Sufletul trece altfel prin discrepanţele unei zile... (interviu de Adalbert Gyuris)
Pentru tipar– Când şi cum ai început să scrii poezii?
– Tot timpul am fost o rebelă, lansându-mă în aventura cunoaşterii de sine. La 12 ani mi-am cumpărat o chitară, are o valoare inestimabilă pentru mine..., o am aici în galerie acum, din banii trudiţi cu greu de oscioarele mele la ferma din apropierea casei părinteşti, sperând să stăpânesc lumea. Ei bine, n-a fost să fie, s-a întâmplat să port însă doi ani aceeaşi uniformă şcolară.
Prima poezie mi s-a pierdut prin cancelaria profesorului meu de română din generală – Florea Macau – dar a fost, de fapt, o „demonstraţie pentru mama”...
În liceu, am terminat Liceul de Limba germană – promoţia ’77, i-am descoperit pe Goethe şi Bacovia şi am început din nou să mă exprim...
„Exişti în mine / ca o vioară pe care n-am pus mâinile niciodată...” sunt versurile cu care cuceream auditoriul Cenaclului literar piteştean în toamna lui ’79, inclusiv pe scriitorul Virgil Diaconu. Acesta avea să devină, în ’81, tatăl fiului meu...
– De unde izvorăşte această dragoste pentru literatură?
– „Senzaţie de iluminare / după lovitura de gong / a nedumeririi interioare”...
...De ce plouă, plouă, plouă în Bacovia?!...
– Ce înseamnă poezia pentru tine?
– Forţă... să jonglez cu oglinzile interioare...
„Am în suflet un ţipăt de poem blestemat / ce nu stă nicidecum să-l adun”...
Da! Atunci... atunci când voi ajunge la acel ţipăt, voi fi pe deplin mulţumită de ceea ce scriu.
– Cântăreşti mult înainte de a aşterne pe hârtie gândurile tale?
– „Scriu ca împinsă de un înger redeşteptat / pe lunca de verde proaspăt / a memoriei”...
Scriu de cele mai multe ori noaptea, prinzându-mă de logosul ceasornicului. Sunt spontană: îmi calcifiez rapid emoţiile propriei umbre pe hârtie. Ştii... am senzaţia că tocmai nopţile bizare... cele „pe game minore orânduite” dau adevăratele poeme...
– Dintre cărţile scrise, de care eşti mai legată şi de ce?
– De Femeie, ia-o spre Vest! primul meu roman, destul de controversat. Este autobiografic, însă eu sunt lipsită de prejudecăţi din faşă. Mi-aş dori cândva să-l traduc şi să-l reeditez... O ecranizare... de ce nu?!
– Cum s-a „născut” ideea galeriei de artă pe care o patronezi?
– Ştii... din căutarea unui echilibru...
Se poate trăi din artă!? Mai greu, cu toţii ştim aceasta, dar sufletul trece altfel prin discrepanţele unei zile... ecoul nu-ţi mai rămâne solitar...
– Concret, ce planuri ai pentru viitor?
– „Mişcare browniană în zilele Domnului”...
Când celulele dinăuntru şi dinafară nu se vor mai revolta, voi da spre publicare Elegiile din Augsburg, apoi voi trece la finalizarea celuilalt volum de versuri.
Îmi doresc să ajung cu Siegfried Stiller, marele autentic pe care l-am descoperit în atelierele de pictură Abraxas, în iarnă la Deva, iar în primăvară la Bucureşti în „Dialog”. „RO-GE ART” are de asemenea contacte cu Suedia şi Ungaria, însă prioritate pentru mine vor avea plasticienii români faţă de care mi-am luat angajamentul ferm de a-i aduce să expună în Augsburg, în cadrul acţiunii interculturale „Fără Frontiere” pe care am început-o în luna august a acestui an.
Pot să mai adaug ceva? Ei bine, să-mi întâlnesc... „muza”... e vorba despre Dr. Slobodan Stojcev, care se află undeva spre Düsseldorf... meine platonische Liebe...
– Cei care locuiesc în străinătate, mă refer la artişti, sunt dezavantajaţi faţă de cei de acasă?
– Nu, categoric, nu! Posibilităţile de ascensiune în plan internaţional pentru prima categorie sunt mult mai mari, or, aceasta e miza până la urmă... Pe de altă parte, aceştia se bucură şi de susţinerea celor de acasă. Personal datorez enorm mentorului meu, scriitorul Eugen Evu, aflat în România, care îşi rupe aproape în fiecare zi din timp să-mi pătrundă reflecţiile.
– Ce le transmiţi românilor stabiliţi în afara ţării noastre?
– „Mama ta şi ţara ta sunt unice, legăturile cu originea sunt indestructibile. Aici ne străduim să supravieţuim după alte tipare, alte reguli de conduită. Mulţi îşi schimbă nu doar papucii de român, îşi schimbă sufletul, am scris în Femeie, ia-o spre Vest!
Da... să nu-şi schimbe sufletul!
– Dragă Ioana, îţi mulţumesc pentru acest interviu.
Poetă, prozatoare şi deţinătoarea unei galerii de artă în Augsburg, Germania. A publicat până acum volumele: Femeie, ia-o spre Vest!, roman, 2006, Editura Polidava; Rochia de nisip, poeme, ediţie bilingvă, 2006, Editura Polidava; Gongul din Altenmünster, nuvelă, 2007, Editura Polidava; Gongul din Altenmünster, roman, 2007, Editura Polidava; Paşaport pentru iubire, poeme, 2007, Editura Polidava.