Un popor cult trebuie să-şi păstreze rădăcinile
Pentru tipar;)
;)
;)
– Stimate domnule Teodor Buzu, în această lume încurcată, bulversată, descumpănită, păşind vertiginos în viitor şi uitând, neglijând, dispreţuind prezentul şi trecutul, ce motive vă determină să credeţi în miracole şi care sunt, de fapt, aceste miracole pentru Dumneavoastră?
– Artiştii sunt oameni privilegiaţi – sunt unii dintre puţinii care îşi realizează visurile. Dacă această lume este încurcată, se ţine totuşi pe câteva principii – dragoste, iertare şi recunoştinţă. Eu vreau să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat dragostea faţă de culoare. Pentru mine cele şapte minuni ale lumii sunt cele şapte culori.
– Apreciaţi sinceritatea în pictură, considerând că este un element definitoriu în travaliul artistului plastic. Ce condiţii trebuie să respecte pictorul pentru ca opera lui să emane această calitate?
– Pentru muncă omul are nevoie de umeri şi braţe, pentru creaţie – de aripi. Pentru a-ţi vedea faţa e suficient să-ţi cumperi o oglindă, iar pentru a-ţi vedea sufletul e necesar să scrii o poezie, să pictezi un tablou. Arta este oglinda sufletului. Arta ne ajută ca sufletul să vorbească cu îngerii. Dar oricât de înalt ar fi copacul, tot la pământ cad frunzele. Problema meseriei este şi va fi mereu actuală. Nici cel mai mare talent nu-l poate lipsi pe artist de datoria meseriei.
– Vorbiţi într-un interviu despre situaţia artiştilor plastici din Republica Moldova şi vă referiţi la necesitatea de a depăşi perimetrul, aş zice, mai curând, complexul Briceni – Cahul. Cum înţelegeţi, în mod practic, schimbarea ce se impune plenar în gestionarea culturii din Republica Moldova, inclusiv în domeniul artei plastice, scopul final fiind promovarea şi peste hotare a lucrărilor pictorilor noştri?
– E bine să mergem în străinătate ca să aflăm că suntem buni. E bine să invităm pictorii străini la noi acasă ca să afle că nu suntem mai răi decât dânşii...
– Cum caracterizaţi starea actuală a artei plastice din Republica Moldova? Cine dintre pictorii basarabeni poate lesne concura cu cei mai reprezentativi exponenţi ai artei plastice contemporane?
– Occidentul este plin de opere artistice fără gust. În Moldova mai există artă sănătoasă. În acest context arta plastică din Moldova constituie un exponent foarte puternic de prezentare şi integrare în structurile europene, ba aş spune că în acest domeniu Europa are ce învăţa de la noi.
– Într-un interviu, publicat în „Curierul românesc” din ianuarie-martie 2004, susţineţi, literalmente, „Când sunt prezentat (la taberele de vară organizate în România – n. Al.B.) ca un artist venit din Basarabia, sunt tratat ca şi când aş fi inferior. Când sunt prezentat ca unul venit din Cehia, sunt tratat cu respect”. Cum explicaţi această atitudine, oarecum circumspectă, faţă de cei care vin din Basarabia?
– Aici suntem noi de vină... Ne-am născut pe un loc nesigur... Trebuie să facem ceva cu poza noastră blestemată, cu capul plecat şi supus fatalităţii, asemenea baciului din Mioriţa... Aflându-mă însă de ceva vreme în străinătate, am înţeles clar un lucru – lumea nu le aparţine celor ce pot, dar celor ce vor.
– În ce situaţie aveţi sentimentul că sunteţi acasă – în Moldova sau în Patria Dumneavoastră adoptivă – Cehia?
– Omul are trei patrii – locul unde s-a născut, a petrecut copilăria, locul unde l-a dus soarta şi unde se realizează şi a treia patrie este sufletul omului. Dacă însă nu te simţi acasă în sufletul tău, nu eşti acasă nicăieri. Eu am avut o copilărie frumoasă, împlinită, Patria adoptivă – Cehia – mi-a dat posibilitatea excepţională de realizare, iar sufletul îl regăsesc pretutindeni.
– Aţi întâlnit, desigur, moldoveni în Cehia. Care este imaginea lor pe fundalul culturii altei etnii?
