Inventarul intelectual al octogenarului Anatol Eremia
Pentru tipar;)
Anatol Eremia – lingvist, specialist în onomastică, doctor habilitat în filologie – s-a născut pe 3 iulie 1931, la Cahul, în familia profesorului Ilie Eremia. A absolvit şcoala medie de cultură generală nr. 2 din oraşul natal (1952), apoi Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1957). Între 1957-1961 şi-a făcut studiile de doctorat la Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (conducător ştiinţific – acad. Nicolae Corlăteanu), unde susţine doctoratul cu tema Cercetări în domeniul toponimiei contemporane moldoveneşti (1967). Din 1968 este angajat al Institutului de Limbă şi Literatură (azi Institutul de Filologie) al A.Ş.M., deţinând diverse funcţii: laborant, cercetător ştiinţific inferior, apoi superior (1970-1980), director adjunct (1980-1991), coordonator de direcţie ştiinţifică (1991-2010).
Savantul Anatol Eremia participă activ la organizarea muncii de cercetare – acumulare, sistematizare şi analiză ştiinţifică – a fenomenelor şi faptelor glotice, la elaborarea unor lucrări de sinteză, cu caracter teoretic şi aplicativ; desfăşoară o largă activitate ştiinţifică care însumează zeci de rapoarte şi comunicări la diverse simpozioane, conferinţe şi congrese locale şi internaţionale (Moscova, Kiev, Iaşi, Cluj-Napoca, Târgovişte, Timişoara, Paris, Geneva, Frankfurt pe Main, Cracovia, Leipzig etc.).
Susţine mai multe emisiuni la radio, televiziune, precum şi unele rubrici permanente în presă: Grai matern (1980-1993), Localităţile Moldovei, mărturii documentare (1993-1998), Onomastica şi normele limbii (1999-2001), Vetrele noastre strămoşeşti (1992-1998), În lumea cuvintelor (1998-2001), Străzile Chişinăului (1996-1998), Plai natal (1995-1996), Prin Chişinăul de ieri şi de azi (1991-1996), Restabilirea onomasticii naţionale (1999-2002).
Atrage la munca de cercetare ştiinţifică cadre tinere, fiind conducătorul ştiinţific al mai multor doctoranzi (Albina Dumbrăveanu, Magdalena Lungu, Vlad Pohilă, Doina Bojescu, Lilia Groza, Viorica Răileanu).
De-a lungul anilor a ţinut cursurile Toponimia şi Derivatologia –pentru studenţii filologi de la Universitatea de Stat din Moldova şi pentru cei cu profilul geografic de la Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău).
Paralel cu activitatea ştiinţifică Anatol Eremia desfăşoară o însemnată activitate publică, fiind membru al Grupului de experţi ONU pentru standardizarea numelor geografice (cu sediul la New York), copreşedinte al Societăţii Române de Onomastică (cu sediul la Bucureşti şi la Cluj-Napoca), membru al Comisiei guvernamentale pentru reglementarea şi ocrotirea onomasticii naţionale etc.
Pentru merite deosebite cercetătorului chișinăuian i s-au acordat titlurile: Eminent al învăţământului public din Republica Moldova (1981), Om emerit în ştiinţă din Republica Moldova (1996).
În virtutea unei legi naturale, astăzi, Anatol Eremia, seniorul toponimiei naționale, a ajuns la vârsta octogenară. La înălţimea acesteia, cei mai juni îl privesc ca pe un munte, iar cei mai răsăriţi în ani îl admiră ca pe un maestru. Cert este că distinsul profesor se află acum la vârsta deplinei maturităţi, în anotimpul împlinirilor celor mai bogate, care îi permit să rămână în continuare fidel misiunii sale − aceea de a căuta şi de a promova neîncetat adevărul, aşa cum a procedat pe parcursul a mai bine de cinci decenii.
