Reprezentant de seamă al artei teatrale (fişier biografic)
Ion Ungureanu s-a născut la 2 august 1935, satul Opaci, Căuşeni, Republica Moldova.
A absolvit 7 clase în satul Zaim, împreună cu viitorul poet Petru Cărare, pe care l-a şi îndemnat să scrie. Abia mai târziu au aflat că în aceeaşi şcoală a învăţat şi marele nostru compatriot Alexei Mateevici. În 1954 a devenit student la Institutul Pedagogic din Chişinău, alături de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru, Gheorghe Vodă, Andrei Strâmbeanu, Mihail Ion Cibotaru. A publicat împreună cu ei versuri şi proză în „Glasuri tinere”. După un an a plecat la Institutul Teatral din Moscova.
Studii: Şcoala Teatrală „B. Şciukin” din Moscova; Facultatea Arta actorului (1960); Cursurile superioare de regie pe lângă Institutul Teatral „A. Lunacearski” din Moscova (1964).
Distincţii: Maestru Emerit în Arte al Federaţiei Ruse (1981); Artist al Poporului al Republicii Moldova (1989); Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1990); Premiul I la Concursul unional pentru spectacolul Păsările tinereţii noastre (1973); Premiul I la Concursul „Московская театральная весна» pentru spectacolul Sfânta Sfintelor (1977); Laureat al Premiului Interviziunii la Festivalul Internaţional de la Plovdiv (Bulgaria, 1980) pentru filmul televizat „Lica”.
Activitate: Din 1957, fiind student, începe cariera de actor de cinema în prima peliculă de la Studioul „Moldova-film” după scenariul lui I. Druţă Când omul nu-i la locul lui, după care au urmat o serie de roluri (cca 30) la „Moldova-film” şi la „Mosfilm”. Actor şi regizor la Teatrul republican pentru tineret „Luceafărul” (1960-1972). Regizor-şef al Teatrului republican pentru tineret „Luceafărul” (1964-1971). Iniţiator şi conducător al Filialei Şcolii Teatrale „B. Şciukin” de pe lângă Teatrul republican pentru tineret „Luceafărul” (1965-1970). Montează piesa Păsările tinereţii noastre de I. Druţă la Malâi Teatr din Moscova (1972). Montează piesa Păsările tinereţii noastre de I. Druţă la Teatrul Dramatic din Tallin, Estonia (1973). Regizor al Teatrului Armatei din Moscova (1976-1989). Cadru didactic în Şcoala Teatrală „B. Şciukin” din Moscova (1980-1988), unde predă actorilor moldoveni (promoţia 1985), cărora, în 1991, le-a oferit şansa de a înfiinţa la Chişinău Teatrul „Eugene Ionesco”. Deputat în primul Parlament al Republicii Moldova (1990). Ministru al Culturii şi Cultelor al Republicii Moldova (1990-1994). Vicepreşedinte al Fundaţiei Culturale Române de la Bucureşti (1995-2004). Are publicate peste 400 de eseuri, articole, interviuri, având ca temă arta, cultura, problemele sociale şi politice. Membru al Uniunilor Teatrale şi al Uniunilor Cineaştilor din Republica Moldova şi din Federaţia Rusă.
Publicaţii selective: Мысли вслух, în revista „Театр”, Moscova, 1984; Возвращение к себе, în revista „Телевидение и радиовещание”, Moscova, 1989; Dilema teatrului e cum să facă faţă momentului de adevăr, în „Literatura şi Arta”, Chişinău, 1987, 1 ianuarie; Întoarcerea la firesc (Note regizorale pe marginea dramaturgiei lui Ion Druţă), în „Literatura şi Arta”, 1987, 11 iunie; Aspecte ale tragicului, „Sud-Est”, Chişinău, 1991, nr. 1; Scurte însemnări de regizor, în Druţiana Teatrală, Chişinău, 2008; Cu Puşkin – împotriva cenzurii, în Fenomenul artistic Ion Druţă, Chişinău, 2008.
A participat cu comunicări originale la conferinţele ştiinţifice organizate în cadrul A.Ş.M., printre care: conferinţa Institutului Patrimoniului Cultural „Teatrul la răspântie de secole” (2007), simpozioanele dedicate activităţii de creaţie a lui Eugen Doga (2007) şi a lui Ion Druţă (2008) etc.
Pentru contribuţii substanţiale aduse la dezvoltarea artei teatrale, în calitate de actor şi regizor, pentru promovarea culturii naţionale peste hotarele republicii, în martie curent Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al A.Ş.M. i-a acordat titlul de doctor honoris causa eminentului om de cultură şi artă Ion Ungureanu, Artist al Poporului, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, Maestru Emerit în Arte al Federaţiei Ruse. Festivitatea de conferire a titlului a fost programată pentru 7 mai, dar însemnele onorifice nu i-au fost înmânate omagiatului, pentru că întreaga conducere a A.Ş.M. „s-a îmbolnăvit subit”, iar ceremonia s-a desfăşurat cu evidente şi regretabile sincope. Noroc mare că protagonistul, actor şi regizor de excepţie, a reuşit „să salveze” solemnitatea şi... onoarea suspuşilor academiei, iar cei prezenţi – oameni de ştiinţă, actori, regizori, scriitori, ziarişti – au avut revelaţia unei rare întâlniri cu cel mai de seamă reprezentant al artei teatrale de la noi. Publicăm o parte din comunicările prezentate la conferinţă, adresând remarcabilului om de cultură, membru al colegiului de redacţie al revistei „Limba Română”, urări de sănătate şi la mulţi ani. Să ne trăiţi, maestre!