Nelinişte şi speranţă

Suntem noi oare pregătiţi pentru propria renăscare? Avem vreo idee, vreo viziune clară în perspectivă şi chiar curajul de a ne bate cu timpul din faţă? Ne trebuie alte unelte, mult mai durabile? Cu umilinţa şi modestia nu se mai poate. Spre centru! Mai aspri. Altfel toate eforturile noastre de a ne găsi un loc cât de cât în lumea aceasta ar eşua. În mod tragic. Trebuie să acceptăm eterna condiţie de nelinişte şi speranţă. Karl Popper zicea: „Este adevărat, avem nevoie de speranţă; a acţiona, a trăi fără speranţă este peste puterile noastre. Dar n-avem nevoie de mult. Ne mulţumim cu puţin, însă în plus noi avem mare nevoie de siguranţă”.