Comuniune în jurul valorii
Pentru tipar
Ceea ce realizează cartea1 editată de dl Cristinel Munteanu este mai mult decât un dialog sau o împărtăşire de idei; este o comuniune întru respect pentru valoare.
Cei care, de o bună bucată de vreme, iradiază ştiinţă şi pasiune pentru cercetare – şi mă refer, în acest context, la regretatul Magistru de la Tübingen, Eugeniu Coşeriu, şi la eminentul nostru coleg, Profesorul Stelian Dumistrăcel –, primesc, la răstimpuri, reverenţa celor care – mai de aproape sau mai de departe, mai explicit sau sub forme voalate – s-au bucurat de generozitatea Domniilor Lor.
Aparent surprinzător, în volumul care se numeşte Discursul repetat între alteritate şi creativitate, cu precizarea din pagina de titlu Volum omagial Stelian Dumistrăcel, partea I se intitulează Întru omagierea Magistrului Eugeniu Coşeriu şi ea vine după textul evident coşerian Omul ca şi limbajul (În loc de Prefaţă) şi după un preambul (cum îl numeşte editorul), care nu este altceva decât textul unei conferinţe ţinute de Eugeniu Coşeriu. Spuneam „aparent surprinzător”, pentru că volumul însuşi demonstrează normalitatea actului şi a construcţiei în sine: tradiţia care constă în a recunoaşte în juru-ţi valoarea şi în a face o reverenţă dinainte-i are rădăcini vechi în această parte a lumii şi se verifică prin gesturi ca acelea despre care scriu aici.
Trecând acum la prezentarea propriu-zisă, îmi dau seama că s-ar putea încerca diverse clasificări ale conţinutului acestui volum. O clasificare a autorilor din prima parte ar evidenţia clase precum „colaboratori”, „colegi” (la nivel instituţional sau la nivelul breslei cercetătorilor în lingvistică), „doctoranzi”, „foşti doctoranzi”, „paires” (vorbesc despre Profesorul Dumistrăcel scriind întru omagierea Profesorului Coşeriu)...
O altă posibilă clasificare ar lua drept criteriu tema dezvoltată. Aici, am găsi o mare varietate, ilustrând paleta largă de preocupări ale celor celebraţi şi diversitatea înrâuririlor pe care le-au produs asupra celor din jur: intertextualitate şi receptarea limbajului literaturii postmoderne, text publicitar, limbaj publicistic şi termeni referitori la cult în limbajul publicistic, titluri de presă, perspectiva deontică a limbajului, opoziţia public / publicuri, analiză formală a unor structuri din presa contemporană, limba de lemn, analize comparative (titlul jurnalistic în română şi în italiană sau modele frazeologice în română şi în germană).
Se mai pot „inventa” criterii pentru a opera asemenea clasificări ale conţinutului volumului dedicat celor doi profesori, dar ceea ce rămâne ca evident este capacitatea Domniilor Lor de a se încadra în direcţii de cercetare de mare profunzime sau de a deschide direcţii noi, care au prezentat un înalt grad de seducţie pentru cei interesaţi de lingvistică sau de teorii ale comunicării.
Autorii secţiunii Aplicaţii coşeriene, din partea I, provin dintr-o arie geografică ce cuprinde întreaga ţară, de la Iaşi la Timişoara, de la Galaţi la Suceava şi de la Bacău la Braşov. Ei sunt: Ileana Alexandrescu-Voicu, Brînduşa Amălăncei, Ionel Apostolatu, Monica Bilauca, Ştefana Oana Ciortea-Neamţiu, Stelian Dumistrăcel (da, ca autor, salutându-l pe Magistrul Coşeriu!), Ionel Iloae, Constantin Mărcuşan, Cristinel Munteanu (care, pe de altă parte, ca editor al volumului, face o muncă excepţională!), Gina Necula, Petronela Savin, Harieta Topliceanu şi Casia Zaharia. Onorantă întreprindere!
Profesorul Stelian Dumistrăcel mai semnează, ca autor, la rubrica În spiritul principiului tradiţiei, chiar în deschiderea părţii I: intervenţia sa se intitulează Revenirea la fondatori: „faticul” din perspectiva funcţiei „de apel” a limbajului şi a delimitării stilurilor „funcţionale”. Tot la această rubrică îl regăsim şi pe Cristinel Munteanu cu textul Sinonime frazeologice obţinute prin procedeul variaţiei sinonimizative. Sunt acestea demersuri menite să spulbere orice echivoc în receptarea volumului de faţă, prezentându-l, aşa cum am mai spus, drept realizarea comuniunii în jurul valorii.
