Dorin Cimpoeşu, Restauraţia comunistă sovietică în Republica Moldova
Pentru tipar;)
Istoria contemporană cunoaşte, în ultima vreme, cea mai bogată producţie istoriografică, urmare a deschiderii unor noi arhive, a transparenţei accesului la informaţii, a interesului manifestat de specialişti, profesorii de istorie, studenţi, dar mai ales de publicul şi tineretul dornic de senzaţional.
Un loc aparte îl ocupă problemele rămase nerezolvate, după al Doilea Război Mondial, ale minorităţilor, precum şi acele evenimente declanşate după „războiul rece”, în timpul căderii sistemului comunist.
Între acestea, problema teritoriului dintre Prut şi Nistru, parte a Ţării Moldovei medievale, numit, odată cu extinderea stăpânirii ruse printr-un act încheiat cu imperiul otoman în condiţiile diplomatice reprobabile cunoscute, Basarabia, ca urmare a extensiei numelui medieval a părţii de sud a ţării est-carpatice, iar din 1989, după desprinderea de Rusia sovietică, este cunoscută sub numele de Republica Moldova.
Despre această zonă geografică românească, parte componentă a formaţiunii politice medievale româneşti est-carpatice încă cel puţin din vremea lui Petru I Muşatinul (1375-1391), dacă nu şi mai devreme, dar sigur din timpul domniei lui Roman I (1395-1399) care se intitula „domn al Ţării Moldovei de la munte până la marea cea mare”, nu există nicio lucrare importantă privitoare la spaţiul geografic dintre Prut şi Nistru. Chiar cele două recensăminte, cunoscute sub numele de Catastihurile din 1772 şi 1774, întocmite chiar de armata rusă în vremea ocupării Ţării Moldovei în vremea războiului ruso-turc din anii 1772-1778, nu prezintă separat situaţia zonei respective. Ea încă nici nu exista ca provincie sau teritoriu deosebit al Ţării Moldovei, care să fi fost acaparat prin cucerire.
Abia după încheierea războiului ruso-turc din anii 1806-1812 a început să curgă multă cerneală din partea celor care, pe bună dreptate, incriminau tratatul ruso-turc de la Bucureşti, din 1812, şi a nedreptăţii făcute acestei ţări est-carpatice, pe de o parte, iar pe de alta, de cei care căutau să denigreze adevărul istoric, chinuindu-se să justifice într-un fel sau altul dreptul de stăpânire al Rusiei asupra unui teritoriu locuit de cel puţin de un mileniu de români, alături de un număr mic de alte naţionalităţi aşezate aici de-a lungul perioadei medievale.
De curând (2008) a apărut o nouă lucrare semnată de Dorin Cimpoeşu, un reputat specialist al istoriei Republicii Moldova, intitulată Restauraţia comunistă sovietică în Republica Moldova, prefaţată de reputatul şi cunoscutul istoric, prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Editura Ars Docendi, Bucureşti, 525 p.
Lucrarea cuprinde trei părţi: I. Restauraţia comunistă, II. Relaţiile dintre România şi Republica Moldova în anul restauraţiei comuniste şi III. Problema Transnistriei în primul an al restauraţiei comuniste. Fiecare din acestea însumează mai multe capitole care sintetizează problematica pusă în discuţie.
În prima parte sunt făcute aprecieri asupra pregătirii şi desfăşurării alegerilor parlamentare anticipate, a eşecului în alegeri a partidelor democratice şi a revenirii la putere a partidului comunist totalitar. În continuare autorul prezintă noua direcţie adoptată de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova ajuns la putere în politica externă, între care amintim îndepărtarea de Uniunea Europeană, în care un loc special îl ocupă România acuzată de „expansionism”, şi de apropiere de Moscova, iar măsurile preconizate în planul politicii interne prevedeau o nouă sovietizare a tinerei republici sub tutela Rusiei.
Partea a doua cuprinde evoluţia spre o criză profundă şi de durată a relaţiilor dintre Republica Moldova şi România.
Problema nistreană din partea a treia a studiului analizează încercările noii conduceri de la Chişinău de a revitaliza negocierile cu Transnistria, precum şi presiunile Moscovei care au dus la neputinţa regimului comunist de la Chişinău de a soluţiona diferendul nistrean şi blocarea negocierilor.
În concluzie se apreciază că victoria comuniştilor, datorată promisiunilor electorale, a disputelor aprinse dintre partidele de centru şi centru-dreapta care au depăşit cadrul decenţei, debusolând electoratul majoritar al românilor basarabeni şi înregistrarea celei mai aspre înfrângeri, a dus la îndepărtarea Republicii Moldova de la valorile democraţiei, de Uniunea Europeană şi mai ales de România, acuzată de „expansionism”, de revenire la direcţionarea relaţiilor doar cu Federaţia Rusă, R. P. Chineză, Cuba şi la unele ţări din C.S.I.
Studiul cuprinde un capitol aparte, intitulat Crestomaţie, care suplineşte, cum suntem obişnuiţi, lista bibliografică de la sfârşitul fiecărei lucrări. Aici sunt adunate la un loc cele mai semnificative izvoare (decrete, hotărâri, discursuri,, rapoarte, acorduri, memorandumuri, legi, scrisori, expuneri, protocoale, liste, comunicate etc.), în număr de 56, care stau la baza prezentării principalelor aspecte politice, economice, sociale şi de securitate ale anului 2001 din Republica Moldova. Istoria anului 2001 „moldovenesc” constituie, în limita informaţiilor accesibile, poate cea mai veridică analiză de istorie contemporană recentă.
Impunătoarea carte a domnului Dorin Cimpoeşu, prin argumentarea logică, pe baza unei documentări riguroase din care autorul a ales cu o grijă de maestru chintesenţa informaţiilor, face să devină accesibilă oricărei categorii de cititori, în care evenimentele se desfăşoară ca scenele unui film, urmărit cu sufletul la gură.