Substantivul ca mijloc de exprimare a diatezei în limba engleză
Pentru tiparAdversarii interpretării şi clasificării ontico-semantice a părţilor de vorbire afirmă că acţiunile sunt desemnate nu numai prin verbe, ci şi prin substantive (a merge – mersul, a munci – munca), iar conţinutul foarte apropiat poate fi transpus în forme sau tipare lingvistice diferite (alb – a albi – albul) [1, p. 34-35]. Diateza, la rândul ei, poate cunoaşte şi alte forme decât cele verbale.
În funcţie de tipul de verb de la care sunt derivate, substantivele pot exprima diatezele: activă, pasivă, reciprocă şi reflexivă. Diateza redată de substantiv şi tranzitivitatea verbului (de derivat) se află în raport direct. Dacă verbul este tranzitiv, substantivul format de la el poate comporta sensurile diatezei active şi pasive, în dependenţă de context şi de funcţia sintactică. O importanţă considerabilă are semnificaţia lexicală a verbului, deoarece de la pasivul lexical nu poate descinde un substantiv activ. Exprimarea reciprocităţii şi reflexivităţii cu ajutorul substantivelor solicită ca verbul de derivat să fie intranzitiv.
În ceea ce priveşte frecvenţa lor în contexte, substantivele cu sens activ ocupă primul loc, cele cu sens pasiv şi reciproc – al doilea, iar cele cu valoare reflexivă se situează pe ultimul loc.
Substantivele exprimând diateza se formează cu ajutorul sufixelor şi al prefixelor, cele mai răspândite fiind: -tion / -sion, -ee, -ment, -ant, self-, -ing. De exemplu:
(1) An invasion of Iraq took place last night. (5, p. 6)
Substantivul invasion (de la to invade)poate avea atât sens activ, cât şi pasiv, exprimând situaţia din aceste două perspective. În exemplul (1) acesta redă perspectiva pasivă, deoarece „Irak-ul” suferă acţiunea ce se răsfrânge asupra lui; o altă ţară, agentul neexprimat sintactic, o înfăptuieşte.
În enunţul (2), The Roman invasion of England... (3, p. 768), agentul este redat lexical, iar substantivul invasion exprimă, ca şi în exemplul (1), diateza pasivă.
Dacă agentul [engl. Agent] acţiunii nu este exprimat, semnificaţia substantivului nu se modifică, iar atunci când obiectul [engl. Pacient] nu este evidenţiat, avem a face cu predicaţia activă:
(3) The Roman invasion happened twice.
Multiple substantive derivate de la verbe cu ajutorul sufixului -ee relevă semul [+Pasivitate] şi, fiind utilizate în enunţuri în funcţie de complemente cu verbul predicat la diateza activă, ele îşi menţin semnificaţia lexicală pasivă. De exemplu:
(4) The panel of private citizens will be evenly divided between appointees of Republicans and Democrats. (5, p. 3)
În funcţie de subiectul gramatical sensul acestor substantive poate să se modifice şi pentru că semnificaţia lexicală o contrazice pe cea gramaticală. În cazul în care verbul predicat e utilizat la forma diatezei pasive, semnificaţia substantivului rămâne pasivă, iar alteori, dacă verbul predicat este la diateza activă, semul [+Pasivitate] se neutralizează. De exemplu:
(5) …so the nominee can be confirmed by the Senate and on the job at the moment of the agency’s birth. (5, p. 3)
(6) Teabing was provided with what he wanted here at Biggin Hill, and the employees reaped the benefits. (2, p. 205)
În propoziţiile citate mai sus, substantivele „pasive” s-au format de la verbe cu ajutorul sufixului -ee. Acesta nu indică întotdeauna semnificaţia diatezei pasive, existând şi alte substantive cu acest sufix, ce denumesc ocupaţia sau profesia unei persoane. Ele au valoare activă şi reprezintă omonime gramaticale. De exemplu:
(6) The non-profit entity will be governed by an independent Board of Trustees. (6, p. 1)
Substantivele formate de la verbe reciproce redau semnificaţia corespunzătoare, fiind însoţite de cuvinte ce intensifică acest sens. De exemplu:
(7) Of course it’s progress that two major countries have reached agreement on a certain issue. (4, p. 1); (7a) …have reached mutual agreement.
