Biblioteca – o instituție redefinită pentru secolul al XXI-lea

Introducere

Conceptul de bibliotecă a devenit din ce în ce mai dificil de precizat. În accepțiunea clasică, biblioteca este definită prin ideea de colecție, fiind considerată bibliotecă o colecție publică sau privată de documente deținută și administrată de o persoană sau o instituție. Termenul bibliotecă este folosit și pentru a denumi clădirea sau partea din clădire care adăpostește o astfel de colecție. Definiția este corectă, dar oarecum simplistă, întrucât nu reflectă ce reprezintă o asemenea structură instituțională din punctul de vedere al misiunii sale sociale și al serviciilor pe care le oferă.

Biblioteca este instituția care reflectă cel mai bine comunitatea deservită și, de-a lungul timpului, s-a redefinit ori de câte ori comunitatea în cauză a suportat modelări și transformări. Cele mai rapide și mai vizibile transformări sunt cele din perioada noastră. Schimbările societății și ale comunităților, datorită tehnologiilor informației și comunicării (TIC), au un profund impact și asupra bibliotecilor.

Specificul instituției biblioteconomice de-a lungul timpului

De-a lungul istoriei, regăsim biblioteca drept o instituție socială în diferite reprezentări, în funcție de nivelul de dezvoltare al societății, de circulația informației, de nivelul de educație al populației. Biblioteca antichității se regăsea lângă temple și în palatele regale și era un simbol al recunoașterii sociale, întrucât un regat, o comunitate erau deosebit de apreciate pentru nivelul și valoarea intelectuală datorate colecțiilor documentare deținute și prestigiului cărturarilor săi. Nu de puține ori, documentul scris avea o conotație sacră, iar bibliotecarul se alătura savanților vremii. Cel mai cunoscut bibliotecar al antichității rămâne Callimach, director al Bibliotecii din Alexandria.

În perioada medievală se păstrează și se dezvoltă tradițiile cărturărești, iar bibliotecile sunt prezente preponderent în mănăstiri; rolul lor nu este doar de păstrătoare ale documentelor vremii, ci, prin celebrele scriptorii, sunt copiate manuscrise, mare parte din moștenirea antichității fiind salvată în acest fel. Remarcăm și domeniile diverse ale documentelor și colecțiilor: teologie, drept, medicină, muzică, retorică, istorie, gramatică etc. și, prin urmare, apariția universităților pare un demers cât se poate de firesc. Bibliotecarul avea reputația omului de știință, a cercetătorului. Biblioteca medievală este instituția socială cu o extraordinară reputație în epocă și care, din perspectiva actuală, poate fi considerată instituția fundamentală a emancipării și progresului social.

Și în epoca Renașterii și apoi perioada modernă, biblioteca rămâne instituția care reflectă societatea și spațiul comunitar. Apariția tiparului a contribuit decisiv la facilitarea accesului la carte și acest lucru s-a reflectat în dezvoltarea bibliotecilor atât din punct de vedere numeric, cât și din perspectiva activităților oferite. Comunitățile (naționale sau regionale) se preocupă de înființarea de biblioteci, care să fie puse în slujba publicului larg. Este perioada în care apar și editurile. Apar bibliotecile naționale, bibliotecile publice și se poate vorbi despre demersuri de democratizare a accesului la cultură și educație. Prestigiul universităților este legat de biblioteca deținută. Bibliotecarul devine documentarist, având misiunea de a organiza și administra fondurile, documentarea și de a asigura accesul la acestea.

