Al IV-lea congres internaţional Eugeniu Coşeriu
Pentru tiparIntitulat laconic Oltre Saussure. L’eredita scientifica di Eugenio Coseriu (Depăşindu-l pe Ferdinand de Saussure. Moştenirea ştiinţifică a lui Eugeniu Coşeriu) cel de-al IV-lea congres internaţional Eugeniu Coşeriu s-a desfăşurat în zilele de 1-2 octombrie 2013 la Universitatea din Udine, Italia. Spre deosebire de congresele anterioare, manifestarea ştiinţifică din anul acesta s-a centrat, pe de o parte, pe teoria lingvistică a lui Eugeniu Coşeriu şi implicaţiile sale actuale şi, pe de altă parte, pe concepţia celebrului lingvist de la Geneva, 2013 fiind anul centenarului morţii lui F. de Saussure. Ideea foarte inspirată a organizatorilor de a-i pune sub acelaşi numitor comun pe cei doi lingvişti îşi are legitimitatea sa, întrucât, conform opiniei mai multor exegeţi, dacă secolul XX, implicit lingvistica modernă, începe cu Ferdinand de Saussure – celebrul său Curs de lingvistică generală imprimând ştiinţei limbajului o viziune total nouă, de la care s-a dezvoltat apoi întreaga paradigmă structuralistă în ştiinţele culturii1 –, atunci sec. XX sfârşeşte cu Eugeniu Coşeriu, care a dus mai departe achiziţiile metodologice şi teoretice ale structuralismului, încadrându-le într-o concepţie unitară şi coerentă şi mult mai complexă asupra limbajului. În acest sens, amintim afirmaţiile lui Gregorio Salvador: „Eugeniu Coşeriu a fost cel mai mare lingvist din a doua jumătate a secolului XX. De aceea tot ce se va putea face de acum încolo la modul serios în domeniul lingvisticii va trebui să ţină cont de gândirea maestrului de la Tübingen”2.
Organizat deci sub semnul celor doi mari lingvişti ai contemporaneităţii, congresul s-a desfăşurat sub egida a două instituţii italiene de prestigiu – Universitatea din Udine (Departamentul de studii umaniste) şi Universitatea din Milano (Departamentul de studii literare, filologice şi lingvistice), iniţiativa aparţinându-i atât Prof. Vincenzo Orioles de la Udine (exprimată încă în 2009, la congresul de la Cluj), cât şi Prof. Maria Bologna de la Universitatea din Milano. Patronat de un comitet ştiinţific din a cărui componenţă au făcut parte nume de rezonanţă în domeniul lingvisticii integrale (România fiind reprezentată de profesorii Mircea Borcilă de la Universitatea din Cluj şi Eugen Munteanu de la Universitatea din Iaşi) şi de un comitet organizatoric eficient (care i-au avut ca membri pe Raffaella Bombi şi Marica Brazzo de la Udine, pe Francesco Dedè de la Milano şi pe subsemnata)3, întrunirea ştiinţifică de anul acesta a avut ca arii tematice următoarele aspecte: 1) de la F. de Saussure la E. Coşeriu: remodelarea axiomelor saussuriene şi depăşirea crizei structuraliste; 2) cele trei niveluri ale activităţii lingvistice identificate de E. Coşeriu: universal, istoric şi individual; 3) personalităţi şi articulaţii ale istoriografiei lingvistice în lucrările lui E. Coşeriu; 4) viziunea coşeriană asupra funcţionării sistemelor lingvistice, a arhitecturii limbii, a fenomenelor de varietate, asupra contactului dintre limbi şi a traducerii.
