Repudierea determinismului geografic
Pentru tipar;)
De mult bântuie prin Basarabia falsa legendă despre dominarea intelectuală a „nordiştilor”. Recunosc că, o vreme, am crezut în această poveste, mândru de faptul că şi eu provin din nordul Republicii Moldova – din judeţul Soroca. Am căutat chiar şi explicaţie „ştiinţifică” a acestui „fenomen” geodemografic. Cert este că în partea de nord a Moldovei de peste Prut, într-adevăr, constatăm cea mai mare densitate de cei mai vestiţi români din toate domeniile de activitate intelectuală. Cum se face că anume acolo, la nord, s-au născut: Hurmuzăcheştii, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Nicolae Iorga, Ştefan Luchian, Grigore Antipa, Alexandru Arşinel etc.? Între timp am găsit şi o soluţie, cvasiştiinţifică, pentru această „problemă”, dar aceasta ar fi o altă temă de discuţie...
Dar iată că sudul lui Nicolae Mătcaş îmi răstoarnă întreaga ipoteză a „determinismului geografic nordist”. Şi nu numai exemplul sărbătoritului nostru o face. O mai demonstrează şi alţii: în primul rând, alţi trei Nicolai – Corlăteanu, Botgros şi Sulac, apoi Eugeniu Grebenicov, Ion Osadcenco, Ion Bostan, Vitalie şi Alexandru Marin, Anatol Eremia, Gheorghe Vodă. Tot din părţile acelea provin şi Alexei Mateevici, Ion Ungureanu, Mihai Grecu, Petru Cărare.
Ce să zic? Mai rămâne de meditat...
Eu nu pretind că am fi prieteni sau colegi de breaslă cu profesorul şi ministrul Nicolae Mătcaş. Dar camarazi de luptă suntem, cum sunt şi cu mulţi alţi confraţi din generaţia anilor ’60 – începutul anilor ’90 ai secolului trecut. Este de datoria noastră să-i pomenim de fiecare dată numai de bine, chiar cu pioşenie şi gratitudine, dacă vreţi, pe toţi cei care au constituit mediul real în care ne-am format ca oameni, ca români, ca specialişti şi nu numai. În primul rând, ca luptători pentru renaşterea naţională. Ţin să-i amintesc aici pe cei care deja au plecat în lumea celor drepţi (dacă pe unii i-am omis din neatenţie, rog să-mi fie iertată impietatea): Nicolae Testemiţeanu, Anatol Corobceanu, Sergiu Rădăuţanu, Vasile Melnic, Alexandru Diordiţa, Ion Vasilenco, Dumitru Cornovan, Vasile Coroban, Ion Osadcenco, Iachim Grosul, Nicolae Corlăteanu, Ion Dumeniuk, Silviu Berejan,Valentin Belousov, Anton Ablov, Eugeniu Russev, Vladimir Andrunachievici, Andrei Lupan, Leonid Cemârtan, Isidor Burdin, Serghei Lunchevici, Ion Vatamanu, Liviu Damian, Ion Gheorghiţă, Emil Loteanu, Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, Grigore Vieru... Aici l-aş adăuga şi pomeni de bine şi pe Artiom Lazarev, cu toate păcatele lui (antiromâneşti, moldoveniste), care a săvârşit şi multe fapte frumoase, în special în domeniul culturii naţionale.
Sunt sigur că Nicolae Mătcaş, ca şi mine, se mândreşte cu aceşti înaintaşi ai noştri, cu mediul intelectual în care am crescut şi am activat.
În ceea ce priveşte atitudinea mea personală faţă de Nicolae Mătcaş, mă bucur sincer că este, că l-am cunoscut întotdeauna activ: la universitate, la mitinguri, pe baricade, la conferinţe şi mese rotunde, ca ministru al educaţiei şi ştiinţei (cel mai eficient de până acum), ca om de o aleasă cultură general-umană, talentat savant şi poet, manager pe făgaşul învăţământului, ca sincer, pertinent şi curajos camarad etc. A făcut enorm de mult pentru încadrarea a mii de copii şi tineri basarabeni în prestigiosul sistem de învăţământ românesc.
Realizările şi meritele sărbătoritului nostru sunt multiple şi esenţiale. A devenit un cunoscut filolog în tot spaţiul românesc; autor a numeroase lucrări ştiinţifice; a educat mii de studenţi etc. Dar eu aş evidenţia totuşi câteva dintre cele mai importante merite: contribuţia la revenirea la grafia latină, implementarea principiilor pedagogice tradiţionale româneşti în învăţământul preuniversitar din Republica Moldova. Rămâne încă viu în memoria copiilor şi adulţilor basarabeni ciclul de emisiuni televizate „Învăţăm a citi şi a scrie cu caractere latine”, iniţiate şi susţinute de Nicolae Mătcaş împreună cu regretatul profesor universitar şi patriot Ion Dumeniuk. Este autorul minunatei cărţi Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul. Frumoasă, atractivă, inedită şi extrem de convingătoare este şi opera literară a lui Nicolae Mătcaş. Pe mine personal mă copleşesc gândurile metafizice, inspirate ale omului de creaţie Mătcaş. Dar cel mai mult îl admir pe Nicolae Mătcaş-Omul, pe care îmi doresc să-l întâlnesc mai des şi sănătos pe acest pământ românesc de–a pururi. Îl rog pe Cel de Sus ca aşa să fie.
La mulţi ani, domnule profesor!