Secolul al XX-lea democratizează cu adevărat accesul la informație, iar bibliotecile sunt prezențe indispensabile ale comunităților, îndeplinind funcții patrimoniale, educative, științifice, culturale. La nivel național, bibliotecile își delimitează competențele și constituie Sistemul National de Biblioteci, răspunzând astfel cât mai bine cu putință unei nevoi sociale specifice fiecărei țări. Bibliotecile naționale își asumă misiunea patrimonială ca misiune principală; bibliotecile publice se pun în serviciul comunităților locale, sprijinind aceste comunități în activitățile lor educative și culturale; bibliotecile școlare devin o componentă a procesului didactic; bibliotecile universitare își dezvoltă funcțiile educative și de cercetare; bibliotecile specializate deservesc comunități specializate și, de cele mai multe ori, sprijină activitatea de cercetare atât în faza premergătoare cercetării, prin activitățile de informare și documentare, cât și în faza de valorificare a rezultatelor cercetării prin activitățile de diseminare.

Biblioteca secolului al XXI-lea – caracteristici

a) Redefinirea misiunii bibliotecii în secolul al XXI-lea

Secolul al XXI-lea aduce o bulversare a modelelor tradiționale de informare și documentare: multe schimbări într-un timp scurt, relativ greu de înțeles de către biblioteci și care obligă aceste instituții să se adapteze continu la provocările unei societăți în continuă schimbare și în care informația are rol determinant. Biblioteca ca instituție a parcurs (și în unele aspecte încă parcurge) o criză identitară. Paradigmele informației s-au schimbat și au determinat schimbări profunde în toate procesele de producere, prelucrare, comunicare, utilizare, conservare a resurselor informaționale și documentare. O primă paradigma ar fi paradigma tehnică, conform căreia toate procesele biblioteconomice de prelucrare, organizare, comunicare, utilizare a resurselor informaționale și documentare sunt condiționate de utilizarea unei infrastructuri TIC și, prin urmare, bibliotecile sunt obligate să își definească modelul de funcționare în acord cu această condiționare TIC. De asemenea, se mută accentul de la document către informație. Bibliotecile organizează și gestionează colecții de documente pe care la pun la dispoziția utilizatorilor, iar aceștia își selectează informația utilă. Acum, bibliotecile trebuie și să organizeze, să administreze și informația și să ofere utilizatorului informația, nu doar să îi indice documentul unde acesta o poate găsi. Alături de colecțiile tradiționale, bibliotecile sunt obligate să dezvolte și produse și servicii care oferă acces facil la resurse informaționale. O altă paradigmă ar fi paradigma de conservare versus utilizare. Utilitatea bibliotecii este dată de măsura în care sunt utilizate colecțiile sale, de măsura în care reușește să satisfacă nevoile de informare ale utilizatorilor și astfel să aibă un rol educativ, formativ și de informare la nivelul comunității deservite. Se mută accentul de la lucrul individual spre lucrul colectiv atât în cazul utilizatorilor, cât și în cazul bibliotecilor. Bibliotecile nu mai sunt entități precis individualizate și relativ izolate în exercitarea activităților lor. Sunt obligate să colaboreze, să fie complementare în activitățile de informare cu alte instituții similare, să faciliteze accesul la informații care nu sunt obligatoriu regăsite în propriile colecții. Și nu în ultimul rând, biblioteca nu mai este titularul activităților de informare și documentare. Biblioteca se află în relație de complementaritate sau chiar concurențială cu Internetul.

b) Biblioteca și comunitatea – redefinirea rolului social al bibliotecii

Biblioteca contemporană pare a parcurge o situație de criză. Exigențe din ce în ce mai mari din partea comunității deservite și influența (TIC) obligă bibliotecile să se redefinească astfel încât să răspundă noilor exigențe de informare și documentare. S-au pus chiar întrebări precum: ce reprezintă biblioteca pentru o comunitate?, are sau nu nevoie o comunitate de o bibliotecă? Răspunsurile desprinse din literatura de specialitate sunt încurajatoare pentru biblioteci. Biblioteca reprezintă memoria comunității, are rol formator, sprijinind educația nonformală, reprezintă un spațiu cultural și susține activ manifestările culturale locale, are rol social activ și este un spațiu public cu acces liber și nediscriminatoriu. Toate acestea sunt argumente în favoarea bibliotecii contemporane și a rolului ei în spațiul comunitar.

