Un istoric care face istorie

Pe domnul profesor Ioan-Aurel Pop îl cunosc de mult timp, de prin 2004, pe atunci era directorul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică (IRCCU) din Veneția. Participasem la o lansare de carte, iar după consumarea evenimentului, domnul profesor nu ezită să ne mulțumească, mie și soției, și chiar ne-a condus până la ieșirea principală. Încercând să-i răspund pentru bunăvoință și amabilitate, i-am dăruit două cărți de poezie de-ale mele Teama de scris (2003) și Mesaje din ocnele paradisului (2004), ambele publicate la Editura „Augusta” din Timișoara. Parcă îl văd cum s-a luminat la față, după ce mă prezentasem: „Sunt român din Basarabia!”. Mai apoi volumele acestea și altele au fost lansate la IRCCU. Astfel, Institutul (întemeiat în 1933 de Nicolae Iorga) mi-a fost ca o oază de românism în inima Veneției în cele mai grele momente pentru mine, nou-venit pe pământul lui Dante. Am găsit în Casa Română (așa o numesc venețienii) un punct de referință, un refugiu spiritual și o modalitate de a cunoaște mai bine lumea literară românească, desigur, grație măiestriei domnului director, prof. Ioan-Aurel Pop de a construi punți între oameni, de a face istorie, întocmai așa cum prevestea cel mai mare istoric al României la întemeierea acestei prestigioase instituții culturale.

Astăzi Președintele Academiei Române e la ceas aniversar. Nu cred că omagiatului nostru i-ar plăcea laudele, ținând cont de înalta-i cultură și de cumsecădenia-i proverbială, mai rar întâlnită în sferele de vârf ale intelectualității românești în ultima vreme. Și totuși, voi încerca să menționez câteva momente care mi se par importante.

A fi profesor de istorie e una și a face istorie e cu totul alta. Și când spunem aceasta nu ne referim la faptul ca prin culisele intelectualității românești se discută de ceva ani despre o eventuală propulsare a omagiatului nostru în politica mare. Nu știm care ar fi răspunsul domnului profesor, dar este cert că istoria se poate face și altfel, nu neapărat prin implicarea directă în politică.

Președintele Academiei Române face istorie prin atitudinea competentă, profesionistă și transparentă față de provocările pe care le întâlnește societatea românească în acest început de mileniu cu iz de pandemie, încă prins în cleștele a două mari focare de război, unul mocnind chiar lângă casa noastră.

Odată cu intrarea în UE a României, vine și tăvălugul globalizării, care comportă consecințe irecuperabile pentru cultura și școala românească la toate nivelurile ei. Președintele Academiei Române face istorie și atunci când susține revista „Limba Română” de la Chișinău, care a devenit un simbol al trezirii naționale pentru românii din stânga Prutului. Profităm de ocazie să-i mulțumim pentru susținere în aceste timpuri grele, când ne este amenințată existența de mașina militară a Rusiei ghidată de criminalul de război Vladimir Putin.

Face istorie și atunci când susține Basarabia, care este pământ românesc rupt din trupul Țării. Face istorie și atunci când susține Bucovina de la înaltele tribune ale Academiei Române. Și tot istorie face, dacă ne referim la actualitate, când publică volumul Moldova medievală văzută dinspre Transilvania, Editura „Junimea” din Iași. Cartea este consistentă, cu izvoarele la suprafață, accesibilă și autorul ei o ține departe de fanfaronada trecătoare. A fost lansată la Bookfestul din Chișinău în această toamnă, la care am avut onoarea să particip. În alocuțiunea sa de la acest eveniment, criticul literar Adrian Dinu Rachieru menționa, pe bună dreptate, faptul că „domnul academician nu este doar istoric, este o personalitate de densă cărturărie, o mândrie a elitei românești, este «un istoric militant», sintagmă preluată de la Dan Berindei”.

Subscriem observației de mai sus și, cu certitudine, domnul academician „nu este doar istoric”, odată ce veghează și asupra limbii române. Pune degetul pe rană și ne avertizează despre invazia englezismelor în vocabularul limbii. Face aluzii la pericolele care pot veni asupra mediului lingvistic, a culturii și a tradițiilor naționale în urma rostogolirii tăvălugului globalizării. Academia Română, în frunte cu prof. Ioan-Aurel Pop avertizează societatea despre posibilele provocări ale lumii moderne generate de avansatele tehnologii cu inteligență artificială, care constituie un proces inevitabil pentru toate țările lumii și, în mod special, pentru spațiul occidental. Iată de ce Academia Română, grație Președintelui acesteia, dl prof. Ioan-Aurel Pop, a devenit în ultima vreme un barometru al societății românești, un indicator al vitalității culturii, un garant și un protector al corectitudinii intelectuale.

În profesionalismul și personalitatea domnului prof. Ioan-Aurel Pop vedem un pisc al intelectualității românești, un om luminat al cetății, un român care locuiește în luptă în Țara limbii române.

La mulți ani buni înainte, domnule prof. Ioan-Aurel Pop!

Vă cuprind basarabenește!

A historian who makes history

Keywords: The Romanian Academy; culture; anniversary clock; history professor; militant historian; intellectual peacock

Today the President of the Romanian Academy is on his birthday. Being a history professor is one thing and making history is quite another. In the professionalism and personality of Prof. Ioan-Aurel Pop we see an apiscus of the Romanian intelligentsia.