– Am cutreierat Europa cu expoziţiile mele şi am întâlnit de fiecare dată conaţionalii noştri. Majoritatea s-au impus ca oameni muncitori şi cuminţi, însă nu toţi sunt în stare să perceapă cultura şi posibilităţile Occidentului. S-a întâmplat ca, atunci când organizam o expoziţie personală la Veneţia, de exemplu, să mă bucur nespus de întâlnirea mea cu un grup de moldoveni pe care ţineam neapărat să-i invit la vernisaj. Mare mi-a fost mirarea (deziluzia) când au criticat oraşul, pentru că are prea multe poduri şi nu pot duce sacii cu marfă...
– Presupun că urmăriţi dezbaterile în jurul problemei identitare care durează deja de două decenii în Republica Moldova. Au vreun temei, din punctul Dumneavoastră de vedere, discuţiile privind geneza etnolingvistică a populaţiei majoritare din Republica Moldova?
– Este ridicolă şi stupidă situaţia, de două decenii, de când se sărbătoreşte Ziua Limbii şi nici până azi multora nu le este clar ce limbă vorbim – că e limbă română, că e limbă moldovenească, limba maternă ori limba de stat... Astfel, nu ne putem bucura de respectul celorlalte grupuri etnice din republică. Nu-i putem stimula să vorbească româna, dacă nu avem mândrie naţională. Demnitatea noastră de neam nu are nimic comun cu naţionalismul. Un popor cult trebuie să ştie de unde provine, să-şi păstreze rădăcinile, tezaurul cultural şi îndeosebi să-şi cultive limba. În ultimul timp se vorbeşte mult de criza economică, dar puţin se vorbeşte despre criza umană, spirituală. Una dintre multiplele soluţii de rezolvare a crizei economice este întoarcerea la valorile naţionale, valorile sufleteşti.
– De la distanţă, dintr-o Europă liberă, democratică, aproape stăpână pe destinul său, cum se profilează imaginea de azi şi, în special, imaginea de mâine a acestei părţi din ţara păstorită altădată de Ştefan cel Mare, acum purtând numele de Republica Moldova?
– E târziu să uimim Europa cu o tehnică modernă. E bine să nu pierdem măcar ceea ce mai avem – o doină, un suflet, o poartă şi o casă ospitalieră, un strugure şi un măr necontaminat, un prag măturat dinainte...
Pentru conformitate: Alexandru BANTOŞ
Născut: 3 mai 1960, Drăsliceni, Chişinău, Republica Moldova.
Studii: 1970-1977 – Liceul de arte plastice „Igor Vieru”, Chişinău. 1980-1985 – Academia de arte şi design, Harkov, Ukraina, prof. O. Veklenko.
Asociat: Uniunea Internaţională a Artiştilor Plastici Profesionişti (IAA AIAP UNESCO); Uniunea Artiştilor Plastici din Cehia, Asociaţia Artiştilor Plastici din Bohemia de sud; Grupul Die Neuen Milben (Austria); Uniunea Artiştilor Plastici din Republica Moldova.
Activează în domeniile pictură de şevalet, artă monumentală, design grafic, grafică ilustraţie. Cadru didactic în domeniul învăţământului artistic preuniversitar.
Premiul la Concursul Internaţional de Arte Plastice, Passau, Germania, 2003; Premiul Expoziţiei Internaţionale „United”, Slovenia, 2004; Premiul oraşului Tabor, Cehia, 2004; Premiul „Intersalon”, České Budějovice, Cehia, 2004; Premiul „Excelenţa artistică”, Dubai, 2005; Premiul săptămânalului „Literatura şi Arta”, 2006; Diploma Salonului Internaţional de Carte pentru ilustraţiile la cartea Legenda Luceafărului, Chişinău, 2009.
Participant la 91 de expoziţii colective şi 62 personale.
Lucrări în muzee: Novohradska Galerie Lucenec (Slovacia); Union Kharkov Art Muzeum (Ucraina); The First International Print Biennial Maastricht (Olanda); Museo Civico di Grafica, Brunico (Italia); Muzeul Naţional de Arte Plastice (Chişinău); Muzeum Benesov (Cehia); Muzeum moderneho umenia rodiny Warholcov (Slovacia); Ambasada României la Praga; Palazo san Correr, Veneţia (Italia); Muzeul Naţional (Dubai).
Colecţii private: Cehia, Slovacia, Ungaria, Germania, SUA, Austria, Danemarca, Suedia, Franţa, Australia, Republica Moldova, România, Dubai, Italia, Norvegia, Lituania, Rusia.