejdios, atunci cel puțin curios pentru cunoașterea trecutului românesc.

În 1996, aflat la Universitatea București, am făcut cunoștință cu profesorul Lucian Boia, care mi-a oferit două volume (culegeri de studii) – Miturile comunismului românesc și Miturile istorice românești, ambele publicate la Editura Universității București, în 1995. În discuția avută, profesorul Lucian Boia mi-a atras atenția: la alcătuirea culegerii de studii au contribuit și studenți originari de Basarabia.

Problematica volumelor nu era chiar necunoscută: despre utilizarea istoriei în scopuri politice de către comuniștii români a scris Vlad Georgescu (Politică și istorie. Cazul comuniștilor români, München, Editura Ion Dumitri-Verlag, 1981, 158 p.). Cartea circula în România în copie xerografiată (în orice caz așa o am eu), apoi a fost reeditată la București, în 1991. În același an (1991) am publicat monografia Învățământul istoric în România (1948-1989), Chișinău, Editura Știința, 112 p., în care am expus prezentarea istoriei românilor pe timpul lui Mihail Roller, lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și lui Nicolae Ceaușescu, evidențiind trăsăturile specifice fiecărei perioade. Dar cărțile oferite de profesorul Lucian Boia aduceau un suflu nou, puternic, am putea spune „revoluționar”. De exemplu, studentul basarabean Marcel Bîlici în articolul „La trecutu-ți sumbru, falnic viitor. Istorie și poezie în Moldova Sovietică” (Miturile comunismului românesc..., p. 57-67) a selectat din operele poeților basarabeni versuri ce înfierau trecutul interbelic al Basarabiei, aflată în România întregită. De ex., autorul l-a citat, între alții, pe Andrei Lupan, care în poezia Păcală și ocupanții (români – A.P.), referindu-se la averea basarabenilor aflați sub „jugul boierilor români” afirma: „... O căpiță de gunoi,/ Doi căței de usturoi,/ Zece grame de tărâțe,/ Trei potcoave pentru mâță,/ Și cenușa de pe vatra...” (p. 59). În continuare M. Bîlici a citat din poeziile unor autori basarabeni care au proslăvit viitorul luminos al basarabenilor, aflați fără voia lor sub ocupația sovietică, precum și câțiva poeți care l-au idealizat pe Lenin, între aceștia și Grigore Vieru (poezia Lenin). Materialul publicat m-a pus în gardă: autorul articolului nu a prezentat contextul politic în care au apărut acele poezii, nu a menționat că mulți poeți s-au detașat public de cele scrise în anii totalitarismului stalinist/comunist (Andrei Lupan, de ex., a scris poezia Mea culpa). În privința lui Grigore Vieru, acesta, alături de alți scriitori și poeți, intelectuali în ansamblu, a contribuit substanțial la Renașterea Națională a românilor basarabeni, astfel debarasându-se de trecutul sovietic (se pare, din cauza acestei activități i s-a tras și moartea în tragicul accident auto). La prima vedere, ideile și poziția ocupată de autorii culegerii, inclusiv a profesorului Lucian Boia, erau corecte și acceptabile. „Descifrarea încărcăturii mitologice a discursului politic și istoriografic, a textelor literare sau imaginilor artistice (toate disponibile) îl apropie în mai mare măsură (pe istoricul imaginarului – A.P.) de esența fenomenului totalitar decât orice alt izvor”, afirmă profesorul Lucian Boia (p. 6).

În timp însă lucrurile au fost împinse prea departe. În alte lucrări, în special în monografia Istorie și mit în conștiința românilor, București, 1997, 311 p., lucrare analizată de Ioan-Aurel Pop în recenzia-monografie Istoria, adevărul și miturile, București, Editura Enciclopedică, 2014, 400 p., amintită mai sus, profesorul Lucian Boia afirmă cum că întreaga istorie a românilor este „un mit”, sau istoria românilor este bazată „doar pe mituri”. Profesorul Lucian Boia consideră că istoricii din perioada interbelică (Nicolae Iorga, Gheorghe I. Brătianu, C.C. Giurescu, P. P. Panaitescu) ar fi fost „creatori sau transmițători de mituri” etc.

În acest context, acad. Ioan-Aurel Pop a demonstrat inconsistența tezelor promovate de prof. Lucian Boia și susținătorii lui. În „Cuvânt înainte la ediția a II-a” I.-A. Pop evidențiază câteva cauze ce au necesitat publicarea ediției a doua. În primul rând, cartea profesorului L. Boia Istorie și mit în conștiința românească a fost retipărită periodic, în românește și în limbi străine, ceea ce a însemnat că problemele abordate de autor sunt actuale, respectiv combaterea tezelor promovate de L. Boia trebuie amplificată. În al doilea rând, I.-A. Pop menționează că volumele profesorului L. Boia au produs „roade”, au creat „direcții de cercetare” și observă că autorii care îl urmează pe L. Boia, prin studiul așa-ziselor mituri din scrisul istoric, compară și critică, emit judecăți de valoare despre operele și ideile confraților mai de demult sau mai recenți, fără ca ei înșiși „să aibă vreo creație, să cerceteze vreun izvor, să ilumineze o epocă, o personalitate, o întâmplare revolută” (p. VI). În al treilea rând, acad. Ioan-Aurel Pop consideră că mesajul general promovat de prof. L. Boia este esențialmente greșit. „Critica naționalismului și comunismului, la nivelul scrisului istoric românesc, deplin necesară și justificată, nu trebuie să conducă la demolarea valorilor românești din toate timpurile, la diseminarea marasmului și a incertitudinii, la ura endemică față de orice produs autohton, de la opere la oameni, de la idei la edificii, de la moravuri la idealuri. Or, din păcate, lucrările profesorului Lucian Boia, asta fac!” (ibidem). 

Consider că această monografie are un loc mult mai mare în istoriografia românească decât o simplă recenzie. Academicianul Ioan-Aurel Pop actualizează principiile științifice și metodologice ale istoriei ca obiect de studiu și de predare în instituțiile de învățământ din România și din Republica Moldova. Cartea este cu atât mai actuală și necesară în condițiile războiului agresiv al Federației Ruse împotriva Ucrainei, în care propaganda de la Kremlin utilizează fără pic de jenă istoria în scopul justificării războiului, dar și a dreptului actualei Rusii de a stăpâni teritoriul URSS, adică și a Republicii Moldova. Subiectul merită a fi examinat cu altă ocazie.

Îi suntem recunoscători domnului Ioan-Aurel Pop pentru patriotismul de care dă dovadă, pentru lecțiile de bună înțelegere a Istoriei românilor, pentru deschiderea manifestată în vederea colaborării istoricilor de pe ambele maluri ale Prutului.

La mulți ani cu sănătate, stimate Domnule Coleg!

The distinguished Cluj historian at the anniversary hour

Keywords: Ioan-Aurel Pop; History of Romanians; Bessarabia; myths; truth

The article presents the figure of the great Cluj historian, academician Ioan-Aurel Pop, author of numerous articles, monographs, collections of documents, etc., especially devoted to the Transylvanian Middle Ages. At the same time, I.-A. Pop is an excellent polemicist and promoter of scientific methodology for understanding and exposing the past. I.-A. Pop convincingly combats the erroneous claims that Romanian History is based only on myths.