30 mai – 5 iunie 2005
Pentru tipar30 mai – 5 iunie 2005
• Guvernul creează o comisie abilitată să investigheze accidentul aviatic de la Mărculeşti, soldat cu moartea a patru piloţi.
• Jurnaliştii holdingului „Euronova Media Grup” cer dizolvarea imediată a componenţei Consiliului Coordonator al Audiovizualului.
• Preşedinţii Moldovei şi Ucrainei cer Uniunii Europene monitorizarea frontierei moldo-ucrainene.
Luni
Un început promiţător de săptămână pentru demolatorii de ierarhii literare, într-o singură zi două adunări scriitoriceşti, prima fiind o adunare de dare de seamă şi alegere a membrilor Uniunii Scriitorilor din România (filiala Chişinău), a doua – adunarea anuală a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Unii şi aceiaşi scriitori, în primul caz prezentându-se în baza carnetului de membru al Uniunii Scriitorilor din România, în al doilea – în baza carnetului de membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Asta e: o singură limbă, o singură literatură şi două carnete de scriitor.
Marţi
Este ziua ultimului sunet. Particip şi eu de dimineaţă în calitate de oaspete la şcoala nr. 1 din Călăraşi. Puful de plopi e peste tot. Încerc să simt mirosul unui buchet de bujori, dar când mă aplec să trag aer, inspir doar puf de plopi. Toate amintirile mele legate de ultimul sunet îmi aduc înaintea ochilor elevi zglobii, pierduţi prin viscolul pufului de plopi. Elevii de la Călăraşi vor găsi probabil peste ani puf de plopi şi între paginile romanului meu Cubul de zahăr pe care l-am oferit cu autografe.
După-amiază revin la problema alegerii preşedintelui filialei Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România. Participă doar membrii Consiliului nou-ales. Este ciudat că, atunci când rămânem într-un număr atât de restrâns, procedura pare cât se poate de jenantă. E ca şi cum nimeni n-ar mai vrea să fie preşedinte, în fine, poetul Nicolae Dabija îl propune pe Valeriu Matei. Cineva insistă că mai este nevoie de un candidat, cel puţin de dragul alternativei. Astfel eu îl propun pe Arcadie Suceveanu. Şi, de bună seamă, principiul alternativei este sfânt. După numărarea voturilor, învingător iese Arcadie Suceveanu.
Miercuri
La terasa Uniunii Scriitorilor, un coleg îmi spune: „Ştii, am auzit că astăzi copiii trebuie să pună de băut”. „Serios?”, mă prefac eu a nu înţelege aluzia. „Da, azi e ziua lor”. Culmea însă a fost ceea ce ne-a prezentat Televiziunea Moldovei. Cincizeci de copii au fost lăsaţi să pătrundă în puşcăria de la Rusca şi să stea acolo câteva ore împreună cu mamele lor. Vă imaginaţi ce cadou? Ne-am şi întrebat dacă nu era mai bine să li se permită mamelor celor cincizeci de copii să iasă după poarta închisorii pentru câteva ore în care să stea de vorbă cu copiii lor în aer liber. Dar staţi că a urmat şi surpriza. Copiilor intraţi în puşcărie le-a fost prezentat un program cultural, în care cele mai planturoase dintre mămicile aflate în detenţie le-au prezentat copiilor dansul buricului. Să ştie ei cât de bine o duc mămicile lor în puşcăria de la Rusca. Iar Televiziunea Moldovei a ţinut să ne prezinte şi nouă dansul respectiv al mămicilor de acolo, ca să se ştie că dacă voia bună şi nivelul de trai creşte peste tot în Republica Moldova, creşte şi în puşcărie.
Intru cu cineva în polemică în legătură cu refuzul olandezilor de a aproba prin referendum Constituţia Europei. Pentru oponentul meu, un vechi neprieten care se dă drept mare patriot, votul majoritar negativ ar însemna, chipurile, refuzul olandezilor de a se europeniza. Dar uite că voi, postmoderniştii, mi-a reproşat el, vă grăbiţi mereu-mereu să vă europenizaţi. Nimic mai absurd şi controversat în materie de gândire! Ce să-i răspund? I-am spus, pur şi simplu, că noi de fapt ne grăbim să atingem nivelul de viaţă şi de convieţuire europeană al Olandei, să trăim ca în Olanda, să respectăm valorile civilizaţiei europene ca în Olanda, să obţinem pentru Republica Moldova o Constituţie la fel de democratică precum cea a Olandei, ca mai apoi să avem motive să ţinem ca nişte fani la Constituţia noastră.
Vineri
Apropo de civilizaţia europeană, europenizare, globalizare şi cultură în general. La Chişinău se află magnatul George Soros, omul căruia cei mai mulţi dintre noi îi suntem îndatoraţi pentru susţinerea culturii, literaturii, învăţământului şi, în general, pentru încurajarea de a merge spre democratizarea societăţii în care trăim.
Nicolae Popa s-a născut la 13 februarie 1959 în satul Buda, raionul Călăraşi. Poet şi prozator. Studiază la Şcoala Poligrafică din Chişinău (promoţia 1978) şi la Universitatea de Stat din Moldova (1983). Bursier al Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1989). A fost redactor-şef al revistei Basarabia şi redactor-şef al săptămânalului Opinia (2003-2004). E deţinător al Premiului pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1995).