Literatura universală în învăţământul liceal
Pentru tiparEste un lucru cunoscut că în Republica Moldova nu a existat o tradiţie în ceea ce priveşte predarea literaturii universale în şcoala medie. Programele la literatura naţională din perioada sovietică prevedeau doar câteva ore de literatură universală la care trebuia să se studieze în diferite clase opera unor mari clasici ca Shakespeare, Cervantes, Molière, Goethe, Byron, Balzac ş.a. Studiul literaturii străine în învăţământul mediu se încheia prin familiarizarea elevilor cu operele unor scriitori contemporani de peste hotare care reprezentau literatura „progresistă”, adică cea a realismului socialist. Pe parcursul anilor s-a constatat că aceste ore de literatură universală, cel mai adesea, nu se realizau din diferite motive, astfel că orizontul absolvenţilor în materie de literatură universală era foarte redus.
În ultimii ani situaţia şi rolul literaturii universale în cadrul învăţământului liceal s-a schimbat considerabil, literatura universală căpătând statut de disciplină independentă cu o oră pe săptămână, dar numai în clasele cu profil umanistic. Începând cu anul şcolar 2006-2007, această disciplină beneficiază de două ore pe săptămână, majorare prevăzută de noul Curriculum la literatura universală (pentru clasele cu profil umanistic). Însăşi elaborarea unui Curriculum la literatura universală, aprobat prin ordinul Ministerului Educaţiei şi Tineretului nr. 70 din 25 iulie 2006, înseamnă un pas important în consolidarea acestei discipline în învăţământul nostru liceal. De acum înainte, toţi profesorii de liceu vor fi îndrumaţi în activitatea lor didactică de acest document oficial. Apariţia, în anul 2007, în cadrul proiectului Educaţia de calitate în mediul rural din Moldova,a unui Ghid de implementare a curriculumului modernizat în învăţământul liceal (Literatura universală), elaborat de Nicolae şi Raisa Leahu, reprezintă nu numai o noutate editorială în domeniul metodicii predării literaturii universale, dar şi un suport de maximă utilitate pentru profesori.
Studierea literaturii universale în condiţiile actuale a devenit o necesitate din mai multe considerente. Materia de studiu la literatura universală contribuie la consolidarea dimensiunii umaniste a învăţământului, la dezvoltarea culturii comunicării, la lărgirea orizontului literar al elevilor. Familiarizarea cu valorile literare universale contribuie şi la asimilarea mult mai eficientă a materiei de studiu la literatura română, care nu trebuie studiată în afara contextului literar universal, ci într-o raportare permanentă la acesta. Studierea literaturii universale este prevăzută, deocamdată, numai pentru clasele liceale cu profil umanistic, dar se impune introducerea acestei discipline, măcar cu o oră pe săptămână, şi în clasele liceale cu profil real. Absolvenţii de liceu trebuie să devină competitivi în cadrul realităţilor în care Republica Moldova aspiră la integrarea europeană, să răspundă provocărilor lumii contemporane care solicită nu numai cunoştinţe solide, cunoaşterea limbilor străine, dar şi un şir de competenţe de comunicare, de integrare, atitudinale, decizionale etc. Viitorul absolvent de liceu trebuie să demonstreze capacităţi de mobilitate, de adaptabilitate la condiţiile dinamice ale epocii postmoderne. Revenind la ideea introducerii literaturii universale şi în clasele liceale cu profil real, atragem atenţia asupra faptului că tocmai specialiştii din acest domeniu (matematicienii, fizicienii, chimiştii, biologii, medicii etc.) sunt mai frecvent solicitaţi în cadrul diferitor proiecte internaţionale de perspectivă, iar integrarea lor în lumea occidentală are posibilităţi mult mai mari atunci când aceştia sunt educaţi şi formaţi în spiritul culturii europene şi universale. Tinerii cetăţeni ai Republicii Moldova trebuie să fie şi adevăraţi cetăţeni europeni, iar studierea literaturii universale ar contribui esenţial la adaptabilitatea lor în spaţiul diversităţii culturale a lumii moderne.