Deşi în studiile sale a cercetat diverse domenii ale lingvisticii: lexicologia, istoria limbii, dialectologia, etimologia, cultivarea limbii etc., totuşi s-a manifestat plenar în onomastică, mai cu seamă în toponimie (ştiinţa numelor de locuri şi de localităţi), abordând multiplele şi diversele ei aspecte, elucidând modul şi căile de constituire şi de dezvoltare a patrimoniului toponimic românesc, specificul funcţionării unităţilor toponimice, astfel încât este considerat un novator şi un creator în acest domeniu de investigație din Republica Moldova. Conform aprecierii acad. N. Corlăteanu, „toponimistul A. Eremia a pus bazele şi continuă să dezvolte (în Republica Moldova – n. – V.R.) o ştiinţă mai puţin cunoscută, dar atât de necesară pentru istoria şi cultura noastră naţională...”.
Elocvente pentru afirmarea profesională a cercetătorului sunt cele peste 450 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 21 de monografii, dicţionare, îndreptare, broşuri. Printre acestea, monografia Nume de localităţi. Studiu de toponimie moldovenească (1970)a dovedit o valoare deosebită din punct de vedere teoretic şi aplicativ-practic. Lucrarea abordează probleme ce ţin de originea, formarea şi evoluţia istorică a toponimiei din spaţiul geografic pruto-nistrean, structura lexicală şi tipologia derivaţională a numelor topice, problemele teoretice ale onomasticii ca disciplină lingvistică, principiile şi metodele de cercetare în toponimie, corelaţia dintre numele proprii şi unităţile lexicului comun, raporturile onimice dintre toponimie şi antroponimie, evidenţiind, totodată, tendinţele de dezvoltare a toponimiei contemporane. Meritul incontestabil al profesorului şi doctorului habilitat Anatol Eremia este că a demonstrat cu pasiune şi seriozitate ştiinţifică irecuzabilă că niciun termen toponimic, antroponimic, hidronimic etc. nu poate fi elucidat şi că niciun implant etnic sau lingvistic, „definit” de marile cancelarii ale trecutelor şi modernelor vremi, nu poate deveni termen al limbii române, dacă nu este în concordanţă deplină cu condiţiile ento-culturale ale acestor indigeni, dacă nu reflectă milenara lege ancestrală, aparţinând limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti.
Monografia Contribuţii la studiul formării cuvintelor în limba moldovenească (1979) dă consistenţă preocupărilor autorului şi este consacrată cercetării unor probleme teoretice vizând formarea cuvintelor în plan sincronic şi diacronic, descrierea sistemului derivaţional al limbii române, principiile de analiză morfematică şi derivaţională, particularităţile morfemelor radicale şi afixale, procedeele de formare a unităţilor lexicale noi, statutul tipului derivaţional etc. Este analizată structura şi tipologia toponimelor naţionale, stabilindu-se productivitatea diverselor tipuri de nume topice şi repartiţia lor teritorială.
Dorinţa de a afla soluţii etimologice pentru numeroase toponime, hidronime etc. a dus la publicarea micromonografiilor de popularizare a ştiinţei onomastice: Graiul pământului. Schiţă de toponimie moldovenească (1981), tradusă şi în limba rusă, Tainele numelor geografice (1986), Destinul cuvintelor (1988), lucrări ce pun în evidenţă pregătirea lingvistică şi acribia documentării autorului.
