Tehnici de receptare a textului literar din perspectiva transdisciplinară
Pentru tiparActualmente, tendința sistemului de învăţământ, orientat spre formarea și dezvoltarea competenţelor-cheie, este de a valorifica, tot mai mult, un nou model de predare-învățare a disciplinelor școlare, în care sunt consolidate cunoștințe din diverse arii curriculare, în vederea educării unei persoane inteligente, capabile să înțeleagă lumea înconjurătoare și să răspundă imperativelor acesteia, printr-o unitate a cunoașterii.
Etapa cea mai relevantă a transferului de cunoștințe, a fuziunii mai multor discipline, sub forma integrării curriculare, este oferită de transdisciplinaritate, termen amintit, pentru prima dată, cu trei decenii în urmă, în lucrările lui Jean Piaget, Edgar Morin, Eric Jantsch, lansat în circuit mondial de către Basarab Nicolescu.
S-a demonstrat că prin învăţarea transdisciplinară elevii îşi conştientizează mult mai bine nevoile, abilităţile, stilurile de învăţare, valorificându-și cunoștințele acumulate și potențialul creativ de identificare a soluțiilor optime pentru diverse probleme sau situații racordate la adevărata existență umană.
În contextul în care politicile curriculare sunt centrate pe o perfecționare continuă a procesului instructiv-educativ, profesorului îi revine misiunea de realizare a conținuturilor prin metode active, formative, atitudinea recomandată fiind cea a armoniei dintre metodele tradiționale și cele moderne. Important este ca activitățile propuse la clasă să-i antreneze pe elevi în condiții practice de analiză, interpretare, creare, asigurându-le rolul de investigator, explorator, cercetător și, bineînțeles, creator de noi soluții și idei.
Această modificare a configurației rolurilor celor doi subiecți ai demersului didactic – profesor şi elev – evidenţiază, totodată, nevoia modificării paradigmei educaţionale, prin stabilirea și implementarea unor modalități individuale de învățare.
Astfel, în cadrul orelor de Limba și literatura română, în vederea formării și dezvoltării capacității de receptare a operei artistice, propunem activități participative indispensabile actului lecturii și, în special, receptării textului literar, care trebuie înțeles în profunzime, prin decodificarea semnelor, conotației figurilor de stil, imaginilor plasticizante, valorificându-se resursele intelectuale, creative ale celui educat.
În acest sens, ținem să menționăm că problema dezvoltării capacității receptării textului literar rămâne una deschisă, având în vedere, spre regret, rezultatele modeste ale elevilor la evaluările naționale, fapt ce ar trebui să ne atenționeze pe noi, profesorii, și să ne orienteze spre o reorganizare și desfășurare mai eficientă a demersului educațional, prin abordarea unui subiect din perspectiva mai multor arii curriculare, oferind, astfel, o imagine cât mai completă a temei discutate.
Având în vedere că transdisciplinaritatea este înțeleasă ca o formă superioară a interdisciplinarității, în cele ce urmează propunem câteva activități de receptare a textului literar ce presupun şi unele tehnici venind din alte discipline decât Limba şi literatura română:
Lecția unui vers – un exercițiu care dezvoltă creativitatea elevului, generează noi viziuni și interpretări deosebite. Completarea spațiilor libere din vers cu anumite lexeme / sintagme se va efectua prin respectarea relevanței cuvântului inserat pentru un context care trebuie valorificat. Timpul acordat realizării sarcinii date se stabilește în funcție de textul propus și de complexitatea acestuia, după care elevii își expun, argumentat, variantele proprii, care, ulterior, se analizează de către toată clasa, pentru ca, în cele din urmă, să se întocmească o listă a celor mai deosebite răspunsuri. La etapa finală, profesorul prezintă, pentru confruntare, varianta originală.
De exemplu, etapele unui astfel de exercițiu pot fi:
1. Completează spațiile libere ale versului cu un substantiv:
Eu cred că ...
E mai puternic decât...
2. Completează spațiile libere cu un adjectiv:
Eu cred că un om...
E mai puternic decât un om...