Biblioteca contemporană este diferită față de biblioteca deceniilor și secolelor trecute. Diferențele se datorează schimbărilor mediului social în care aceste structuri de informare și documentare există și se observă în modificarea misiunii și obiectivelor acestora, în diversificarea activităților și a produselor și serviciilor oferite, în punerea utilizatorului în centrul activităților specifice și într-o integrare cât mai bună în comunitate.

ALA (American Library Association) sintetizează motivele pentru care bibliotecile dețin un rol social important în cadrul comunităților. Astfel, principalele motive ar fi:

- biblioteca sprijină grupurile de populație defavorizate, având un rol însemnat în educația nonformală cum ar fi, de exemplu, alfabetizarea grupurilor de copii proveniți din medii defavorizate;
- biblioteca adaugă valoare culturală și socială zonelor locuite. Studii diverse din SUA au arătat că oamenii preferă să locuiască în apropierea bibliotecilor, întrucât consideră aceste zone mai sigure și biblioteca reprezintă un indicator ridicat de calitate a vieții;
- biblioteca este un spațiu de socializare, facilitând întâlnirile dintre oameni și grupuri de oameni;
- biblioteca este importantă pentru colecțiile deținute, pentru sprijinul acordat indivizilor în informare și documentare;
- biblioteca este un spațiu pentru întâlniri publice, reuniuni, dezbateri, o Agora a comunității;

- biblioteca este suport al activităților culturale, sprijin pentru membrii comunității care doresc să se exprime într-o formă artistică (în comunitățile mici, biblioteca este principalul spațiu expozițional și cultural al comunității);
- biblioteca este spațiu de lucru pentru indivizi sau grupuri, reușind să asigure condițiile de lucru și o relativă intimitate tuturor celor care vin în instituție;
- biblioteca este un furnizor de tehnologie, de resurse TIC necesare utilizatorilor pentru activități diverse.

Din motivele prezentate despre rolul bibliotecii în comunitate, observăm că accesul la document și informații nu mai este pe primul loc și că, de fapt, biblioteca ca întreg, ca instituție în care se pot regăsi membrii comunității contează cel mai mult. Oamenii privesc biblioteca ca pe un spațiu comunitar, ca pe un loc în care fiecare este bine primit, gratuit și nediscriminatoriu și este spațiul pe care îl pot toți partaja pentru cele mai diferite activități culturale, educative, sociale. Este din ce în ce mai evident că bibliotecile devin furnizoare de tehnologie și infrastructură pentru activități comunitare și astfel trebuie să se implice activ în cele mai diverse activități ale comunității.

Dintre toate tipurile de biblioteci care reprezintă Sistemul Național de Biblioteci al unei țări, bibliotecile publice exprimă cel mai bine comunitatea.

Care ar fi aspectele specifice care pot deveni atuuri ale bibliotecii în relația cu administrația locală și comunitatea? Regăsim în studiul Library Services in the Digital Age o enumerare a punctelor tari ale bibliotecilor contemporane:

- biblioteca este considerată un centru comunitar care face legătura între populație și instituții (bibliotecile sunt parteneri ai școlilor, instituțiilor culturale, asistenței sociale și se implică activ în susținerea activităților lor specifice);
- bibliotecile oferă acces nediscriminatoriu și gratuit la resursele de informare în format tradițional și digital (bibliotecile sunt susținute de comunitate prin autoritățile locale, pentru a intermedia, într-o manieră profesională și specializată, accesul la informație pentru toți membrii comunității);
- bibliotecile au un rol însemnat în formarea continuă și rol complementar în educație (biblioteca se implică în educația nonformală);
- bibliotecile se remarcă prin flexibilitate, asimilarea rapidă a noilor tehnologii și asigurarea instruirii în utilizarea acesteia, diversificarea activităților oferite publicului;
- bibliotecile sunt permanent deschise spre inovație și tehnologie, sunt deschise spre produse și servicii digitale și oferirea accesului la distanță;

- bibliotecile au rol activ în educația utilizatorilor (persoane fizice sau juridice, indivizi sau grupuri de indivizi) și sunt deschise spre cooperare și parteneriate cu instituții similare și cu cele mai diverse instituții din spațiul comunitar;
- bibliotecile sunt manageri ai cunoașterii în sensul că teoriile și tehnicile din domeniul științelor informării sunt recunoscute ca fiind cele mai performante în organizarea informației.