Efectuând cercetări toponimice pe teren în toate localităţile basarabene, în baza materialelor adunate, împreună cu alţi colegi (A. Dumbrăveanu, M. Lungu, L. Groza, V. Răileanu, St. Vieru), Anatol Eremia a contribuit la crearea tezaurelor toponimice şi terminologice în cadrul Institutului de Filologie al A.Ş.M.: Fişierul toponimic general şi Cartoteca terminologiei entopice. Bogata experienţă de anchetare sistemică – o călăuză sigură în cercetarea proceselor reale de denominaţie toponimică – precum şi lucrările de specialitate consultate în vederea documentării, i-au servit omagiatului drept repere în elaborarea Dicţionarului explicativ şi etimologic de termeni geografici (2006). Această lucrare lexicografică de mare importanţă ştiinţifică şi aplicativ-practică abordează probleme teoretice de semasiologie şi onomasiologie, îmbinând reuşit materialul factologic din două domenii ale ştiinţei – geografie şi lingvistică. Dicţionarul cuprinde aproximativ 3.250 de unităţi lexicale, constând din termeni geografici literari, dar mai cu seamă din termeni geografici populari, aceştia din urmă având o deosebită importanţă în stabilirea etimologiei multor nume topice. Important este că autorul cercetează termenii entopici în complexul teritorial dacoromân, făcând trimiteri la utilizarea lor în cuprinsul regiunilor din întreg spaţiul geografic românesc. Materialul de fapte, deosebit de bogat şi variat, analizat cu perspicacitate, modul de prezentare lexicografică a acestuia, tratarea fenomenelor şi procedeelor semasiologice şi onomasiologice ne fac să subscriem la concluzia cercetătorului Anatol Eremia că terminologia entopică basarabeană confirmă ideea unităţii limbii române în întreg spaţiul populat de români, iar cercetarea ei contribuie la elucidarea multiplelor probleme de istorie a limbii, de lexicologie, dialectologie, etimologie, derivatologie, precum şi a chestiunilor privind formarea şi evoluţia lexicului geografic popular şi încadrarea nomenclaturii entopice şi topice regionale în sistemul toponomastic general românesc.
Studiul normativ-practic Nume de persoane. Îndreptar antroponimic, publicat în trei ediţii (1964, 1968, 1974), realizat în colaborare cu Maria Cosniceanu, constituie o contribuţie însemnată la reglementarea onomasticii româneşti din Republica Moldova.
În anii de renaştere naţională, omul de ştiinţă Anatol Eremia a dat dovadă de intransigenţă şi tenacitate în apărarea ideilor în care credea şi cărora le-a dedicat toți anii de muncă. În calitate de membru al Comisiei guvernamentale pentru reglementarea şi ocrotirea onomasticii naţionale şi membru al Comisiei pentru reglementarea toponimiei urbane din Chişinău, activitatea Domniei Sale şi a echipei cu care lucra constituia un gest salvator în lupta permanentă dintre adevăr şi falsitate, optând pentru restabilirea şi corectarea în plan normativ a numelor de localităţi din Republica Moldova, concludente în acest sens fiind studiile Corectitudinea numelor topice (serial de articole, 1988-1990), Restabilirea, reglementarea şi ocrotirea onomasticii naţionale (1992), Necesitatea revenirii la denumirile istorice ale localităţilor (1993), precum şi lucrările Nomenclatorul localităţilor din Republica Moldova. Ghid informativ-documentar, apărut în mai multe ediţii(1996, 2001, 2008, 2009). Pe lângă sarcina de a familiariza cititorul cu tradiţiile şi istoria noastră, cu normele de utilizare a terminologiei şi a numelor toponimice, aceste lucrări mai au şi scopul de a contribui la reglementarea ortografică şi a transcrierii în alte limbi a numelor geografice naţionale, fiind instrumente utile de lucru în activitatea specialiştilor şi a utilizatorilor de larg profil.
Anatol Eremia a promovat constructiv restabilirea şi corectarea denumirilor de străzi din Chişinău şi din alte oraşe basarabene, editând, în acest scop, câteva cărţi de o valoare practică incontestabilă: Chişinău. Străzile oraşului: nume vechi, nume noi (1991), Nomenclatorul străzilor din or. Chişinău (1992), Chişinău. Străzile oraşului nostru (în limbile română şi rusă, 1993), Chişinău. Ghidul străzilor (2000).
