Netihna pietrei
Pentru tiparprin netihna pietrei
prin volbura apelor
oriîncotro mă duc
şi m-aş tot duce rătăcindu-mă
în nălucirile lumii
nouri lunecându-mi trecerea
se răsfiră sub paşi
dezvăluie tot mai aproape
veacul ce va să vie
în lumina mereu tăinuită
prin volbura apelor
prin netihna pietrei
rătăcit în nălucirile lumii
tot umblu şi zbor
după blândele aproape sublimele
potcoave de cai
morţi în cine mai ştie
ce bătălii dinainte pierdute