Din această enumerare, observăm că se conturează portretul bibliotecii contemporane ca fiind o instituție foarte implicată în activitatea comunității, partener al altor instituții din comunitate, sprijin al celor mai diverse activități și locul central al comunității sau spațiul în care se poate regăsi fiecare individ sau grup din comunitate.

c) Produse și servicii oferite de biblioteci datorate tehnologiilor digitale

Bibliotecile contemporane administrează două mari categorii de colecții: colecțiile tradiționale (pe suport tipărit) și colecțiile electronice și digitale (accesibile offline și online). Fiecare tip specific de colecție și document necesită activități, proceduri și competențe specifice atât din partea bibliotecarilor, cât și a utilizatorilor.

Resursele informaționale și documentare digitale achiziționate de biblioteci (de cele mai multe ori sub forma licențelor de acces) degrevează instituțiile de o serie de activități specifice precum achiziția tradițională, evidența, catalogarea, indexarea etc., dar aduc alte activități și atribuții noi.

Cele mai întâlnite și mai populare produse și servicii oferite de biblioteci prin intermediul tehnologiilor digitale sunt: bazele de date, serviciile de referințe; instruire de specialitate (pentru formarea culturii informației, accesul la informația digitală, selecția și evaluarea informației digitale ș.a.). Bibliotecile și bibliotecarii își dezvoltă competențe de accesare și evaluare a resurselor informaționale, de educare a utilizatorilor în sensul dobândirii unei culturi a informației și a unei culturi digitale, de realizare a managementului informației și cunoașterii.

d) Bibliotecarul secolului al XXI-lea

Profesia de bibliotecar a suferit o transformare spectaculoasă, devenind una dintre cele mai complexe profesii. Dacă mult timp a fost privită ca fiind o profesie din domeniul umanist, în ultimele decenii observăm că o regăsim din ce în ce mai mult ca o profesie din domeniul sociotehnic, necesitând în mod obligatoriu competențe biblioteconomice și de știința informării, de comunicare, TIC, limbi străine, precum și cunoștințe generale solide din cele mai diverse domenii. Profesiile consacrate au suferit profunde modelări în interiorul lor, devenind necesare specializări din ce în ce mai înguste pentru anumite activități specifice. De asemenea, activitățile biblioteconomice de bază sunt condiționate de competențele tehnologice și, în plus, au apărut profesii noi fără echivalent tradițional. Transformările din profesii determină necesitatea formării de competențe adecvate, cele mai multe fiind competențe noi legate de mediul digital. Competențele transversale sunt de egală importanță în exercitarea profesiei, precum competențele de bază care dau conținut activităților profesiei.

Un studiu amplu efectuat în 2023 de către ADBS (Asociația Documentariștilor și Bibliotecarilor Specializați) din Franța, denumit Profesii, salarii și condiții de muncă ale profesioniștilor în informare-documentare, identifică mai mult de 70 de profesii care necesită competențe în organizarea și gestionarea informației, iar unele profesii sunt considerate profesii noi sau profesii care au asimilat în competențele de informare și documentare tehnologiile digitale și de inteligență artificială (de ex.: manager în gestiunea electronică a documentelor – GED; responsabil în managementul informației; manager de comunitate; analist de date; documentarist audiovizual; profesor documentarist; responsabil centru de resurse; analist supraveghetor/ofițer de monitorizare date; webmaster editorial ș.a.).

