Despre limbă, poezie, literatură
Pentru tiparLimba este lancea adevărului.
Adevărata muzică a limbii nu este sunetul, ci anume gândul.
Cu nodul în gât suferinţa spune mai mult decât cu răcnete pe vârful limbii.
Dintre toate aventurile spiritului Limba (cuvântul) rămâne a fi drept cea mai fascinantă şi mai aproape de ideea divinităţii aventură spirituală.
Eminescu este cel ce şi-a tăiat din cuvânt Catedrală ca să oficieze veşnic în ea liturghia Limbii Române.
Există poeţi egali cu propriul lor destin şi există poeţi ale căror destine se fac egale cu înseşi destinele popoarelor din sânul cărora au răsărit.
Pentru a fi cu adevărat zeu Cuvântului îi lipseşte numai tăcerea.
Neamul meu e tot ce se cuprinde între Tiparniţe, Altare şi Cetăţi.
Oare cum s-o fi numit poporul cu cele mai frumoase şi mai înţelepte proverbe rostite pentru altcineva?
Fiinţa adevăratei noastre istorii nu poate fi atinsă fără integrarea adevăratei istorii în noi.
Unica amintire lăsată omului după alungarea lui din rai pare a-i fi rămas Poezia!