29 noiembrie – 5 decembrie 2004
Pentru tipar29 noiembrie – 5 decembrie 2004
• Jurnaliştii-protestatari de la Teleradio-Moldova suspendă negocierile cu administraţia Companiei.
• Primarul Chişinăului, Serafim Urecheanu, acuză Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei de falsificarea de probe în baza cărora sunt inculpaţi mai mulţi funcţionari de la Primărie.
• Mulţi politicieni şi oameni de cultură participă la sărbătorirea Unirii cu România din 1918.
• Procurorul de Chişinău contestă legitimitatea mitingurilor de protest organizate de Alianţa „Moldova Noastră”.
• Parlamentul adoptă Legea cu privire la Strategia de Creştere Economică si Reducere a Sărăciei.
Luni
Soarele, izbindu-se în geamul dinspre răsărit, e ca o portocală. Fizică? Nu, politică. Este pentru prima oară de la perestroikă încoace când evenimentele venite din est sunt aducătoare de speranţă. Nici n-am deschis bine ochii că şi pornesc radioul, dornic de noutăţi. Curtea Supremă de Justiţie din Ucraina urmează să se pronunţe asupra legalităţii alegerilor prezidenţiale după ce alţi doi membri ai Comisiei Electorale Centrale şi-au retras semnăturile de sub procesul-verbal ce-l dădeau învingător pe candidatul puterii. Puterii de la Kremlin, să fie limpede. Cine şi l-ar fi putut imagina acum un an pe Vladimir Putin pe post de agent electoral? Dintre toate mişcările opoziţiei cea mai inspirată mi se pare cea care-i cere preşedintelui în exerciţiu să-l destituie pe primul-ministru şi pe capii regiunilor secesioniste care – nu-i aşa? – ameninţă statalitatea ucraineană abia încropită. Leonid Kucima în situaţie de pat. Al lui Procust, pentru cei care nu joacă şah. Pe fundalul alegerilor din Ucraina, scrutinul din România este aproape fără intrigă. De reţinut imaginile celor doi calificaţi pentru turul secund la aflarea primului rezultat al ex-poolului. Adrian Năstase, purtând o cravată bleau, şi Traian Băsescu, afişând o splendidă cravată portocalie. Cine a spus că revoluţiile nu se exportă? Nu şi de data aceasta, românii votând pragmatic. După-amiază, la editură, primesc pe e-mail un mesaj haios de la poetul ieşean Emil Brumaru, altminteri basarabean de origine, care tocmai citeşte o Istorie simbolică a Evului Mediu occidentalde Michel Pastoureau, apărută de curând la Cartier. Originalul francez va vedea lumina tiparului în primăvara lui 2004. Versiunea românească constituie prima traducere într-o limbă străină a cărţii lui Pastoureau, care, nu există nici o îndoială în acest sens, va cunoaşte numeroase ediţii pe toate meridianele. Ceva mai târziu, la Alianţa Franceză, punem la punct cu Emmanuel Samson programul vizitei lui Robert Muchembled la Chişinău pe 12-14 curent, încă nu-mi vine a crede că autorul unei Istorii a diavoluluiva conferenţia la noi. Pe de altă parte, este aşteptat pe un teren pregătit, pentru că ultimele trei studii ale sale au fost traduse şi editate la Cartier. Şi, pe noapte, citirea unui poem din Anul cârtiţei galbene,volum de debut al lui Dan Coman, proaspăt premiat al Uniunii Scriitorilor din România, închid ochii pentru a reţine acest vers de mare poet: „Am 27 de ani, sunt la casa mea, boala aeriseşte încăperile”.