Ar trebui să spunem de la bun început că nu e deloc întâmplător faptul că cel de-al IV congres Coşeriu s-a ţinut la Udine. E. Coşeriu a colaborat ani de-a rândul cu Centrul de Plurilingvism din cadrul acestei universităţi, fiind membru de onoare al Comitetului său ştiinţific, iar cu câteva săptămâni înainte de moarte consimţise să participe – urma să deschidă programul ştiinţific cu o conferinţă în plen – la Colocviul Romania e Románia: lingua e cultura romena di fronte all’Occidente, dedicat limbii şi culturii romane în context romanic, organizat la Universitatea din Udine4. Probabil aşa se explică şi faptul că Studi in memoria di Eugenio Coseriu a cura di V. Orioles – primul şi cel mai substanţial (453 pag.) omagiu adus lui Eugeniu Coşeriu după trecerea sa la cele veşnice – s-a publicat tot la Udine5. De altfel, în Italia interesul pentru concepţia lui E. Coşeriu a sporit în ultimii ani, ceea ce se vede şi din publicarea unor volume importante din opera sa: E. Coseriu, Il linguaggio e l’uomo attuale. Saggi di filosofia del linguaggio (2007), E. Coseriu, Linguistica del testo (ed. a V, 2008), E. Coseriu, Storia della filosofia del linguaggio (2010). Doctor honoris causa al mai multor universităţi din Italia, membru al prestigioasei Accademia dei Lincei din Roma (cea mai veche academie din lume, creată în 1603), E. Coşeriu a cultivat mereu relaţia sa cu Italia, limba lui Dante fiind unul din idiomurile sale preferate. Apreciind anii petrecuţi în Italia ca o importantă perioadă de formare, de pregătire pentru viitoarea activitate ştiinţifică şi didactică, E. Coşeriu va mărturisi că dacă România, prin liceul „Ion Creangă” din Bălţi şi prin primul an de Universitate la Iaşi (1939-1940) îl orientase spre ştiinţa de carte, trezindu-i setea de cunoaştere, atunci Italia l-a format, atât prin libertatea extraordinară pe care au ştiut să o menţină Universităţile italiene, chiar şi în vremurile grele şi de dictatură politică, cât şi prin spiritul critic tradiţional al ştiinţei şi filosofiei italiene. Italia a orientat setea sa de universalitate, mai mult sau mai puţin vagă, spre domenii concrete şi, în acelaşi timp, a lărgit orizonturile sale, chiar şi în ceea ce priveşte unele lucruri pe care începuse să le intuiască deja din România6.
Revenind la congresul propriu-zis, în cadrul şedinţei de deschidere (care s-a desfăşurat în sala Roberto Gusmani din Palazzo Antonini) într-o ambianţă solemnă şi festivă au luat cuvântul Alberto Felice De Toni, rectorul Universităţii din Udine, Andrea Tabarroni, şeful Departamentului de Studii Umanistice al Universităţii din Udine, Fabrizio Conca, şeful Departamentului de Studii Literare, Filologice şi Lingvistice a Universităţii din Milano şi Vincenzo Orioles. Prestanţa acestei manifestări ştiinţifice a fost asigurată şi de prezenţa preşedinţilor celor mai importante asociaţii de profil din Italia: Giuliano Bernini (Associazione Italiana di Linguistica Applicata), Stefania Giannini (Società Italiana di Glottologia), Emanuele Banfi (Società di Linguistica Italiana). În acest context, a fost dat citirii mesajul dlui Rudolf Dinu, directorul Institutului Român de la Veneţia, care a salutat călduros participanţii la congres. A urmat apoi videoconferinţa Eugenio Coseriu visto da Tullio De Mauro (transmisă în direct), Prof. De Mauro, notoriu lingvist italian actual şi fost Ministru al Educaţiei, a punctat importanţa concepţiei coşeriene din perspectiva zilei de astăzi şi a evocat momente ale relaţiei sale de prietenie cu E. Coşeriu. În continuare, Johannes Kabatek (Universitatea din Zürich) a prezentat Il sito www.coseriu.de e la memoria storica di Eugenio Coseriu, după care au fost trecute în revistă congresele anterioare E. Coseriu (Aix-en-Provence 2007, Cluj-Napoca 2009, Almería 2011).