Partea a II-a, explicit intitulată Stelian Dumistrăcel la 70 de ani, cuprinde crochiuri, recenzii şi prezentări de carte. Sunt crochiuri, saluturi şi un interviu, în care găsim imaginea sărbătoritului în viziunea unor nume dintre cele mai sonore ale filologiei şi ştiinţelor limbii (Dan Mănucă, Mircea Ciubotaru, Vasile Ţâra, Eugen Beltechi, Ion-Horia Bîrleanu). Nota transversală a acestei părţi este una de admiraţie, de preţuire şi recunoştinţă, or, venind de la personalităţi atât de puternic prezente în aria cercetărilor de specialitate, este o notă care onorează şi pe cei care dedică mesajele, ca şi pe cel care este destinatarul acestora. Din secţiunea aceasta, aş vrea să stărui puţin asupra interviului acordat lui Cristinel Munteanu şi publicat sub titlul (extras din răspunsurile Profesorului, ca aplicaţie de discurs repetat!) Cercetarea lingvistică îi poate favoriza cititorului lecturi de conştientizare, pe diferite planuri, a înseşi condiţiei umane. De remarcat, chiar de la început, calitatea întrebărilor adresate de Cristinel Munteanu. Din răspunsuri, e mult de ales... Mă întrebam ce se mai putea extrage drept titlu pentru interviu. Ceva despre definiţia studentului filolog? Ceva despre întâlniri hotărâtoare, precum cea cu academicianul Al. Dima, sau, mai ales, cea cu Eugeniu Coşeriu? Vreuna dintre aprecierile pe care acesta din urmă le-a făcut cu privire la scrieri de-ale sale („Frumoasă carte ai scris!”, despre Expresii româneşti, sau „Domnule Dumistrăcel, ne-aţi copleşit!”, în legătură cu comunicarea de la Galaţi, din 2001, privind modificarea enunţului aparţinând discursului repetat din perspectiva „quadripartitia ratio”)? Sau, poate, sfatul (pe care nu-l dă, de altfel, întrucât nu crede că poţi sfătui pe cineva pornind de la greşelile tale proprii) de a nu neglija, ba chiar de a lua foarte în serios puterea mediocrităţii fără speranţe, coalizate?... Citeşti şi parcă-l auzi pe Profesor, neobosit şi talentat povestitor dintr-ale dialectologiei. Îmi permit să recomand lectura acestei părţi înainte chiar de tot restul volumului: îl dezvăluie pe cel omagiat, cu spiritul critic mereu viu, cu cunoştinţe pe cât de vaste, pe-atât de profunde, dar şi cu căldura împărtăşirii şi cu smerenia neprefăcută dinaintea valorii.
Cea de-a doua secţiune a părţii a II-a (Opinii asupra operei prin recenzii sau prezentări ale cărţilor publicate) adună semnături „de azi şi de ieri”, voci încă sonore (la propriu), alături de voci care vin din lumea de dincolo. Primele, cu forţa dată de recunoaşterea prezentului, celelalte, cu forţa dată de eternitate. Nu le mai prezint în ordine alfabetică, ci mă ţin după ordinea în care apar în volum: Al. Graur, Dorin Uriţescu, Haralambie Mihăescu, Elena Comşulea, Lucia Cireş, Liviu Antonesei, Mircea Ciubotaru, Valentina Corcimari, Rodica Zafiu, Dan S. Stoica, Cristinel Munteanu. Sunt salutate în aceste scrieri critice importanţa lucrărilor pentru evoluţia studiului limbii şi al limbajului, calitatea instituirii unor viziuni noi, pertinenţa abordărilor (chiar şi din punct de vedere politic!), claritatea expunerilor, diversitatea domeniilor abordate (de la dialectologie la pragmatică, de la expresiile româneşti la discursul publicistic), frumuseţea exemplelor convocate în argumentări şi întemeierea solidă a demersurilor. Citind aceste texte, îţi dai seama ce influenţă puternică au exercitat şi exercită, ce lumină au adus în studiul lingvisticii, ce perspective au deschis pentru cercetarea din domeniu cărţile şi lucrările Profesorului Dumistrăcel.
Volumul de faţă se încheie cu o listă (impresionantă!) de publicaţii, comunicări şi scrieri de publicistică ale Profesorului Stelian Dumistrăcel, un Curriculum Vitae al Profesorului şi o listă a referinţelor bibliografice utilizate în editarea volumului; un grupaj de fotografii şi fotocopii-document se adaugă armoniei întregului.
Mărturisesc, în încheiere, c-aş vrea să rămân în memoria celor care mă vor fi cunoscut drept un om în stare să surprindă valoarea în cei din juru-i şi care s-a înclinat întotdeauna dinaintea ei. O fac din nou, acum, cu smerenie, dinaintea celor doi mari maeştri omagiaţi în volumul acesta şi salut, cu mândrie, apariţia lui.
Note
1 Cristinel Munteanu (editor), Discursul repetat între alteritate şi creativitate. Volum omagial Stelian Dumistrăcel, Editura Institutul European, Iaşi, 2007.
Iaşi, septembrie 2008