Omagiu unui cercetător pasionat al limbii române
Pentru tiparSunt multe decenii de când urmăresc cercetările întreprinse de Profesorul Dumitru Irimia în domeniul gramaticii şi stilisticii limbii române, al poeticii şi naratologiei.
Să fi rămas la ceea ce ne-a dat în secolul al XX-lea în toate aceste domenii ar fi fost suficient pentru includerea sa în bibliografia obligatorie a celor care studiază gramatica limbii române, limbajul poetic românesc, procedeele stilistice ale scriitorilor români. Iată însă că Profesorul Dumitru Irimia a ţinut să ne facă, odată cu noul mileniu, o surpriză de proporţii, care marchează o nouă etapă în eminescologie şi, în general, în exegeza literară din ţara noastră.
În anul 2002 apare, în două volume, totalizând peste o mie de pagini, lucrarea Dicţionarul limbajului poetic eminescian – Concordanţele poeziilor antume, Editura Axa, Botoşani, Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu”, sub auspiciile Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi. Acest dicţionar este realizat de un colectiv coordonat de Profesorul Dumitru Irimia.
În anul 2006 apare, sub coordonarea aceluiaşi Dumitru Irimia, în patru volume, totalizând două mii de pagini, Dicţionarul limbajului poetic eminescian – Concordanţele poeziilor postume (Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi).
Nu voi intra aici în detaliile tehnice ale elaborării acestei opere pe care exegeza literară şi lingvistică din România nu este pe deplin pregătită s-o folosească. Probabil că abia generaţiile următoare vor realiza integrarea ei deplină în cercetarea literară curentă. Abia atunci se va putea aprecia cum se cuvine meritul considerabil al Profesorului Dumitru Irimia în realizarea acestui pas înainte.