Cea mai mare parte dintre comunicările în plen s-au axat pe „dialogul” ştiinţific dintre E. Coşeriu şi F. de Saussure. Astfel, Jörn Albrecht (Universitatea din Heidelberg) în Il giudizio di Coseriu sul „vecchio” e sul „nuovo” Saussure s-a referit la interpretarea coşeriană a contribuţiei saussuriene în domeniul lingvisticii generale şi la ecoul ştiinţific al acesteia, precizând că E. Coşeriu nu a respins celebrele dihotomii limbă-vorbire sau sincronie-diacronie, ci le-a situat în orizontul limbii funcţionale. Tot astfel şi Gerda Haßler (Universitatea din Potsdam), în conferinţa sa La doppia e tripla natura della lingua: ricezione e trasformazione dei concetti di Saussure da parte di Coseriu, a demonstrat că spre deosebire de F. de Saussure (pentru care limba avea o natură dublă) şi de structuralişti, E. Coşeriu introduce lingvistica printre ştiinţele culturii, inserând în acest domeniu metode ce provin din alte discipline adiacente. Natura triplă a limbajului este dusă mai departe prin intermediul aproprierii dihotomiei energeia / ergon al lui Humboldt, iar între energeia şi ergon Coşeriu introduce conceptul de dynamis, ceea ce indică competenţa lingvistică sau actul de a dispune de tehnicile unei limbi. Concluzia dnei Hassler este că E. Coşeriu a contribuit bilateral la asimilarea teoriei structuraliste a lui Saussure: a corectat-o în mod substanţial, dar în acelaşi timp a şi prezervat-o.
Rika Van Deyck (Universitatea din Gent) în comunicarea Le Saussure d’Eugenio Coseriu a insistat asupra componentei structuraliste a concepţiei lui E. Coşeriu, arătând filiaţia sa cu paradigma instituită de Saussure. Or, pornind de la lectura şi interpretarea critică a Cursului de lingvistică, Coşeriu a introdus limba funcţională (obiectul de studiu al lingvisticii în viziunea lui Saussure) în planul al doilea, cel al limbilor istorice din trihotomia nivelurilor limbajului, integrând în concepţia sa unificatoare asupra limbajului deopotrivă şi dimensiunea varietăţii. Celor trei nivele de abstractizare Coşeriu le ataşează trei lingvistici, trei tipuri de competenţă şi trei istoricităţi, ceea ce extinde cu mult obiectul de studiu al lingvisticii, disciplina noastră devenind astfel, graţie lui Coseriu, una integratoare sau integrală.
Aceeaşi problematică a fost reluată şi în conferinţa Dalla ‘langue’ di Saussure alla ‘norma’ di Coseriu, prezentată de Maria Pia Marchese (Universitatea din Florenţa) şi Aldo Luigi Prosdocimi (Universitatea din Padova). Cunoscători profunzi ai doctrinei lui E. Coşeriu, autorii s-au focalizat asupra conceptului de normă, considerând că, odată cu publicarea studiului Sistema, norma y habla (1952), E. Coşeriu intră definitiv în istoriografia lingvistică internaţională. După apariţia studiului Sincronía, diacronía e historia (1958) şi a volumului Teoria del lenguaje y lingüística general (1963) se poate vorbi deja de o lingvistică coşeriană (N. Spence). Aceste studii reprezintă totuşi doar aisbergul gândirii lingvistice a lui Coşeriu care va evolua apoi pe parcursul anilor ’70-’80. Cât priveşte conceptul de normă, ca fiind contribuţia majoră a lui E. Coşeriu în raport cu dezbaterea dihotomiilor saussuriene şi a paradigmei structuraliste în ansamblu, autorii cred că intuiţii / anticipări ale acestui concept se prefigurează deja în textul La lingua di Ion Barbu, pe care E. Coşeriu l-a scris în perioada sa italiană (1948).
În Sul concetto di stile, Lorenzo Renzi (Universitatea din Padova) a explicitat astfel de noţiuni coşeriene precum dimensiune diatopică, diastratică şi diafazică (sau stilistică), văzute ca un complex ce variază în spaţiu, timp şi în comportamentul vorbitorilor. Or, tocmai această eterogenitate a limbii constituie, în viziunea lui E. Coşeriu, „arhitectura” sau structura externă a limbii, distinctă de structura sa internă ce se referă la formă şi la funcţiile diferitelor părţi ale limbii. Stilistica lui Coşeriu reprezintă studiul dimensiunii diafasice a limbii, fiind deci o stilistică a limbii, nu una a individului creator sau a limbajului poetic, cum credeau maeştrii săi italieni din epocă.
