O carte ce necesită o lectură cu creionul în mână
Pentru tipar;)
Academicianul Nicolae Corlăteanu a fost şi rămâne unul dintre lingviştii de seamă ai celei de-a doua jumătăţi a sec. al XX-lea. Numele Domniei Sale este astăzi bine cunoscut şi recunoscut atât în Basarabia şi România, cât şi pretutindeni în întreg spaţiul ex-sovietic; iar lucrările dumnealui, reprezentative pentru lingvistica romanică de la noi şi din Ţară, se bucură, în permanenţă, de popularitate. Anume de aceea considerăm că a fost mai mult decât oportun şi cuviincios gestul de a-i edita, post-mortem, monografia Testament. Cred în izbânda limbii române, în care sunt incluse o parte din studiile şi articolele publicate de academicianul nostru în ultimii 10-15 ani de viaţă, în variate reviste şi culegeri de specialitate.
Suntem de părerea că, dacă citeşti măcar un articol din această carte, îţi poţi da seama destul de uşor că acad. Nicolae Corlăteanu a fost cu adevărat un savant profund, de vreme ce a însuşit cu dibăcie nu numai tainele metodologice pe care le suscită cercetările de lingvistică, dar a acumulat şi imense cunoştinţe de teorie a limbii, de filozofie, de istorie naţională şi universală.
Sunt copleşitoare toate studiile din monografia Testament, dar aş vrea să mă refer mai ales la cel cu titlul de Începuturile scrisului românesc, din care înţelegem foarte clar că fenomenul culturalizării limbii române scrise nu constituie un fenomen naţional în sine, ci unul european, universal chiar. Aceasta înseamnă că utilizarea şi literarizarea limbii române nu trebuie pusă strict numai pe seama factorilor culturali interni, dar şi pe seama celor externi. Ambii factori au contribuit la apariţia primelor texte de limbă română în epoci şi condiţii diferite. În studiul respectiv se arată că numai factorul intern nu a fost suficient pentru a pune în circuit scrisul în limba română. Autorul menţionează, în acest sens, că „primele noastre texte scrise (fie şi sub forma unor traduceri) se prezintă ca expresie lingvistică a faptelor şi evenimentelor din trecutul nostru istoric” (Testament..., p. 50). Cercetarea competentă a acestora, după părerea autorului, ne ajută să apreciem corect progresul evoluţiei şi dezvoltării culturale a limbii noastre, de la etapa primelor traduceri (a textelor religioase, în special) şi până la situaţia lingvistică actuală.
Nicolae Corlăteanu insistă mai cu seamă asupra anului 1643, când a fost tipărită Cazania lui Varlaam sau Carte românească de învăţătură, prin care a fost marcat un eveniment de mare importanţă pentru istoria limbii române literare medievale: biruinţa deplină a scrisului în limba română sau biruinţa limbii române asupra slavonei. După acest moment de anvergură, problema cea mai mare rezidă în crearea unei limbi de cultură pentru toţi românii, în concordanţă cu necesităţile ştiinţei şi gândirii moderne, deziderat împlinit abia după un secol de aprig zbucium intelectual al cărturarilor români.
Monografia acad. Nicolae Corlăteanu conţine un sistem complex şi amplu de informaţii teoretico-aplicative pentru lingvistică, sociolingvistică şi istoria limbii române literare. Suntem convinşi că această carte va constitui un instrument de lucru al studenţilor şi profesorilor de limba română. Va fi, cu certitudine, o carte ce va putea ţine locul unui manual universitar, întrucât autorul ei invocă date noi din cele mai recente tratate de specialitate.