Valoarea reciprocă a substantivului poate fi intensificată şi de prepoziţia between, urmată de agenţii acţiunii:
(8) The pope’s appearance before Parliament was perhaps most significant as a new, potentially warmer chapter in the turbulent relationship between the Roman Catholic Church and Italy… (5, p. 2)
Adjectivul posesiv, ca determinant al substantivului reciproc, indică participanţii situaţiei, implicând coexistenţa semelor [+Reciprocitate], [+Posesivitate] şi [+Proces]. De exemplu:
(9) Their agreement was too great for coincidence. (2, p. 7)
Din exemplele analizate se observă că substantivele cu semul [+Reciprocitate] îndeplinesc funcţia sintactică de subiect şi complement circumstanţial.
Asemenea substantivelor cu semnificaţie pasivă, cele reciproce îşi exprimă conotaţia în cadrul unui context mai larg. De exemplu:
(10) We all know that this association (of Vatican and Italian government) gone trough widely different phases and circumstances ... (5, p. 2)
Alteori substantivul cu valoare reciprocă realizează funcţia de subiect al unui enunţ cu verbul la diateza pasivă, exprimată gramatical. În acest caz, el sugerează o situaţie în cadrul alteia, reprezentând „modusul” desfăşurat sau nedesfăşurat. Construcţia poate fi încadrată în formula: (X+Y)+Z, în care (X+Y) reprezintă reciprocitatea, iar Z – situaţia pasivă. De exemplu:
(11) The argument was decided in favour of nature when Galapagos Islands were chosen as the first world heritage site. (5, p. 5)
Cele relatate mai sus ne permit să afirmăm că semul [+Reciprocitate] al substantivelor poate fi exprimat explicit, implicit şi parţial atunci când desemnează numai un participant. Substantivele în cauză implică semnificaţia de reciprocitate, cumulând semele [+Posesivitate] şi [+Apreciere].
Substantivele reflexive sunt mai puţin numeroase, construite de la verbele respective prin intermediul sufixului -ing sau -tion şi prefixului self-, accentuând caracterul generalizat al procesului: to wash oneself – self-washing, to defend oneself – self-defence, to examine oneself – self-examination, etc. Agentul acţiunii poate fi notat prin pronumele posesiv antepus substantivului reflexiv: (12) They were calling for revolution and self-defence against „fascist and racial brutality”. (3, p. 1311)
Majoritatea substantivelor de acest fel se referă la activitatea individuală, la „eul” persoanei, la caracterul şi abilităţile ei, multe dintre ele fiind sinonime. De exemplu: (13) His monumental self-assurance was based upon his complete faith in his own ability. (3, p. 1311)
Prin urmare, substantivul poate cunoaşte patru diateze semantice.
Funcţia sintactică a substantivului derivat poate să nu indice semul lui, de aceea se ia în consideraţie sensul lexical al verbului de la care derivă substantivul. Substantivele formate de la verbele redând actul comunicativ, asociate pronumelui posesiv, au valoare activă, pe când cele derivate de la verbe ce exprimă emoţii au sens pasiv. În îmbinare cu un adjectiv, substantivul pasiv exprimă „modusul” nedesfăşurat, fapt care sugerează încorporarea unei situaţii în cadrul alteia. În calitate de complement (direct, circumstanţial), substantivul are semnificaţie pasivă, iar în funcţie de atribut comportă semnificaţie activă. Substantivele formate de la verbe determinate adjectival capătă pe lângă semul de [+Pasivitate] pe cel de [+Modalitate].
Referinţe bibliografice
1. Evseev, I., Semantica verbului, Timişoara, Editura Făclia, 1974, 182 p.
2. Brown, D., The Da Vinci Code, Penguin Classics, 280 p.
3. Collins Cobuild, English language Dictionary, London and Glasgow, 1990, 1703 p.
4. International Herald Tribune, Friday, October, 1, 2002, 20 p.
5. International Herald Tribune, Saturday-Sunday, November 15, 16-17, 2002, 40 p.
6. Mortgage Information, No 2, February, 2006, 20 p.