Printre comunicările în plen cu o tematică diferită de cea prezentată mai sus, menţionăm Empatia e investigación lingüística, susţinută de Johannes Kabatek (Universitatea din Zurich), de fapt, o invitaţie la a reconsidera empatia şi cunoaşterea originară a limbilor şi a textelor ca fundamente prealabile ale oricărui studiu lingvistic. Faptul de „entrer dans la conscience des sujets parlants” la care se referea F. de Saussure sau, în termenii lui E. Coşeriu, competenţa lingvistului ca participant empatic la energia vorbitorului (care devine şi a lingvistului) constituie fundamentul oricărui demers lingvistic. Tot astfel, conferinţa Límites y alcances de la „Lingüística del texto” de E. Coseriu, prezentată de Óscar Loureda Lamas (Universitatea din Heidelberg) în care s-a susţinut ideea că în cadrul situaţiei actuale din domeniul studiilor textuale, deşi se disting diverse modalităţi de interpretare şi analiză, lingvistica „integratoare” a textului trasată de E. Coşeriu în 1981 (prin volumul său Textlinguistik) îşi menţine în continuare actualitatea şi valenţe interpretative. Rosanna Sornicola (Universitatea din Napoli), în comunicarea sa în plen Eugenio Coseriu e l’esperienza della rete „dia-”, a evocat rolul pe care l-a avut E. Coşeriu în cadrul proiectului axat pe lingvistica varietăţii (diacronică, diatopică, diastratică şi diafasică), proiect care, fiind iniţiat de Eugeniu Coşeriu şi Rika Van Deyck, a funcţionat timp de 15 ani (până la moartea lui Coşeriu), experienţă ce le-a oferit romaniştilor din ţările occidentale un teren propice pentru dezbatere şi colaborare ştiinţifică. Or, nucleul teoretic şi metodologia comună a participanţilor la proiect l-au constitut teoria lingvistică a lui E. Coşeriu şi cele patru tipuri de varietate lingvistică stabilite de lingvistul român. Karl-Georg Lettner (Universitatea din Viena), în Sur le langage et l’ethnolinguistique: de l’altérité au principe linguistique de relativité, plecând de la obiectul „limbaj”, considerat din punct de vedere integral şi fenomenologic, a explicitat principiul relativităţii lingvistice şi cele patru fundamentele ale „ipotezei Sapir-Whorf”, precum şi natura relaţiei language-thought-reality.
Manuel Casado Velarde şi Alberto De Lucas Vicente (Universitatea din Navarra) au prezentat conferinţa Los verbos de comunicación desde una perspectiva integradora de base coseriana, iar Jesús Martínez del Castillo (Universitatea din Almeria) – Modes of Thinking in Language Study. Subsemnata, în comunicarea în plen „Lehr- und Wanderjahre”. Il periodo italiano nella biografia intellettuale di Eugenio Coseriu, a scos în evidenţă semnificaţia de ansamblu a perioadei italiene în biografia intelectuală şi umană a lui E. Coşeriu, considerând că anii de studiu la Universitatea „La Sapienza” din Roma, cu un intermezzo la Universitatea din Padova, şi perioada de la Milano au reprezentat aspecte cruciale ale formării academice a lui E. Coşeriu. Dacă pe atunci Coseriu era deschis spre o gamă întreagă de posibilităţi – putea deveni critic de artă, scriitor, publicist, filozof, traducător profesionist etc. – graţie Societăţii de Lingvistică de la Milano, a mediului intelectual milanez şi a Prof. Vitorio Pisani, s-a orientat definitiv spre lingvistică. Drept dovadă, în Atti di Sodalizio E. Coşeriu va publica primele, adevaratele sale studii de lingvistică: Glottologia e Marxismo, Lingua e regime in Romania, Lingua di Ion Barbu ş.a.