Nici numele geografice de mare frecvenţă în circuitul internaţional actual nu au rămas în afara preocupărilor lui Anatol Eremia. Dicţionarul geografic universal (2008) la care a lucrat îi oferă cititorului imaginea lumii contemporane de pe glob, exprimată în denumiri, cifre şi fapte din cele mai diverse domenii şi sfere de activitate umană.
A contribuit, în calitate de autor şi redactor, la elaborarea unor lucrări colective de referinţă în domeniul onomasticii: Dicţionarul ortografic (1978), Atlasul Republicii Moldova (Moscova, 1978; Chişinău, 2001), Chişinău. Enciclopedie (1997), Chişinău. Oraşul vechi şi nou. Monografie-album (1998), Dicţionar enciclopedic ilustrat (1999, care s-a învrednicit de Premiul Flacăra pentru Ştiinţă, Premiul Asociaţiei Editorilor Români.), Statele lumii. Dicţionar enciclopedic (ed. 1, 2000; ed. 2, 2004), îndreptarul Localităţile Republicii Moldova. Enciclopedie. Itinerar documentar-publicistic ilustrat, conceput în 15 volume (vol. I-IX, 1999-2009), Enciclopedia concisă Britanica (2009), Enciclopedia universală Britanica (2010).
A publicat nenumărate studii şi articole vizând toponimia Republicii Moldova în reviste şi culegeri de specialitate din România, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Germania, Elveţia, Franţa, SUA, Australia, demonstrând, cu probe din domeniul onomasticii, unitatea de limbă, unitatea etnică şi istorică a basarabenilor cu ceilalţi români, conferind necruţător prioritate argumentului ştiinţific de cel mai înalt calibru, în detrimentul falsurilor etno-lingvistice pe care le-au generat regimuri ignobile, construite pe temeiuri ideologice aberante. A polemizat elegant, dar insistent, cu fiecare dintre detractorii limbii şi a numelor noastre, până la obţinerea unei victorii depline. A readus spiritul științific riguros în demersul academic, de aceea, poate, personalitatea Domniei Sale a fost asociată într-un fel cu autoritatea creatorului de norme în onomastică.
Nu a trecut prin viaţă fără să se pătrundă de semnificaţiile ei, fără să-şi asume faptele şi propriul destin, rămânând un raţionalist convins, care nu s-a lăsat sedus de momentele de exaltare colectivă, aşa cum nu s-a lăsat intimidat de „băieţii” de la Securitate care n-au reuşit să-i tempereze firea. A continuat să gloseze cu tenacitate pe marginea unor documente, recensăminte, hărţi, hrisoave, investind în îndeletnicirea sa înaltă competenţă şi dăruire de sine, depășindu-și, până la urmă, scopul şi aşteptările, devenind, volens-nolens, un specialist al permanentelor căutări şi regăsiri de adevăruri și câştigându-şi dreptul de a învălui auroral controversata ştiinţă a onomasticii.
S-a identificat, mai mult decât oricine, cu spiritul şi crezul academiei pe care a onorat-o timp de peste jumătate de secol prin tot ce a scris, prin ideile promovate, prin modelul de verticalitate, de exigenţă şi de dăruire impus, fapt pentru care a fost distins cu Diploma de recunoştinţă a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2001) şi Medalia Dimitrie Cantemir (2011).
Stimate Domnule Profesor Anatol Eremia,
Cu ocazia frumoasei aniversări, vă urăm multă sănătate, bucurii omeneşti şi satisfacţii profesionale, încununate cu realizarea tuturor proiectelor pe care le aveţi în prezent pe masa de scris, dragoste şi susţinerea celor apropiați, stimă şi respect din partea colegilor şi din partea tuturor celor care vă cunosc. Să continuaţi să ne bucuraţi cu prezenţa şi să nu abdicaţi nicicând de la sacra misiune – slujirea limbii române. La mulţi ani!