Lumina adevărului
Pentru tipar;)
Destinul neordinar al patriarhului filologiei noastre, acad. Nicolae Corlăteanu, „încercat drumeţ pe întortocheatele căi ale basarabenilor”, care „a avut de suferit în perioada stagnării” şi „a fost atacat în timpul restructurării”, nu i-a lăsat indiferenţi pe elevii şi discipolii săi, aceştia cunoscându-i bine ideile şi convingerile referitoare la numele corect al limbii noastre literare – limba română. Începând cu anul 1990, lingviştii s-au ridicat în apărarea savantului, reevaluându-i opera ştiinţifică şi demonstrând cu argumente incontestabile că „lingvistul N. Corlăteanu s-a ocupat toată viaţa de studiul limbii române şi a adus contribuţii de valoare în acest sens” (S. Berejan).
Un rol important şi demn de toată lauda în repunerea la locul de cinste binemeritat a reputatului lingvist N. Corlăteanu l-a avut talentatul şi neobositul jurnalist Alexandru Bantoş, redactor-şef al revistei „Limba Română”. Începând cu anul 1995, Domnia Sa publică mai întâi un dialog cu acad. Corlăteanu, intitulat „Atribuirea denumirii de limba română pentru noţiunea de limbă literară în Republica Moldova nu ştirbeşte nici autoritatea şi nici demnitatea nimănui”, după care distinsul savant a devenit autor permanent al revistei „Limba Română” şi chiar membru al colegiului de redacţie. Astfel, prin intermediul revistei, N. Corlăteanu a avut posibilitatea să-şi exprime liber şi nestingherit concepţiile sale despre limbă, despre denumirea corectă a limbii literare, care „trebuie numită cu numele său adevărat – română. Acest lucru nu afectează în niciun fel nici ambiţiile, nici orgoliul cuiva, cu atât mai mult, independenţa şi suveranitatea statală a Republicii Moldova”.
E una să constaţi, să comentezi de la o parte concepţiile şi convingerile cuiva într-o problemă şi alta e să dai posibilitate autorului să le expună el însuşi. Astfel, dl Al. Bantoş a mai făcut un gest nobil, publicând în memoria acad. Corlăteanu recentul volum de lux Nicolae Corlăteanu, Testament, la începutul cărţii fiind plasat răscolitorul text Las vouă moştenire... Volumul înmănunchează, în mod selectiv, cele mai reprezentative studii şi articole ale profesorului publicate anterior în revistele „Limba Română”, „Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară”, capitole din cărţile Nandrişii şi Răspântii. În studiile respective autorul vorbeşte „despre adevăr fără părtinire”: despre formarea limbii române, funcţiile ei în diferite epoci, despre procesul de unificare a limbii şi literaturii române, rolul hotărâtor al limbii literare comune ca factor de cultură şi renaştere naţională, despre identitate, conştiinţă de neam şi de credinţă, despre dragostea de popor, de pământul strămoşesc, de tradiţiile şi obiceiurile venite din străbuni etc.
Bunul nostru profesor s-a referit la toate problemele stringente din societatea noastră, vorbind şi de „mărul discordiei”, îndemnându-i pe politicieni la conciliere în problema denumirii limbii, evitând un referendum: „Vehicularea ideii despre un eventual referendum în această privinţă este absurdă, deoarece ar însemna ca o problemă strict ştiinţifică să fie soluţionată de oamenii care se orientează poate mai puţin în asemenea domenii teoretice şi istorice complicate. <...> La referendum sunt chemaţi să se pronunţe toţi, toată populaţia. Ca să determinăm numirea limbii populaţiei majoritare, trebuie să apelăm la alogeni? Nu e curios?”.
Astfel, distinsul om de ştiinţă, profesor şi îndrumător pe parcursul vieţii sale a semănat înţelepciune şi lumină. După cum chipul fostului său profesor, Grigore Nandriş, i-a luminat întreaga viaţă, tot aşa şi nouă, discipolilor şi urmaşilor săi, învăţătura şi opera sa trebuie să ne lumineze calea în viaţă.
Este un mare merit al dlui Alexandru Bantoş că în recentul volum a selectat şi a pus la dispoziţie tot ce este valoros şi de mare folos pentru posteritate în opera marelui savant, om de o aleasă cultură şi patriot al neamului.