Implicat deschis şi asumat
Pentru tiparDe ce acest titlu „frânt” – Blestemul de a fi? De ce „blestemul”? De ce „de a fi”? „De a fi” ce? Fireşte, acest titlu conţine un oximoron ascuns – dulcele blestem de a fi români basarabeni, indiferent de meseria noastră – scriitori, ţărani, profesori, medici ş.a.m.d. Pentru mine a fost un dulce blestem să fiu ziarist român din Basarabia într-o perioadă de dramatice fluxuri şi refluxuri pe toate liniile, îndeosebi politice. După un deceniu de febrile căutări şi speranţe (1989-1999), am intrat într-un deceniu al instaurării comuniste (1999-2009). Anume această perioadă am dorit s-o „prind” în volumul de faţă, şi nu în calitate de observator rece şi echidistant, ci de ziarist implicat deschis şi asumat. Sunt sigur că va veni un timp când istoricii ce se vor preocupa de perioada respectivă nu vor putea trece peste aceste „cronici subiective”.
În această perioadă aş fi putut să scriu alt fel de cărţi. Sau să tac, cum au tăcut mulţi. Nu am tăcut şi am scris ceea ce am scris din convingerea că lumea nu poate fi schimbată dacă nu te implici personal în schimbarea ei. Cu riscul de a fi acuzat de lipsă de modestie, afirm cu certitudine că în această perioadă breasla ziariştilor independenţi din Republica Moldova a avut un rol extrem de important în apărarea şi menţinerea valorilor democratice şi naţionale. Şi dacă aşa s-a întâmplat ca printre aceştia să fiu şi eu, înseamnă că am trăit şi eu dulcele blestem de a fi cel care am fost aşa cum am fost.