Marti
Ziua începe cu ştiri. Cuvântul „fraudă” revine în forţă, de această dată cu referire la scrutinul din România. Nu fără temei, din câte se pare. La Kiev are loc prima schimbare majoră: preşedintele Kucima se pronunţă în favoarea repetării alegerilor, asta în timp ce politologul rus Gleb Pavlovski vorbeşte la ORT despre „diareea oranj”. Apropo de oranj, culoare prin excelenţă budistă. Aflu de vizita lui Dalai-Lama în Rusia, bineînţeles trecută sub tăcere de mass-media proputinistă. Altminteri, marele nostru vecin din Est îşi cenzurează până şi preşedintele. Seara, la reşedinţa ambasadorului Franţei, toată lumea discută situaţia din ţara vecină şi prietenă. Ambianţă destinsă, replici neprotocolare. Doamna şi domnul Egmond Pambucgean – întruchiparea însăşi a curtoaziei, marea invenţie franţuzească din secolul al XVII-lea, la origine aflându-se curtea lui Ludovic al XIV-lea – Regele-Soare. Îmi notez să revin la cartea lui Robert Muchembled Societatea rafinată, apărută la noi acum un an. Acasă, înainte de a întoarce pagina acestei zile, citesc în voie din jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu.
Miercuri
Ziua începe cu Deşteaptă-te, române, chiar dacă în Ţară atmosfera nu pare a fi de sărbătoare. Traian Băsescu reclamă invalidarea alegerilor. Peste noapte, radicalizarea situaţiei şi pe frontul de Est: opoziţia cere demisia preşedintelui Kucima. Comparaţia se impune de la sine. Dacă Ion Iliescu îşi încheie ultimul mandat cu fruntea sus, nu acelaşi lucru se poate spune despre preşedintele ucrainean, silit să părăsească scena istoriei pe uşa din dos. Seara, culegând mierea zilei, ca să-l citez pe Noica, ascult ultimul CD al formaţiei Trigon. Balsam pentru ureche, după ce posturile de radio şi televiziune mi-au stors în urechi decalitri de venin îndoit cu apă chioară.
Joi
Cum noutăţile nu pot fi prin definiţie decât proaste, încep ziua cu lectura jurnalului suedez al Gabrielei Melinescu. Transcriu fragmentar nota din 14 februarie 1981: „Cârjele pe care le oferă cenzura sunt baionete care nu au ca scop decât a demola fizic, psihic şi spiritual tot ce e mai preţios într-un om creator: libertatea spiritului său”. Reluând cel de-al doilea termen al comparaţiei, încerc s-o dezvolt à la moldave. De voie, de nevoie, autorităţile RM-ului caută să transforme baionetele în foarfece cu care să croiască realitatea după chipul şi asemănarea lor. Doar că vorbele şi faptele se potrivesc la fel cum ai îmbrăca peste o rubaşcă înflorată costumul european la patru ace. Poate de aceea ştiu mai bine ce se întâmplă în lumea largă decât acasă, cu atât mai mult cu cât, confiscat de o ideologie cu fruntea teşită, acest acasă se goleşte pe zi ce trece de conţinut.
Vineri
Lumea vorbeşte tot mai mult prin intermediul urnei de vot. Strâmb, ca în cazul Ucrainei, sau pe faţă, cum ar fi socialiştii francezi chemaţi să se pronunţe pro sau contra Constituţiei Europene. Alte două scrutinuri, profilându-se la orizont în Irak şi în Palestina, în loc să contribuie la consolidarea popoarelor irakian şi palestinian, mai degrabă le vor diviza. E ca şi cum ai privi lumea prin tăietura de ambrazură a urnei de vot. În tot acest timp, am în faţa ochilor, pe pervaz, o gutuie galben-portocalie din grădina de la ţară a lui Valentin Guţu. Privind-o, îmi vine în minte un vers de Jacques Prevert: „Pământul îi albastru ca o portocală”.
Em. Galaicu-Păun s-a născut la 22 iunie 1964 în satul Unchiteşti, comuna Cuhureştii de Sus, raionul Soroca, într-o familie de intelectuali. Poet, prozator, eseist şi traducător. Absolveşte Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Chişinău (1986) şi doctorantura de pe lângă Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1989). Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1990) şi al celei din România (1998). Membru-fondator al ASPRO (Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România). Membru al PEN-Clubului. Redactor pentru Basarabia al revistei Vatra (Târgu-Mureş); redactor-şef al Editurii Cartier.