3. Confruntă varianta proprie cu cea originală:
Eu cred că un om liber
E mai puternic decât un om înarmat. (Adrian Păunescu)
De asemenea, raportat la specificul disciplinei, mesajul versurilor poate fi decodificat, printr-un brainstorming, pornind de la lexemele-cheie: om, liber, înarmat, elevii fiind invitați să: construiască câmpul semantic al cuvântului liber; să alcătuiască sintagme cu lexemul înarmat; să enumere locuțiuni adverbiale / expresii cu substantivul om.
În cheia abordării transdisciplinare, ca extensie, elevilor li se propune:
• să formuleze întrebări pentru a intervieva un coleg / părinte / profesor / oricare altă persoană, prin prisma afirmației lui A. Păunescu. Întrebările adresate trebuie să țină de datele senzorialității, bazate pe imaginar, cum ar fi: – Libertatea este un blestem sau o binecuvântare?; – A fi fericit în singurătate înseamnă oare a fi liber?; – De ce este dornic un om liber?; – Există rutină în viața unui om liber? etc.;
• să întocmească un text-rețetă, cu recomandări care trebuie urmate riguros de oricine, pentru dezvoltarea umanității în condițiile actualei societăți;
• să-și expună argumentat trăirile postelectorale, în baza altor texte ce abordează aceeași idee poetică, cum ar fi: Sunt un om viu deN. Stănescu, O, OM! de T. Dorz etc., importanța analizei subiectului despre om / umanitate, valori și nonvalori fiind evidentă nu doar pentru un ulterior examen de capacitate, ci pentru întreaga viață, elevul asumându-și rolul de creator al propriului său destin;
• să definească noțiunea de umanitate, în cheia Legii lui Ohm (I=U/R), la etapa de reflecție, elevii concluzionând și conștientizând, totodată, că intensitatea umanității (U) este direct proporțională cu rațiunea aplicată (R) și invers proporțională cu independența anarhică (I): (U=R/I).
Picturile discursive reprezintă o altă tehnică prin care elevii își expun, în desen, asociațiile în baza unei sintagme / unui vers, comentând, ulterior, imaginea conturată.
Astfel, spre exemplu, la unitatea de învățare Mihai Eminescu, un creator de valori naționale și universale, în cadrul lecției de receptare a textului literar Peste vârfuri, la etapa prelecturii, elevii au fost rugați să creioneze pe foaie imaginile, asociațiile „născute” dintr-o simplă audiere a sintagmei peste vârfuri. Timp de lucru – 5-7 minute.
Această tehnică a servit la trasarea unor idei, la orientarea către subiectul lecției, elevii prezentându-și, argumentativ, desenele. Iată unele dintre acestea:
|
„...consider că peste vârfuri ne așteaptă viitorul creat de al nostru propriu eu, astăzi.” (Dragoș M.)
|
„...peste vârfuri e necunoscutul necuprins, care, la moment, mă înspăimântă.” (Cristina A.)
|
„...peste vârfuri sunt eu, cea nedescoperită de nimeni, într-o lume a copilăriei.” (Cătălina C.)
|
„...peste vârfuri văd alte vârfuri, ce se înalță la infinit în fața mea, pentru a mă face puternică.” (Anișoara M.)
|
Ca extensie, elevilor li s-a propus să redea, în desen, la alegere, mesajul global al unei poezii eminesciene. Remarcabil a fost, în acest sens, tabloul realizat de Daria G., în baza poeziei Lacul.
Binevenite pentru dezvoltarea competenței de elaborare a compunerilor-caracterizare, a eseului literar de caracterizare a personajului, din perspectiva estetică, sunt Autoportretul și Portretistica, a căror implementare este dictată, inclusiv, de cerințele actualei societăți – elaborarea şi prezentarea unui CV (pentru aderarea la un ONG, pentru participarea la vreun eventual concurs, pentru depunerea dosarului la studii în străinătate, pentru angajarea la serviciu etc.).
