Dicţionar al elementelor latine ereditare din limbile romanice (română, italiană, franceză, spaniolă, portugheză)
Pentru tipar;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
;)
[Dictionnaire des éléments latins hérités par les langues romanes]
Lucrarea pe care o anunţăm se află într-o fază avansată de elaborare, ea cuprinzând în jur de 2500 de termeni ai fondului lexical moştenit din latină.
Cuvintele latineşti moştenite de principalele cinci limbi romanice şi înregistrate în Dicţionar sunt structurate, în principal, în următoarele subgrupe reprezentate prin:
1. fondul panromanic al limbilor neolatine (lexique panroman)
2. cuvintele panromanice absente în limba română (panroman sauf roumain)
3. termeni latineşti păstraţi numai în limba română (mots latins conservés seulement par le roumain)
4. lexicul latinesc moştenit în două, trei sau patru limbi romanice, inclusiv în limba română.
Punctul de plecare al Dicţionarului este limba latină. Cuvintele-etimoane latineşti sunt traduse în limbile franceză şi română. Cele moştenite în limba română sunt explicate în limba franceză, după care urmează limba italiană, limba franceză, limba spaniolă şi limba portugheză – toate traduse în româneşte.
Această modalitate de prezentare a traducerilor este de natură să permită utilizarea Dicţionarului atât de către vorbitori de limba română, cât şi de către cunoscători ai celorlalte limbi romanice.
Se ştie că în evoluţia lor istorică limbile romanice şi-au pierdut un număr de termeni latineşti moşteniţi, înlocuindu-i prin cuvinte împrumutate din limbile cu care au intrat în contact. În astfel de cazuri în Dicţionar sunt înregistraţi termenii împrumutaţi şi, eventual, este indicată limba-sursă din care provin.
Menţionăm că traducerile / explicaţiile cuvintelor limbilor romanice, indexate în Dicţionar, sunt menite să urmărească evoluţia lor semantică prin referire la sensurile cuvintelor-etimoane latineşti.
În ansamblu, Dicţionarul are drept scop să pună în relief profilul şi locul fiecărei limbi neolatine în actualul cadru al romanităţii.
Explicaţii şi semne
Substantivele latineşti sunt date cu formele de nominativ şi acuzativ, din care au fost formate o bună parte a substantivelor limbilor romanice, precum CARO, CARNEM; HOSPES, -ITEM; NOX, NOCTEM; PAX, PACEM etc.
Adjectivele latine sunt date cu formele de gen; verbele sunt prezentate la infinitiv.
Asteriscul (*) aşezat la umărul unui cuvânt indică forma latină populară sau / şi cea reconstruită a termenului respectiv.
Semnul ~ (tilda) înlocuieşte cuvântul-titlu.
Semnul < are sensul de „provine din”.
Abrevieri
adj. adjectiv
anc. ancien (fr.)
ar. aromân
astron. astronomie
bot. botanică
cf. cónfer (lat.) „compară”
dial. dialectal
fig. figurat
fil. filosofie
fr. francez, -ă
înv. învechit
jur. juridic
mil. militărie
num. numeral
ornit. ornitologie
pl. plural
poet. poetic
pop. popular
pron. pronume
reg. regional
s. f. substantiv feminin
s. m. substantiv masculin
s. n. substantiv neutru
tehn. tehnică
v. vezi
vb. verb
var. variantă
zool. zoologie