Meseriile și profesiile din domeniul strict al „informației și documentării” se regăsesc în diverse sectoare precum cultura, educația, administrația publică, arhivistica. Iată câteva dintre principalele profesii și meserii din acest domeniu: bibliotecar (cu atribuții din cele mai diverse), bibliograf, redactor și editor de conținut, catalogator, indexator, documentarist, arhivist, conservator, restaurator, specialist în gestionarea informațiilor electronice, manager al informației digitale, formator în accesarea evaluarea informației, curator de colecții speciale ș.a.

Din cele enumerate, se observă că profesia de bibliotecar este o profesie de sinteză socioumană și tehnică. Formarea profesională trebuie să fie o reală simbioză între dezvoltarea teoretică a domeniului și cerințele reale ale pieței muncii și este necesară colaborarea între asociațiile profesionale și formatori. Accesul în profesie nu trebuie să fie posibil în absența studiilor de specialitate. Factorul uman, competența profesională au rol determinant în succesul social al structurilor de informare și documentare.

Configurarea și reconfigurarea spațiului de bibliotecă

În biblioteca contemporană, spațiul pentru documentare, lectură și lucru individual nu mai este spațiul dominant. Activitățile de grup, tehnologiile moderne determină configurări și reconfigurări ale arhitecturii și amenajărilor interioare.

Bibliotecile trebuie să înțeleagă că sunt parte a comunității și astfel trebuie să răspundă nevoilor comunitare de natură informațională, culturală, educativă sau socială. Diversificarea serviciilor oferite comunității și exigențele din ce în ce mai mari ale utilizatorilor au produs schimbări și în arhitectura și amenajarea spațiilor de bibliotecă. Cerințele privind construcțiile contemporane de bibliotecă au determinat modificări și în standardele arhitecturale și de construcție ale acestor clădiri specializate. În bibliotecile contemporane se observă o extindere a spațiilor de lucru, a spațiilor de socializare sau a spațiilor culturale. Depozitele de publicații fac loc accesului deschis la documente, iar zonele tradiționale de lectură fac loc zonelor de tehnologii și servicii digitale. Tehnologia întâlnită în biblioteci nu trebuie să fie inferioară celei pe care oamenii o pot avea acasă, ci dimpotrivă. Tehnologii de ultimă generație, aplicații informatice specializate, specialiști care pot oferi asistență și instruire adecvate pot fi motive pentru care bibliotecile sunt considerate utile și sunt căutate.

În literatura profesională se afirmă că bibliotecile moderne trebuie să aibă amenajarea interioară realizată astfel încât să existe patru categorii de spații:

- spațiu social pentru interacțiune, comunicare și schimburi de cunoștințe și informații, spații pentru activități de grup, în esență, spațiu de socializare;
- spațiu pentru studiu și contemplare (săli de lectură sau alte spații în care să fie asigurată liniștea și intimitatea de studiu și lucru pentru utilizatori), în esență spațiu pentru activități individuale;
- spațiu pentru tehnologii sau spațiu pentru inovare care să poată permite utilizarea TIC și dezvoltarea competențelor în utilizarea tehnologiilor și aplicațiilor specializate;
- spațiu neutru pentru public (spații culturale, expoziționale sau pentru manifestări sociale și artistice).

Se cuvine să remarcăm din nou că accesul la informație și lectura în spațiu public nu mai reprezintă dominanta în activitatea bibliotecilor. Alături de nevoile individuale ale utilizatorilor, devin la fel de importante și, în unele contexte, dominante, nevoile grupurilor de utilizatori, ale publicului larg și ale comunității ca întreg. Se afirmă comunitatea ca întreg și grupuri omogene de persoane ca utilizatori specifici de bibliotecă. Și pentru ca biblioteca să poată să răspundă noilor cerințe și exigențe ale utilizatorilor individuale și de grup, se impune ca o necesitate configurarea și reconfigurarea în consecință a spațiului.

De ce avem nevoie de bibliotecă?

