Constantin Ciopraga. CV
Pentru tipar;)
• Experienţa mea solitară se vrea raportată la experienţa generală. Pendulez necontenit între ochiul lăuntric şi depărtările aeriene de afară.
• Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.
• Sunt modelat definitiv, ireversibil, de muzica spaţiilor de acasă.
Profesorul Constantin Ciopraga s-a născut la 12 mai 1916 în Paşcani, judeţul Iaşi, România. Critic şi istoric literar. Din 12 noiembrie 1993 este Membru de onoare al Academiei Române.
Studii liceale la Paşcani şi la Fălticeni şi universitare (Facultatea de Litere şi Filozofie) la Iaşi. Şi-a continuat specializarea în Franţa (1939). În 1956 a devenit doctor în filologie, iar în 1968 a obţinut titlul de doctor docent. A fost profesor la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” din Iaşi şi la un liceu din Paşcani. În 1949 a fost chemat la Universitatea din Iaşi ca asistent, urmând apoi toate treptele ierarhiei didactice, până la cel de profesor universitar (1962). Între 1959 si 1962 a fost lector de limba română la Sorbona şi la École Nationale des Langues Orientales Vivantes din Paris. Între 1964 şi 1983 a fost şef al Catedrei de Limba Româna Comparată, iar între 1963 şi 1966 – rector al Institutului Pedagogic din Suceava. A fost director al săptămânalului Cronica încă de la fiinţare (1965). A scris mult, între lucrările sale detaşându-se monografiile consacrate unor mari scriitori români: Calistrat Hogaş. Studiu monografic (1960); George Topârceanu. Studiu monografic (1966); Mihail Sadoveanu. Sinteză critică (1966); Hortensia Papadat-Bengescu. Studiu monografic (1973). Acestora li se adaugă: Portrete şi reflecţii literare (1967); Literatura română a secolului XX (1971); Personalitatea literaturii române – o încercare de sinteză (1973; ediţie revăzută şi adăugită, 1997); Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originare (1981); Propilee – Cărţi şi destine (1984); Poezia lui Eminescu. Arhetipuri şi metafore fundamentale (1990) ş.a. A îngrijit numeroase ediţii: Calistrat Hogaş, Opere (1956); Mihai Codreanu, Scrieri (2 vol., 1967); Garabet Ibrăileanu, Opere (2 vol., 1970-1971). A semnat peste 60 de studii introductive şi peste 1000 de articole şi eseuri în reviste de profil din ţară şi din străinătate. Este şi autorul volumului de poeme Ecran interior (1975) şi al romanului Nisipul (1989). S-a manifestat şi ca traducător, tălmăcind lucrarea lui Jean Boutière Viaţa şi opera lui Ion Creangă (1976).
Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari din Paris (1978). Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava (1998). Profesor Emeritus al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (2001). Cetăţean de onoare al municipiilor Iaşi (2000), Fălticeni, Paşcani şi al oraşului Târgu-Neamţ. A fost distins cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler (2002).