Astfel, la unitatea de învățare Personajul literar și modalități de caracterizare a acestuia, pentru etapa de evocare a lecției, procesul instructiv-educativ a demarat prin descifrarea mesajului afirmației lui Grigore Vieru Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi. Ulterior, elevii au fost invitați să-și schițeze propriul portret moral, pe foi separate, fără a le semna, pentru a-și identifica, reciproc, personalitatea, în baza celor notate. Timp de lucru – 8 minute.
S-a distins prin originalitate autoportretul elevei care a valorificat sensul unor cuvinte, diferit de cel biologic sau astronomic, în contexte inedite precum:
1. Urăsc tactica struțului.
2. Nu sunt retractilă ca melcul.
3. Uneori, sunt doar o apariție meteorică.
4. Nu sunt decât conținutul dintre sentiment și rațiune.
5. De fiecare dată a vorbit omul din mine.
Îmbucurător a fost faptul că autoportretele multor elevi au fost realizate prin reactualizarea experienței de lectură, făcând trimiteri la personaje semnificative: Suzana și Johan Moritz din Ora 25, Maitreyi din romanul cu același titlu, Mihaela din Invitație la vals, Mihai Ulmu și Maria Răzeșu din Tema pentru acasă, Anda și Dinu din Scrisoare de dragoste etc., personaje care i-au marcat prin comportament, atitudine, mod de gândire, viziune asupra lumii.
Experimentul literar este o altă tehnică prin care demersul transdisciplinar și-a dovedit eficiența.
Prin intermediul acesteia, se urmărește aplicarea creativă a teoriilor, formulelor și sofismelor matematice, a proprietăților chimice.
Ca exemplu, propunem decodificarea mesajului poeziei La steaua de M. Eminescu, raportându-l la teoria relativității:
La steaua care-a răsărit – imaginea unei stele în câmpul nostru vizual
E o cale atât de lungă – sursa luminoasă aflată la marginile universului
Că mii de ani i-au trebuit – timpul = distanța / viteza luminii
Luminii să ne-ajungă – parcurgerea distanței de la sursă la receptor (ochi)
Poate demult s-a stins în drum – consumarea sau distrugerea sursei
În depărtări albastre – lumina la distanțe de mii de ani
Și raza ei abia acum – sosirea cuantelor de lumină pe retina ochilor
Luci vederii noastre – recepționarea imaginii în creierele noastre.
Motivați și interesați de subiectul propus spre explorare, elevii au venit la următoarea lecție cu informații captivante pentru întreaga clasă, şi anume că Eminescu l-a depășit cu 20 de ani pe Albert Einstein în prezentarea teoriei relativității, poezia La steaua fiind scrisă la data de 1 decembrie, 1886, în timp ce teoria relativității a fost sistematizată de celebrul fizician abia în 1905; poetul scria într-un manuscris: „pentru a constata mişcarea, trebuie ceva nemişcat... Judecăm repaosul sau mişcarea unui corp, comparând poziţia sa cu aceea a obiectelor care-l înconjoară, despre care admitem că sunt în repaos... Unde-i mişcarea când spaţiul e nemărginit?”.
Bineînțeles că astfel de întrebări stimulează gândirea, imaginația, resursele intelectuale ale fiecărui elev în parte, procesul instructiv-educativ devenind interesant, motivațional și important în formarea şi dezvoltarea personalității elevului.
Alți elevi, pasionați de chimie, au elaborat caracterizări de personaje literare în baza elementelor chimice și ale proprietăților acestora, regăsite în numele / prenumele personajului literar:
|
Proprietăți chimice ale litiului (Li)
|
Caracteristici ale lui CĂLIN din poemul
eminescian Călin (file din poveste) |
|
Arde repede, având căldura specifică înaltă.
|
Ca sol al iubirii, personajul va arde în focul pe care l-a aprins. Rezultatul acestei arderi, din momentul în care sărută fata şi până devine soţul ei, reprezintă umanizarea Zburătorului.
|
|
Este reactiv, se corodează rapid în aer umed, pierzându-și luciul și înnegrindu-se.
|
Zburătorul devine Călin, bucurându-se de o fericire terestră.
|
|
Este puţin toxic.
|
Zburătorul poate lua diferite înfăţişări, determinând fetele să se îndrăgostească de el, ca, în final, să dispară.