Biblioteca contemporană nu doar că este parte activă a comunității, dar, se afirmă din ce în ce mai des, că bibliotecile construiesc comunități. Cum se poate realiza acest lucru?

Prin promovarea de către biblioteci a programelor educaționale și culturale pentru comunitatea locală, prin facilitarea interacțiunii dintre oameni, prin implicarea bibliotecii în activitățile sociale ale comunității (dezbateri, discuții, diverse campanii tematice etc.), prin conservarea patrimoniului local scris (și ar trebui să fie folosită cu acest scop de către autoritățile locale). Biblioteca este și trebuie să fie în centrul comunității și să susțină cultura locală și alte activități ale comunității. Dar chiar dacă un individ nu vine la bibliotecă pentru serviciile oferite de aceasta, simplul fapt că folosește spațiul instituției este suficient pentru a arăta importanța bibliotecii în comunitate. Spațiul bibliotecii este considerat al treilea spațiu utilizat de oameni după spațiul familiar, spațiul de serviciu sau de școală. În plus, este spațiu al unei instituții unde poți petrece timpul gratis, cu activități culturale, educative și recreative, ceea ce nu se întâmplă la fel de des în cazul muzeelor sau a instituțiilor de spectacol.

Recunoașterea rolului bibliotecii în comunitate este dat de măsura în care autoritățile locale și membrii comunității folosesc competențele și resursele puse la dispoziție de acest tip de instituție publică. O comunitate își ușurează foarte mult munca și își rezolvă o mulțime de probleme dacă știe să folosească eficient biblioteca. Este unanim acceptat ca biblioteca contemporană este obligată să facă față unor provocări fără precedent. Dinamica transformărilor din lumea informației și documentului a obligat biblioteca să fie într-un permanent proces de adaptare la noile realități ale mediului comunitar și social. Depășirea situației sau situațiilor dificile prin care sunt obligate bibliotecile să treacă în îndeplinirea menirii lor sociale, redefinirea misiunii lor sunt posibile prin sprijinul comunității profesionale, care se exprimă la nivel național prin asociațiile profesionale, iar la nivel internațional – prin asociații specializate, regionale sau globale precum IFLA (International Federation of Library Associations and Institutions) sau organisme internaționale precum UNESCO. Pentru susținerea bibliotecilor contemporane și a profesiilor informației, aceste structuri instituționale au elaborat și promovat declarații oficiale, rezoluții, documente directoare prin care se afirmă locul, rolul și misiunea structurilor de informare și documentare în societate și comunitate, necesitatea accesului liber la informație pentru toate persoanele, educație și cultură pentru toți, prezervarea și promovarea moștenirii culturale locale și naționale. Exemplificăm în acest sens, Manifestul IFLA-UNESCO pentru biblioteci publice din 1994, în care este redefinită biblioteca publică contemporană și rolul ei social și comunitar și sunt prezentate noua misiune și noile obiective ale acesteia. Biblioteca publică contemporană trebuie să fie integrată în viața comunității și să participe activ la proiectele educative, culturale și sociale. Accesul la informație rămâne doar una dintre activitățile pe care trebuie să le îndeplinească biblioteca în societatea contemporană. Acest document oficial a fost urmat de IFLA-UNESCO Multicultural Library Manifesto, IFLA-UNESCO Manifesto for Digital Librariesși Ghidul IFLA pentru bibliotecile școlare. Traducerea acestor documente în foarte multe limbi naționale arată interesul comunităților profesionale naționale pentru promovarea lor la nivel național și pentru a arăta că biblioteca și misiunea sa contemporană sunt într-o continuă schimbare peste tot în lume și este nevoie ca societatea și autoritățile să conștientizeze acest lucru și să le susțină.

Alte modalități de sprijinire a bibliotecilor sunt inițiative legislative dedicate care duc la un cadru legislativ clar și coerent, programe locale, regionale, naționale și chiar internaționale specifice pentru activități caracteristice bibliotecilor (patrimoniale, culturale, educative), proiecte comune în sprijinul comunității locale. De asemenea, prin schimburi de bune practici și prin acțiuni de promovare a rolului bibliotecilor în comunități se pot sprijini efectiv aceste instituții.

