Alexandru Bantoș, un slujitor devotat al Limbii Române
Pentru tipar
Filolog cu experiență jurnalistică și foarte bună pregătire editorială, Alexandru Bantoș a fost, mai mult de trei decenii, sufletul revistei „Limba Română”, prima publicație de știință și cultură lingvistică purtătoare a acestui nume, tipărită la est de Prut.
Fondator al publicației (în 1991), alături de Nicolae Mătcaș și de Ion Dumeniuk, inițial redactor-șef adjunct, apoi redactor-șef (din 1994), Alexandru Bantoș a transformat revista cu nume simbolic în for de dezbatere și, totodată, în mijloc de educare culturală și științifică.
Având de la început alături intelectuali basarabeni remarcabili, deopotrivă lingviști și scriitori, între ei Nicolae Corlăteanu, Anatol Ciobanu, Silviu Berejan, Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, nume remarcabile ale culturii basarabene moderne, cărora li s-a alăturat, peste puțin timp, cu elanul, cu dăruirea și cu știința bine cunoscute, și Eugen Coșeriu, marele savant originar din Basarabia, Alexandru Bantoș a inițiat proiecte, a organizat dezbateri și a publicat lucrări consacrate unor probleme de importanță majoră pentru limba și cultura românilor trăitori la est de Prut: unitatea de neam și de cultură în cadrul romanității răsăritene, numele corect al limbii vorbite de populația majoritară din Basarabia, rolul limbii în consolidarea conștiinței de neam și altele.
Găzduite în paginile revistei „Limba Română”, prin intermediul căreia au fost difuzate constant în școlile din Republica Moldova, textele acestor dezbateri au fost reunite în volume cu circulație largă, devenind în scurt timp lucrări de referință. Numere speciale ale revistei (Limba română este numele corect al limbii noastre, 1995) sau volume care reunesc mai multe studii importante (precum Limba română este patria mea, 1997, reeditat în 2007) fac deja parte din bibliografia folosită nu doar de cercetătorii limbii române.
Iar aceste publicații (numere de revistă, volume colective sau lucrări de autor), reprezentând de obicei proiecte ale celebrei deja Case a Limbii Române, fondate la Chișinău în 1998, nu ar fi putut prinde contur fără efortul, fără știința, fără pasiunea și fără sacrificiile constante ale echipei conduse cu dăruire de Alexandru Bantoș.
În momente de cumpănă (lupta pentru susținerea financiară a revistei „Limba Română” nu a primit totdeauna și nici imediat răspunsuri îmbucurătoare), Alexandru Bantoș a acceptat și apoi a folosit într-un articol de fond, proverbul ardelenesc Morile Domnului macină încet, dar macină bine.
„Morile Domnului” au măcinat grâu ales și au dat românilor din Basarabia, adulți, dar mai ales copii, hrană bună pentru minte și pentru suflet. Iar efortul deosebit depus de Alexandru Bantoș și de echipa admirabilă care i-a stat constant alături, cu abnegație și stoicism, a dăruit romanității răsăritene o revistă de cultură și de știință a limbii cu totul deosebită.
Prin plecarea dintre noi a lui Alexandru Bantoș, cu mult înainte de vreme, Casa Limbii Române „Nichita Stănescu” a rămas mai săracă. Iar numărul celor care au dus cu dăruire lupta pentru limba și cultura noastră în teritoriul românesc aflat la est de Prut s-a împuținat.
Locul lăsat gol de Alexandru Bantoș, plecat prea devreme dintre noi, va fi greu, dacă nu imposibil de ocupat.
Sunt însă convins că influența exercitată de „Limba Română”, revista de știință și cultură lingvistică pe care Alexandru Bantoș a condus-o timp de peste trei decenii, a lăsat urme de neșters în mintea și în sufletul tinerelor generații de intelectuali basarabeni. Lor le este transferată acum datoria de a lupta la fel de intens și de eficient pentru apărarea, pentru promovarea și pentru cultivarea limbii noastre naționale.