|
|
Litiul este singurul metal alcalin care se combină direct cu azotul la rece, formând nitrura Li3N.
|
Călin, iubit contemplativ, trezeşte iubirea pe care o ignoră, la început, ca, mai apoi, să se topească şi el în dulcele ei amar.
|
Fotolimbajul este o altă tehnică interactivă, flexibilă și democratică, corespunzătoare intereselor elevilor pasionați de arta fotografică, prin care se exersează creativitatea şi sensibilitatea faţă de realităţile vizuale, ce au impact cognitiv şi estetic puternic asupra elevilor. La cei mai puţini sensibili, prin tehnica dată, se dezvoltă această latură a personalităţii (suprasensibilul), elevii fiind motivați să exploreze, să analizeze și să selecteze cele mai sugestive imagini pentru textul artistic, manifestând interes și emoție în timpul prezentărilor.
Implementată în procesul de interpretare a mesajului literar, tehnica respectivă valorifică fiecare dintre cele trei niveluri de receptare: receptarea sentimentală care rezidă în interesul provocat de o imagine sau alta; receptarea intelectual / apreciativ / productivă, care se referă la prima idee de mesaj al textului poetic; receptarea creativă, susținută de un șir de întrebări ca act de interpretare (realizarea unui feed-back).
Cert e că fotolimbajul provoacă interesul elevilor, un argument solid în acest sens îl constituie și dezvoltarea competenței digitale în domeniul tehnologiilor informaționale și comunicaționale.
Observând comportamentul elevilor în astfel de activități, am identificat transformări şi manifestări pozitive, care mi-au întărit convingerea că tehnicile aplicate, în combinaţie cu altele, conduc la eficienţa învăţării şi formării personalităţii celui educat.
Libertatea oferită elevului în exprimarea propriilor idei și atitudini, printr-o abordare transdisciplinară a conținuturilor curriculare, contribuie esențial la dezvoltarea unui interes durabil faţă de literatură și artă, în general, subiectul receptor (elevul)devenind un cititor cult, responsabil de propria învățare.
Aplicarea tehnicilor transdisciplinare contribuie la dezvoltarea și îmbogățirea receptivității elevilor, care se manifesta prin:
• capacitatea de decodificare a imaginilor artistice;
• dezvoltarea emoțional-afectivă;
• intensificarea capacității imaginative;
• dezvoltarea experiențelor estetice;
• promovarea unei gândiri strategice;
• perfecționarea simțului artistic.
Viziunea transdisciplinară îi oferă elevului posibilitatea de a vedea realitatea multidimensional, structurată pe multiple niveluri, viziune grație căreia elevul se poate bucura de libertatea multiplelor interpretări ale textului literar și, prin acesta, a lumii, în general.
În acest sens, din perspectiva transdisciplinarității, receptarea textului literar va rămâne mereu deschisă altor interpretări și va juca un rol important asupra evoluției cunoașterii, căci orice comentariu literar va atrage după sine noi reprezentări, activitatea literar-artistică având un impact deosebit în dezvoltarea tuturor proceselor psihice ale celui educat.
Accentul pus pe flexibilitate, interdisciplinaritate, transdisciplinaritate îl orientează pe elev spre o învăţare intrinsecă, prin aplicarea şi transferarea cunoştinţelor dobândite, în scopul soluționării diverselor probleme cotidiene, în mod creativ.
În fond, prin abordarea transdisciplinară, se urmărește cerinţa didactică de a situa elevul, şi nu materia de învăţământ, în centrul procesului instructiv-educativ, prin demararea, organizarea și desfășurarea lecției în cheia intereselor şi necesităților celui educat, stimulându-se propriul lui efort în formarea și dezvoltarea competenţelor transversale, printr-un dialog permanent între discipline.
Bibliografie
1. Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea, Manifest, Editura Junimea, Iași, 2007.
2. Vlad Pâslaru, Introducere în teoria educaţiei literar-artistice, Editura Museum, Chişinău, 2001.
3. Ana Petean, Mircea Petean, Ocolul lumii în 50 de jocuri creative, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010.