Drumul către Rosh Ha’ayin
Pentru tiparDmitri Miticov
Drumul către Rosh Ha’ayin
Copacii şi casele alunecă pe geamurile trenului
în drum spre Rosh Ha’ayin. Stăm în vagon,
moţăim. O măsuţă între noi şi
dorul de casă. Andrusha tace,
Andrusha nu vorbeşte decât în dreptul
următorului oraş.
Mama dă din picior în somn şi
loveşte o plasă de rafie plină cu
borcane. Se aude un clinchet uşor, de sticlă.
Oraşul ne aşteaptă cu firele lui de curent,
cu lacul plin de peştişori. De afară, lumina
trece peste haine şi feţe repede-repede.
Aurelia Borzin
* * *
deopotrivă cu lucrurile
care te înconjoară
să fii
cu mâinile
ochii
urechile
picioarele...
nesuferind
de parcă ai fi
între oglinzi
cu feţele în exterior
şi urâtul
ajuns
la suprafaţa lor
s-ar întoarce
ca un bumerang
speriat
de propriul chip
Exerciţiu de dor
să-ţi cobori capul
la nivelul pământului
urcându-l cu picioarele
ca pe-o roată
să-l mergi
până i se vor toci
urechile, nasul, buzele, părul...
excrescenţele...
atunci să-l iei
în mâini
în braţe – sferă perfectă
cu orbitele rostogolite
căscate a foame
cerşind să fie umplute cu oameni
* * *
în cămăşi de fum
luneca
făcând
lucrurile din jur
la fel de imprecise
fără contur
hotar
cosmopolite
pipăind realitatea
precum un orb
ar cunoaşte
pentru prima dată
o femeie
Richard Maler
Gândul zero
1
În apăsătoarea beznă a temerilor justificate,
Inocenţa stă despuiată si e pe aşternut
de moarte…
Sentimente vagi, haine
dărâmate, priviri oarbe si încrucişate…
Aprige mişcări – ce dau ritm atingerilor deocheate…
2
Fiori de groază, imbolduri de plăcere…
Chinuri devastatoare si şoapte în decădere,
Doar sânge, lacrimi, pasiune şi
un strop de mângâiere
Sub un crud surâs, dulce şi prelung
erupt din întretăiere!
3
Peste neantul fumuriu se izbeşte o clipă de tăcere…
Iar moralitatea e printre
suspine,
cu ardoare pocăinţă cere!
Dar în zadar, de undeva de jos…
Un scrâşnet fioros i-a detonat auzul:
– A mea vei fi şi n-ai scăpare!!!
Numai în astfel de tortură inocenţa moare.
Elena Vizir
Mintea de pe urmă
O minte lucidă mă dezbracă de vigilenţă,
seninul zilei – de gânduri haine,
frumosul – de griji şi necazuri,
căldura – de haine...
Rămân dezvelită ca o tulpină
ce-şi leapădă coaja în vară
şi urme de răni îmi ies la iveală,
se-mbibă cu sare
şi-ncep să mă doară...
Aşa e când îţi dezgoleşti sufletul...
Andrei Gamarţ
Totul se vede
dacă nu mai am pe nimeni alături
în geam stă o pădure şi îmi acoperă soarele
aşa sting lumina care mai este
şi mă dezbrac de tot
iată frigul iată corpul meu iată
tot ce am astăzi
de nu ar fi aşa de urât o fiară se pregăteşte
să sară din el
iată corpul meu se pregăteşte să moară
o fiară de care să pot spune iată prietenul
meu iată soarele a răzbătut
totul se vede
mâinile sunt cu mine picioarele sunt cu mine
capul stă pe gât gâtul stă pe umeri
umerii mei îngheaţă gâtul meu tremură
capul meu e o bucată de gheaţă în care se vede
cum creşte iarba şi se întinde după vântul
din primăvară
dar mâinile mele sunt cu mine şi totul se vede
mâinile mele leagănă un ciocănaş rece
mâinile mele cresc din umerii aceştia
să mă îmbrac în fier să mă apropii de apă
să mă îmbrac în aur să mă ascund sub pătură
să ies gol afară şi afară să înflorească
aşa e numai mirosul de sânge când traversez strada
mirosul de sânge din copilărie când
corpul meu încăpea sub masă sau în dulap
sau în sertarul cu lucrurile ascunse de mama
când era puţin
de îmbrăcat de hrănit de purtat în braţe
mirosul de sânge când m-am tăiat într-o dimineaţă
la gleznă şi fugeam acasă
până la uşă cu o şuviţă de sânge după mine
cu el vreau să adorm repede într-o lume frumoasă
plină de oameni care să mă iubească
nimeni nu mă poate proteja
dacă pun în foc două degete ele vor arde
dacă duc spre inimă două degete ele vor arde
dacă îmi tai două degete ele vor arde –
nimeni nu mă poate proteja –
noaptea se vede mai bine
aceasta este casa mea şi culcuşul fiarei
unghiile cresc părul iese din piele
numai lacrimile nu
Hose Pablo
Biografie
Această poezie aţi fi vrut s-o scrieţi voi
De fapt nici nu este o poezie ca atare
Este un mesaj de adio pentru comunităţile
Acestea literare on on on-line
Treaba e că îmi merge foarte prost
Şi trebuie să iau nişte măsuri… urgent să fac ceva
Evident că mulţi dintre voi nici nu ştiu nimic
despre mine
Eu am douăzeci de ani şi nu nu … nu sunt fain.
Acum o lună mi s-a născut o soră
Familia mea are clipe frumoase
dar şi complicate totodat’
Crize financiare uneori chiar se ajunge
la depresii din această cauză
Deci eu acuma m-am dezis de internet
Să contribui şi eu la revenirea financiară
[câtuşi de puţin] a familiei
Spre uşurarea unora sau nefericirea altora:
Nu voi mai fi aproape deloc pe net
Nu voi posta nimic deşi aş vrea mult
[Cu siguranţă din când în când voi trece pe la net-cafe]
Îmi iau rămas bun de la prietenii mei cyber
Sau mai bine zis de la prietenii mei cu care
Comunic mai mult pe net
Să fiţi liniştiţi cu toţii / cuminţi
Priviţi frumos viitorul / bucuraţi-vă
Să citiţi neapărat pe tinerii scriitori din Basarabia
Vadim Vasiliu ori Dmitrie Miticov
Ori Ana Nas ori Vlad Gatman ori Daria Vlas
ori Sandu Cosmescu
Dar deasupra tuturor să domnească
Gamarţ cu înverşunare da da da Andruşa
Pe tineri îi găsiţi pe poezie.ro
Unii dintre ei vă vor place la nebunie
Vă promit
Am deja scris volumul
Către aprilie sper să apară
Şi sper să ne mai auzim
cu drag
al vostru hose pablo
Corina Ajder
* * *
să învăţ să trăiesc singură
4 pereţi şi cu mine
o masă mică
nici muzică nici dragoste nici
mama bate la uşă
în mâna ei
două borcane cu zeamă
nu e nimeni acasă
îi spun
facturile vin pentru
lumină şi căldură
iarna se loveşte de mine deodată
îţi vând ţie telefonul
să-mi citeşti toate mesajele
îmi vând trupul pentru voi
să învăţ să trăiesc singură
mama m-aşteaptă la uşă
în mâna ei
două borcane cu
lumină şi căldură