Concluzii

Pentru prima data în istoria lor, bibliotecile au pierdut poziția de monopol pe care o aveau asupra informației și sunt obligate să evolueze într-un mediu concurențial. Internetul este în egală măsură concurent și partener al bibliotecilor. Internetul este cel mai redutabil concurent, întrucât propune utilizatorilor produse și servicii de informare în format digital și accesibile de la distanță. Mai mult, datorită TIC avem numeroase aplicații specifice care permit realizarea tuturor funcțiilor și activităților de organizare, regăsire și arhivare a resurselor informaționale. Internetul devine partener al bibliotecilor în măsura în care acestea reușesc să folosească toate avantajele oferite de această infrastructură globală pentru a-și extinde comunitatea deservită și pentru a-și diversifica oferta de produse și servicii de informare și documentare.

Transformările societății contemporane aduc la lumină o serie de avantaje, dar și de vulnerabilități ale bibliotecilor și ale profesiilor informației.

Principalele avantaje ar fi:

- bibliotecile rămân structurile specializate în construcția, prelucrarea, utilizarea, comunicarea, conservarea documentelor și informațiilor;
- bibliotecile își dezvoltă competențele de manageri ai informației și cunoașterii;
- bibliotecilor li se recunoaște competența în prezervarea și arhivarea patrimoniului documentar, fiind astfel păstrători ai memoriei culturale locale, regionale, naționale;
- bibliotecile se implică în viața comunităților locale, îndeplinind funcțiile educativă, culturală, socială și de informare;
- bibliotecile și alte structuri de informare și documentare joacă un rol activ în societate, devenind vizibile cooperarea, comunicarea și partajarea resurselor informaționale și a bunelor practici cu structuri similare sau cu orice alte tipuri de instituții din mediul social;
- profesiile informației se internaționalizează și astfel orice profesie va necesita aceleași competențe, indiferent de țara sau comunitatea unde va fi exercitată;
- competențele specifice profesiilor informației glisează spre profesii din alte domenii de activitate, devenind astfel mult mai evidentă interdisciplinaritatea acestora.

Vulnerabilitatea cea mai mare și care vine din mediul intern al bibliotecilor este dată de inerția acestor structuri la schimbare. Obișnuite de-a lungul timpului să existe într-o stare de relativă pasivitate din cauza faptului că utilizatorii veneau spre biblioteci și funcția de informare era cea care le domina activitatea, acum, datorită schimbărilor și provocărilor mediului social, bibliotecile trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor utilizatorilor și să devină active, să se implice în activitatea comunității, să își facă simțite prezența și utilitatea. Măsura în care bibliotecile reușesc să se adapteze schimbărilor exprimă și măsura în care acestea reușesc să se integreze în comunitatea pe care o deservesc. În caz contrar, bibliotecile sunt singurele vinovate de îndepărtarea publicului comunitar de aceste structuri de informare și comunicare și ajung să se autoizoleze, iar funcțiile lor specifice să fie preluate de alte instituții sau structuri care nu sunt neapărat specializate în aceste tipuri de activități.

Bibliotecile au apărut ca urmare a necesității sociale de educare, formare, susținând direct și indirect dezvoltarea societății. Menirea lor nu s-a schimbat, biblioteca rămânând instituția care poate răspunde cel mai bine nevoilor educaționale, culturale, recreative ale comunităților. Biblioteca trebuie să își clarifice menirea și identitatea și astfel să își consolideze funcțiile fundamentale; să își modifice, modeleze, remodeleze multe din activități; să fie deschisă spre colaborare și parteneriate; să iasă dintr-o zonă de pasivitate spre o zonă de servicii active, să sprijine activ nevoile comunității deservite astfel încât să poată fi ceea ce se conturează ca cerință socială: biblioteca – spațiu comunitar.