Testament
Pentru tiparAcest volum semnat de Nicolae Corlăteanu şi având sugestiva denumire Testament constituie, în opinia mea, o sinteză a tuturor încercărilor de purificare spirituală prin care a trecut autorul. Aflându-se „sub vremi” cumplite, ilustrul savant şi profesor nu totdeauna a putut să spună adevărul până la capăt, nu a avut posibilitatea să vorbească despre lucruri şi evenimente importante, dar chiar şi în acele condiţii vitrege a rămas un om de o probitate morală exemplară. Ca mulţi dintre dascălii ce au fost obligaţi să suporte rigorile ideologice ale regimului (îmi amintesc de consternarea cu care mama mea, fostă învăţătoare, se întreba: reiese că eu am minţit copiii?), Nicolae Corlăteanu a simţit acut, poate mai mult decât alţii, nevoia de a îndrepta ceea ce fusese arătat strâmb, de a limpezi ceea ce se vedea tulbure, de a clarifica ceea ce fusese confuz. Volumul îngrijit de Alexandru Bantoş a adunat toate materialele în care acad. Nicolae Corlăteanu a pus cu fermitate punctul pe i, demonstrându-şi crezul ştiinţific, deoarece înţelegea că sutele şi miile de discipoli care au făcut carte sub îndrumarea Domniei Sale, chiar dacă nu puneau la îndoială autoritatea savantului, aşteptau din partea sa acest act de spovedanie intelectuală. Am simţit, pot să zic, „fizic” acest lucru, când, în mai 2005, la şedinţa consacrată aniversării a 90-a a naşterii academicianului Corlăteanu, organizată de Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova, a trebuit să dau citire textului care în prezenta carte apare cu denumirea Las vouă moştenire... În sala arhiplină, în care tronau amintirile despre mentorul nostru filologic, s-a lăsat o linişte absolută, care s-a mai păstrat, ca un moment de reculegere, chiar şi după ce am rostit ultimele fraze ale acestui impresionant testament spiritual al academicianului Nicolae Corlăteanu: „Eu cred, cred sincer în izbânda limbii române şi a neamului românesc! Dixi et salvavi animam meam!”.
Volumul Nicolae Corlăteanu. Testament. Cred în izbânda limbii române este o mărturie nu numai a faptului că acad. Corlăteanu a simţit necesitatea de a-şi uşura sufletul, dar şi noi, cei de astăzi, suntem dornici să înţelegem şi să apreciem această sfântă lucrare a spiritului omenesc – spovedania în numele adevărului.