Printre comunicările prezentate în cadrul secţiunilor congresului – aproape toate extrem de interesante –, merită să fie menţionate în special următoarele: Il ruolo della ‘Scuola di Copenaghen’ nel ‘rimodellamento’ coseriano degli assiomi saussuriani, susţinută de Viggo Bank Jensen (Universitatea din Kopenhaga), La arquitectura locucional como contraste cognitivo interlingüístico: el caso español / italiano, prezentată de Luis Luque Toro (Universitatea Ca Foscari, Veneţia), Le statut typologique spécial du texte ‘poétique’ – une approche de la perspective théorique d’Eugeniu Coseriu a Oanei Boc (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj), Une linguistique des oeuvres est-elle possible? a lui Marius Nagy (Universitatea din Tours), Origini dell’integralismo coseriano a Floarei Vîrban (Universitatea din Florenţa), La metafora kenning quale unità del discorso ripetuto a Flaviei Teoc (Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj), La formazione delle parole nella riflessione linguistica di Eugenio Coseriu a lui Giovanni Gobber (Universitatea din Milano), La norma di Coseriu e la norma dei grammatici a lui Salvatore Claudio Sgroi (Universitatea din Catania), Eugenio Coseriu e la riflessione linguistica sul tempo a lui Alberto Manco (Universitatea din Napoli), L’Umfeld sinfisico tra variabilità ed entorno: da Bühler a Coseriu. Riflessione teorica e ricadute empiriche nella linguistica italiana a Francescai Dovetto (Universitatea din Napoli), Il sostrato di Ascoli e quello di Coseriu a lui Filippo Motta (Universitatea din Pisa), Coseriu y el número tres a lui Agustín Seguí (Universitatea din Saarlandes), Presenza dei costrutti appartenenti al „discurso repetido” (Coseriu) nel linguaggio giornalistico italiano attuale a Harietei Topoliceanu (Universitatea din Torino), Der grammatische Status des Artikels in der Coseriuschen Sprachtheorie, prezentata de Kennosuke Ezawa (Ost-West-Gesellschaft für Sprach- und Kulturforschung, Berlin) ş.a.
Partea ştiinţifică a fost completată cu o vizită la Muzeul Diocesano din Udine şi cu cina festivă oferită în Casa della Contadinanza, aflată în Castelul din Udine, ceea ce a conferit o reuşită deplină congresului Oltre Saussure. L´eredita scientifica di Eugenio Coseriu.
Note
1 Amintim că F. de Saussure a fost cel care a definit pentru prima dată în mod explicit limba ca sistem de semne, iar în scopul degajării obiectului de studiu al lingvisticii a stabilit dihotomiile limbă – vorbire, sincronie – diacronie, precum şi particularităţile semnului lingvistic (caracterul arbitrar şi linear). Cf. F. de Saussure, Curs de lingvistică generală. Publicat de Ch. Bally şi Al. Sechehaye, în colaborare cu Al. Riedlinger. Ediţie critică de Tullio De Mauro. Trad. de I. Tarabac, Polirom, Iaşi, 1998.
2 Gr. Salvador, Eugenio Coseriu, în revista „ABC” (Madrid), 7 decembrie 2002.
3 Alte detalii se pot afla din pagina web a congresului: http://coseriu.uniud.it/
4 Lucrările acelui simpozion, scrie S. Reinheimer Râpeanu, s-au desfăşurat astfel „sub semnul pierderii pe care a suferit-o lumea ştiinţifică internaţională. Figura lui Eugeniu Coşeriu a fost evocată în repetate rânduri pe parcursul colocviului, pentru contribuţia sa esenţială în domeniul lingvisticii generale, în domeniul romanisticii, şi – în mod particular, în acest caz – pentru spaţiul pe care l-a dedicat limbii şi culturii române în context romanic”, cf. S. Sanda Reinheimer Râpeanu, Romania e Románia: lingua e cultura romena di fronte all’Occidente, în „Observator cultural”, nr. 135, 24 sept. 2002.
5 A se vedea şi recenzia noastră la acest volum: E. Bojoga, Studi in memoria di Eugenio Coseriu, în „Limba Română”, nr. 4-6, 2006.
6 Cf. Capitolul dedicat Italiei din vol. J. Kabatek, A. Murguia, Die Sache sagen wie sie sind... Eugenio Coseriu im Gespräch, Gunter Narr Verlag, Tübingen, 1996, p. 51-82.