Viţa-de-vie din Niorcanii Sorocii
Pentru tipar
Este duminică, 12 noiembrie 2000. Ora 6 şi 20 de minute dimineaţa. Telefonul sună. Mă grăbesc să ajung la aparat (ce s-a mai întâmplat?, cine sună la această oră, duminica?).
Este profesorul Sergiu Guţu, din Soroca (în blocul în care locuiesc, la etajul al III-lea, toate obloanele sunt trase, toată lumea doarme), acest telefon este viţa-de-vie imaginată de Vasile Romanciuc care îmi aduce veşti din Niorcanii Sorocii, satul meu de baştină.
Ca să nu-i cheltui bănuţii (ştiu cât costă o convorbire telefonică cu Franţa), îi spun scurt: „Am primit scrisoarea Dumneavoastră. Vă răspund curând”.
Primul gând a fost să scriu aceste rânduri. Când am fost, 30 august – 2 septembrie 2000, la Chişinău, am avut plăcuta ocazie să-l cunosc pe domnul Guţu chiar la gară. Mi-a spus câteva vorbe de bun venit şi mi-a dat un manuscris: La petite fourmi.
Profesorul Guţu a inventat / creat o metodă ingenioasă de a-i incita pe copiii basarabeni să se apuce vârtos de învăţarea limbii franceze.
Prestigiul internaţional al limbii franceze, mesajul umanist al culturii franceze justifică pe deplin invitaţia profesorului Guţu, adresată elevilor:
„Ouvrez vos abécédaires /, Car îl est temps / De commencer / A apprendre / Le français!”.
Am fost, în ultima călătorie la Chişinău, oaspetele, între altele, al Liceului „Dante Alighieri” (director: doamna profesoară Filip). M-a impresionat, în acea zi de început de an şcolar, setea de: cunoaştere şi deschiderea spre toate tărâmurile LATINITĂŢII (sau ale LATINEI, cum spun poeţii basarabeni) ale acestor copii, atât de aprigi la minte şi atât de frumoşi!
Fără îndoială, copiii din comuna Vasilcău – Soroca nu pot beneficia, încă, de condiţiile de viaţă şi de învăţătură de la Liceul „Dante Alighieri”.
Dar ei au un profesor de excepţie, un suflet împătimit de carte, un profesor-poet.
Abecedarul său, La petite fourmi, este un ghid poetic pentru această călătorie mirifică în spaţiul limbii şi al culturii franceze.
Aştept ca un editor generos, preocupat de destinul limbii franceze, al culturii franceze în Basarabia (limba franceză ne va ajuta să ne debarasăm de melodia şi intonaţia rusească când vorbim limba română la Chişinău, prea moale şi tărăgănat, faţă de spiritul dinamic latin, nu-i aşa, domnule Alexandru Bantoş, director al Casei Limbii Române din Chişinău?!), să publice cartea frumoasă a domnului Guţu.
Acest gest cultural va face cinste editorului, va „recompensa” pe domnul Guţu pentru acest telefon matinal, de azi, 12 noiembrie 2000, ora 6 şi 20 de minute... iar copiii noştri vor avea o carte care îi va însoţi, ca într-un joc (instructiv şi agreabil, inclusiv în duminicile fermecătoare organizate de poeţii Iulian Filip şi Ianoş Ţurcanu la Chişinău), în Franţa imaginară... pregătindu-i pentru călătoria, reală, de mâine, în această Ţară a Luminilor.
Aştept deci, dragă Vasile Romanciuc, ca „viţa ta de vie” să-mi aducă veşti de rod bogat de la Soroca.
Marsilia, 12 noiembrie 2000,
ora 16 şi 20 min