Karaoke
Pentru tiparKaraoke
Nu-s defel
aşa cum gândeam.
Tot ce-am vrut n-am făcut niciodată.
Mândria-şi clonează scufiţa d i a v o l i c e a s c ă
prin care oricine încearcă
să poată chiar după moarte,
falnic să ţiuie-n
artă.
A
Pe la capătul lui noiembrie inexistenţa
mi-a fost zădărâtă de către ovulul matern,
pregătit, mi se pare, să cadă
încă de-atuncea,
ca fructu-n
Eden.
Nicio gaşcă de hoţi nu spiona pe aproape,
în afară de-un ins de la care
mult mai târziu o să aflu
că-mi este tată.
El trimisese, chipurile de urgenţă, delegaţia-spermă
(o gloată de viermi mustăcioşi) în recunoaştere
şi poftim rezultatul:
din superafacerea asta antinaţională
au apărut alde cioclea,
purtătorul soiului de cuvinte
prin excelenţă
bizare.
În nimicul străabsolut se zăreşte un fort inflexibil.
Câmp de recoltă devine seceta mea;
or, bunăoară (până la Newton şi după),
când gâdilam gravitaţia,
altă formulă chiar şi-n angoasele
fiinţării barbare,
neimportantă,
tăcea.
Ax
Vrei să ştii altceva despre eu?
El s-a născut cu identitatea de-a-ndoaselea-n
spiritul meu.
Pripon
Pe limbă mi-a nins.
Inspiraţia a început să respire substanţial,
ideile să-şi recâştige personalitatea în testament
şi să-şi exprime incertitudinea,
deşi sunt departe de gândul
că asta încă mai poate să-nsemne
vreun lucru
esenţial.
Trec prin mine atât de uşor
de parcă nici nu-s.
Spatele clipei mă suspectează.
Sentimentele se distrug de la stânga la dreapta şi-apar
altele, mult mai neclare.
De-ar fi să cobor ar fi ca şi cum
aş merge vivacissimo
pe nefiinţă
călare.
Vorbesc cu tine întâmplător.
Iată momentul când spovedania e necesară, --
de pe suflet când mă prăvăl
eu parcă am absolvit
chiar ultima
seară.
Panta rhei
Fiinţa lui Dumnezeu iese din lucruri
şi curge năvalnic spre mine,
în timp ce pe mâzga aceasta
se poate-ntâmpla chiar orice.
Carteziana îmi dăruieşte unica şansă
s-ajung cât mai teafăr
în Gră. Ghetsemani
tropăind mai repede
ca papuaşii
prin frunze de lauri
pe răposatul
de ce.
Ceva se întâmplă.
Tigva clipei transpiră.
Nu-i viaţă fără exces, afirmă reclama XS
şi asta mă face să cred că şi Domnu-i gelos şi se luptă
cu antropismul din sine,
căci şi-a permis să fie o dată
şi numai o dată mai bun
cu suicidul
din mine.
Nirvana
Mârlesc transcendental poezia –
poate ajung
la orgasm.
Mal
În perioada mai mică
de 0.000000003335640952 secunde
vine iluminarea.
Din ce-ai priceput poţi să bâlbâi aproape nimic.
Arthur Rimbaud ameţit de poeme
s-a aciuat en Enfer
săltându-şi dosul sălbatic
în preajmă (avea
vreun amic?).
Daţi totul la o parte să văd îngăduinţa
marelui şef pe lumină care o năruie fără contor.
Locuiesc într-o zonă unde şi viaţa
este cu plată,
iar asta, până la urmă,
mă cam beleşte
obositor.
Relativitatea face limbrici
în mâncarea cantinei.
Heisenberg parcă-mi intră din nou, strâmb,
ca o plasmă,
în minte.
Dar s e n s u l de unde soseşte
pe limbă degrabă?
Sunt prototipul care-l cunoaşte
şi poate să-l spună şi-l spune
şi chiar îl pune să umble
pe incerta
tarabă.
Vâj
Ca extratalent
eu pot să atac cu lumina cuantică
pe-o mulţime de genii.
Pot cu-n influx cerebral să preschimb
big bangul mişcării.