Cunoscând situaţia literaturii universale în învăţământul nostru liceal şi predând mai mulţi ani această disciplină nu numai în învăţământul superior, dar şi în mai multe licee din Chişinău (Liceul „Vasile Alecsandri”, Liceul „Spiru Haret”, Liceul „Miguel de Cervantes”), sesizăm de mai mult timp necesitatea elaborării unui manual de literatură universală pentru licee. În conformitate cu noul Curriculum la literatura universală, obiectul se va studia în clasele X-XII cu profil umanistic dintr-o dublă perspectivă: diacronică, în clasele a X-a şi a XI-a, şi tematică, în clasa a XII-a. Pornind de la această nouă realitate, am revăzut manualul elaborat anterior (2006), structurând materia conform noului Curriculumîn vederea editării unui manual pentru clasa a X-a şi a altuia pentru clasa a XI-a. Manualul de literatură universală pentru clasa a X-a a fost aprobat de Ministerul Educaţiei şi Tineretului, astfel la începutul noului an şcolar acest manual va fi pus la dispoziţia profesorilor şi a liceenilor claselor a X-a cu profil umanistic. În manual materia este structurată diacronic, începând cu Mitologia şi Literatura Orientului antic până la literatura Iluminismului.
Nu ştim dacă strategia Ministerului Educaţiei şi Tineretului în privinţa implementării în plan diacronic a Curriculumului la literatura universală se va modifica sau nu, dar considerăm că ar fi bine ca liceenii claselor a XI-a şi a XII-a să continue studierea literaturii universale în plan diacronic, aşa cum au început: în clasa a XI-a – literatura universală din secolele XVII-XIX, în clasa a XII – literatura secolului al XX-lea. Astfel se va asigura o trecere treptată la studierea literaturii universale şi nu se vor produce suprapuneri sau omisiuni în însuşirea materiei.
Dacă studiul diacronic al literaturii universale în clasele a X-a şi a XI-a nu solicită schimbări radicale în ceea ce priveşte strategiile didactice, urmărindu-se succesiunea epocilor şi curentelor literare prin familiarizarea elevilor cu cele mai reprezentative opere pentru fiecare epocă sau curent literar, inclusiv pentru dezvoltarea genurilor şi speciilor literare în cadrul acestora, ceea ce va contribui la formarea unei viziuni istorice şi conceptuale asupra evoluţiei literaturii universale de la origini până în zilele noastre, atunci perspectiva tematică de studiere a literaturii universale în clasa a XII-a necesită eforturi considerabile atât din partea profesorilor, cât şi din partea elevilor. Practic, prin asemenea studiu al literaturii universale în plan tematic, intrăm într-o ramură a ştiinţei literare mai puţin practicată la noi – literatura comparată, iar în interiorul acesteia – într-un aspect sau compartiment al literaturii comparate care se ocupă de abordarea temelor şi motivelor literare numit tematologie. O asemenea abordare a literaturii universale trebuie să fie anticipată de un şir de precizări teoretice şi terminologice, cum ar fi literatura comparată, literatura universală / naţională, tema şi motivul literar, circulaţia temelor şi a motivelor literare, caracterul specific al abordării tematologice etc. De exemplu, în cadrul modulului Arta iubirii, propus de noul Curriculum, nu ne vom limita la studierea unor opere reprezentative axate pe tema dragostei, ci va trebui precizată concepţia iubirii în diferite epoci istorice, deoarece concepţia iubirii în Antichitate diferă de cea din Evul Mediu, precum diferite sunt concepţiile iubirii în epoca Renaşterii sau în romantism etc. Se va cere corelarea temei nu numai cu epoca respectivă, în care a trăit autorul, cu biografia şi creaţia acestuia, ci şi cu tendinţa culturală sau literară în care se încadrează opera studiată, cu genul sau specia literară respectivă, cu stilul epocii sau al curentului etc. Atât autorii unui manual de literatură universală abordată în plan tematic, cât şi profesorii vor trebui să ţină cont de aceste cerinţe impuse studierii de tip sintetic, care reprezintă, de fapt, o viziune comparatistă a literaturii. Selectarea operelor ce se propun pentru a fi studiate nu va fi una arbitrară, ci riguros chibzuită, având ca finalitate atingerea scopurilor urmărite. În cadrul modulelor tematice propuse se impune şi raportarea la literatura română, ori de câte ori această raportare va fi posibilă.
Concepută astfel, abordarea tematică a literaturii universale în clasa a XII-a are şi o funcţie recapitulativă a materiei studiate în clasele anterioare. Totodată, ea urmăreşte şi scopul de lărgire şi aprofundare a cunoştinţelor literare, mai ales în plan teoretic. În acest sens, în opinia noastră, va fi necesară consolidarea cunoştinţelor liceenilor în materie de teorie literară, aspect care ar cere mai multă atenţie nu numai la predarea literaturii universale, dar şi nemijlocit la predarea literaturii române. Deşi anevoioasă, sarcina care le revine atât autorilor de manuale, cât şi profesorilor de literatură universală pentru o implementare eficientă a noului Curriculum, nu este şi imposibilă. Totul depinde de atitudinea noastră, a celor care suntem implicaţi în această activitate.