BAC-ul, oglindă a şcolii şi a societăţii
Pentru tiparExamenul de maturitate reflectă, în cel mai complex şi direct mod, starea de spirit a unui important segment de populaţie (cea mai tânără şi de perspectivă!), de care depinde soarta Republicii Moldova, dacă avem în vedere exodul de creier şi forţă de muncă fără precedent, înregistrat în ultimii ani. Pe cât de dificilă, pe atât de categorică este întrebarea, la care ar trebui acum să răspundem: câţi dintre absolvenţii liceelor vor rămâne acasă, beneficiind de condiţii pentru a-şi construi o traiectorie profesională în consens cu preferinţele personale şi cu necesităţile societăţii. Ar trebui, de asemenea, să ne intereseze dacă şcoala noastră le oferă tinerilor cunoştinţe, abilităţi, deprinderi pentru a deveni adulţi de succes, dacă le acordă suficient sprijin informaţional şi moral pentru a susţine cu bine BAC-ul. Cavalcada emoţiilor, stresul inevitabil sunt amplificate de sentimentul responsabilităţii trăit în preajma acestui moment biografic inedit, dar şi de rezultatele examenelor din anul trecut, al căror ecou planează sfidător asupra procesului de organizare a etapei ce încheie învăţământul liceal. Informaţiile furnizate de Ministerul Educaţiei copleşesc prin mesajul lor dezolant. Cităm din documentul publicat pe site-ul instituţiei:
„Rata de promovare în sesiunea 2013 a fost scăzută. În sesiunea de bacalaureat 2013 a fost atestată cea mai mică rată de promovare a examenului de bacalaureat din toată perioada de organizare a acestui examen în Republica Moldova – 68,28%. Rata de promovare în 2013 a fost cu 20 de puncte procentuale mai mică decât în anul precedent. În virtutea introducerii unor elemente noi în metodologia de organizare şi desfăşurare a examenelor de bacalaureat, datele nu sunt comparabile cu cele din anii precedenţi. În consecinţă, nu este posibilă determinarea, dacă rata scăzută de promovare se datorează diminuării calităţii studiilor sau unei evaluări mai obiective. Reuşita absolvenţilor a fost joasă. A fost atestat un număr mic de elevi cu medii mari la examenul de bacalaureat: 7 elevi (0,03%) cu media 10, 278 elevi (1%) cu media între 9 şi 9,99 şi 1.886 elevi (6,8%) cu media între 8 şi 8,99. Discrepanţa între mediile pe anii de studii şi mediile de la examenul de bacalaureat indică asupra evaluării deficiente în timpul anului de studiu şi «inflaţia» de note. Se constată o discrepanţă dintre mediile elevilor pe anii de studii şi mediile de la examenul de bacalaureat. Dacă o medie de 8 şi mai mare pentru anii de studii au avut-o 41,7% dintre candidaţi, atunci o astfel de medie la examenul de bacalaureat au avut-o doar 7,8% dintre candidaţi” (http://edu.gov.md/ro/evenimentele-saptaminii/ministerul-educatiei-a-anuntat-rezultatele-bac-2013-si-noutatile-din-metodologia-bac-2014-15118/).
De ce şi, mai ales, cum am ajuns în această situaţie deloc optimistă? Rezultatele BAC-ului din 2013 sunt „consecinţa” noului „mecanism” – transparent, de examinare sau, mai curând, un argument al degradării sistemului educaţional? Oricum am interpreta şi justifica „fenomenul”, bilanţul acestei „probe de foc” constituie un semnal de alarmă fără precedent pentru învăţământ şi, cu tot optimismul unora, pare greu de imaginat că lucrurile se vor ameliora repede. BAC-ul din 2014 va însemna o nouă etapă a testării prestaţiei şcolii naţionale, iar concluziile urmează să fie trase. Se ştie însă că schimbarea în domeniu se produce treptat, pas cu pas, prin redresarea autentică a întregului sistem de educaţie, cu efortul constant, continuu şi concertat al tuturor factorilor decidenţi: clasă politică – minister – şcoală – familie. Cine însă va realiza necesara şi multaşteptata reorientare, dacă numărul celor care se dedică şcolii scade an de an, iar circa 30 la sută dintre actualii dascăli sunt de vârstă pensionară? În pofida „măsurilor” întreprinse, personalul didactic de înaltă calificare descreşte, învăţământul continuând să se confrunte cu numeroase şi tot mai complicate probleme. Unele dintre acestea, arhicunoscute, rămân fără soluţii, indiferent de culoarea politică a guvernanţilor. Tergiversarea procesului de reevaluare şi de modificare a programelor de studii, aplicarea fără discernământ a experienţei avansate, incompetenţa, nepăsarea şi fluctuaţia funcţionarilor publici, la toate nivelurile, salariile mici, cumetrismul, corupţia, lipsa conlucrării şcolii cu mass-media şi cu instituţiile neguvernamentale de profil – sunt câteva dintre reflexele unui învăţământ împovărat de sechelele trecutului, impregnat de nesiguranţă, impostură şi mediocritate, dominat de proiecte „sofisticate” ineficiente şi cu finalitate imprevizibilă.
Frauda, atestată tot mai frecvent, prejudiciază, pe de altă parte, prestigiului şcolii, lăsând amprente negative în mentalitatea elevilor (parcă pot fi tăinuite marile scandaluri de corupţie din economie, jurisprudenţă, bănci, ştiinţă etc.?). Să examinăm un detaliu „statistic”, excerptat din informaţia publicată de Minister:
„La examenul de bacalaureat (din 2013) au fost admişi 27.730 de candidaţi. Din aceştia, au fost eliminaţi pentru fraudă 1.133 de candidaţi, sau 4% din numărul total de candidaţi.”
Pentru comparaţie vom menţiona că rata celor care încearcă să trişeze la bacalaureat în Franţa, de exemplu, este de 0,05% (în Franţa copie un elev dintr-o mie, la noi – 40). Regulile de combatere a acestui viciu în ţara lui Voltaire (unde nu este utilizat, de altfel, echipament costisitor de supraveghere) sunt drastice: cel care a comis frauda nu are dreptul să susţină examenele cinci ani consecutiv. Urmările sunt uşor de estimat. Vom sublinia în acest context că în Franţa, pentru a asigura calitatea studiilor şi pentru a diminua factorii de stres, pregătirile de BAC se desfăşoară după un program special pe parcursul ultimilor doi ani de liceu, elevii din clasa a XI-a fiind preocupaţi, în mod prioritar, de examenul la Limba şi literatura franceză (scris şi oral), pe care îl susţin la sfârşitul lunii iunie.
De ce nu s-ar prelua această experienţă reuşită şi la noi? Se ştie că Limba şi literatura română continuă să fie o disciplină de mâna a doua, motiv pentru care absolvenţii vorbesc şi scriu cu greşeli, nu-şi pot exprima coerent gândurile, sunt marcaţi de complexul inferiorităţii. Reforma învăţământului, în faptă, şi nu doar în sloganuri de campanie electorală, ar fi bine să înceapă cu regândirea şi modificarea radicală a programelor la Limba şi literatura română, deoarece disciplina respectivă pune temelia identităţii şi personalităţii cetăţeanului, obligat să aibă un alt statut moral şi intelectual, odată cu aderarea noastră la Uniunea Europeană. Numai reformarea şcolii, proces neîntrerupt, indispensabil, va conduce implicit şi la reformarea societăţii.