New-age-iştii se întremează
cu paradigma yin-yang.
Totul în lume persistă
prin răsturnarea
mirării.
Mai pot să înot şi în Stixul
indiferenţei blajine.
Pe-aceasta cosmosul mi-a implantat-o în nări
ca pe-un testosteron.
Pot să descopăr sub rochia-ţi ieftină
şi de celebră mahalagioaică
cum te cam freacă flagrant
printre coapse
doar cultul
falusului
indian.
Esenţa lui pot
mă surprinde-n erecţie.
Călăuza meditaţiei simultane
îmi lustruieşte în dodii bocancii,
căci numai o altă credinţă în sine
transformă
intransigenţa
din haosul
fricii.
Nex
Cartea-i mulatră. În ţoale.
Nu-i prea ajunge ceva, –
vreun ce important pentru mine.
E scrisă de unul paranormal.
Dar asta-ţi
convine?
Presupun că ai vrea complet altceva;
vreo funcţie care vorbeşte,
nu-un om ce se dă fistichiu peste cap
să demonstreze
că este.
Totul să fie mai inexact
ca creierul tău. Bunăoară,
ce-ai pus la cale să iasă perfect
în orişice fel
de cămară.
Să vină în pripă (dacă-l pofteşti)
clasicul quarc pe aleea pustiei.
Să te scobeşti tam-nisam
printre dinţi,
scuipând darabana
prostiei.
Oricum: s-ar putea,
s-ar putea, s-ar putea.
Degrabă (vând vreun secret?)
voi scăpa de (pre)textul acesta,
ca de-o hârtie
mototolită,
cu multă migală,
în săţiosul
closet.
Poligon
Deunăzi comisia de control a citit caietul acesta,
poreclindu-l insuportabil în timp. Potlogărie. N-au nicio probă.
Pregătesc un recurs. Voi băga pe toţi derbedeii
fo. serios la pârnaie.
Păstrez părerea
astrofizicianului Stephen W. Hawking,
proţăpit în scaunul cu rotile. Corespondăm prin e-mail.
Lui îi place coperta cu zaruri (!!!)
şi-mi cere frumos să-i trimit anumite poeme
(pentru arhivă)
din opera postmodernistului
G punct Emil.
Nu-s kamikadze, dar vreau să mă fac.
Literatura cam crapă în câmpul nostru de moină,
parşivă cu alţii.
De asta probabil ne ducem tâmpiţi pe urlaţi
cu mămăliga dimensiunii
imprevizibili
sub haină.
Silex
Mă uit dintr-o parte
la sufletul meu,
dar nu-l recunosc.
El are aproximativ 6.14316725... gr.
Iraţionalitatea s-a oploşit
şi pe-aici.
Nexul ontologic îşi scoate pârleala hermeneutic.
Trec printr-un soi de realitate apăsătoare ( cum spunea
Kierkegaard ),
care se reazemă numai pe sine
şi chiar insistă asupra-i
confirmându-se şi
repetându-se.
La urma urmei, ce pot să mai fac?
Preapoate c-ar trebui
să vă purtaţi voi cu mine
cam tot ( cam aşa )
cum mă port eu
cu voi.
Atu
Supraomul (Nietzsche)
a dus demult acuma
rămân nişte fiinţe cam leftere. Atât.
Cu tipii ăştia timpul s-a luminat aproape
sărind peste dilema
de-a fi
numaidecât.
Academia Shakespeare
şi-a pus frumos lăcata,
pe dânsa o tâmpea to be or not to be,
iar noi din urma ei am răguşit anemic
cu-accentul englezesc
nemaiputând
zâmbi.
Codaţi fundamental, cu ţestele-n plăsele,
antropolog de vise eterice-n sfârşit.
Unde-i Jung să-mi spună
ce să fac cu karma
dobândită de la
răsărit.
Lasă bre muştarul! Japonezul vinde
maşina de furaje clandestine.
Cred de-aceea poate Papa de la Roma,
săracul, se gândeşte
doar la mine.
Uşier la ADN-ul clipei
trage-ţi pe privire fesul orişicui,
dar leapădă-n cuvintele din tine altă pată,
holbându-te la ora
ce pe tipsie
nu-i.