Politica naţională de stat: concepţie şi anticoncepţie
Pentru tiparConcepţia pe care o luăm în discuţie este, de fapt, o anticoncepţie, deoarece ignorează adevărul istoric şi ştiinţific despre românii moldoveni şi limba română. Construită pe un temei de nisip, este o utopie ce nu ţine cont de realităţi. Ea nu are nici o şansă de implementare practică fiindcă ignorează şi părerea intelectualităţii în acest domeniu. Aşa-zisul „dialog fructuos între autorităţile publice şi societatea civilă” s-a dovedit a fi o frază minciunoasă. Un al treilea argument de netemeinicie totală este faptul că această Concepţie nu respectă drepturile fundamentale şi principiile democratice recunoscute pe plan european şi internaţional, în primul rând al libertăţii de gândire şi de exprimare, al valorilor democraţiei, al drepturilor omului etc. Se propune, în fond, o concepţie cu caracter totalitar, căci anume astfel apar metodele propuse, precum „neutralizarea juridică şi politică a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existenţei naţiunii moldoveneşti şi a statalităţii moldoveneşti, de discreditare a istoriei moldoveneşti, de ignorare a etnonimului „moldoveni” şi a glotonimului „limba moldovenească” (cap. I, Dispoziţii generale). Nu e greu de observat că statul se transformă, astfel, într-o poliţie politică de reprimare a celor ce vor susţine tocmai adevărul adevărat şi nu cel impus de stat în mod autoritar stalinist.
Eminescu spunea că limba este casa fiinţei noastre, această convingere fiind împărtăşită şi de Heidegger: „limba este locul de adăpost al fiinţei”, ea dându-ne certitudinea de a fi a unui popor făuritor de istorie.
Or, tocmai această certitudine identitară de a fi ne-a fost mereu ştearsă de la 1812 încoace prin devizul ţarist „un popor, o limbă”, iar în perioada sovietică prin internaţionalismul proletar, prin combaterea oricărei manifestări de „naţionalism” şi impunerea limbii ruse ca limbă dominantă în toate sferele şi marginalizarea limbii române până la rolul statornic de Cenuşăreasă.
Actuala Concepţie continuă organic aceste metode, ridicate acum la concepţie de politică de stat.
Se urmăreşte, cu mijloace politico-poliţieneşti conferirea unei noi identităţi istorice, etno-culturale, lingvistice şi politico-juridice Republicii Moldova, recunoaşterea legitimităţii internaţionale pentru această identitate utopică. Sub noţiunile curente de „multiculturalism”, „multilingvism”, „polietnicism”, „toleranţă”, „pace interetnică”, „concordie civică” se ascund nişte falsuri ştiinţifice şi se promovează prin ele apologeticul „moldovenism”, şi tot atât de apologeticul bilingvism ruso-moldovenesc care ştim ce reprezenta în perioada sovietică.
Stratagema-cheie a Concepţiei e înăbuşirea identităţii noastre româneşti şi ştergerea cu buretele în mod sistemic şi metodic a naţiunii titulare a Republicii Moldova.
Această naţiune devine minoritate etnică, printre altele, topindu-se în blocul monolitic al „poporului unic al Republicii”. (Faptul aduce aminte de cântecul de altădată: „Naş adres ne dom i ne uliţa, / Naş adres: Sovetskii Soiuz” = „N-avem adresă, casă sau stradă / Ni-i adresă Uniunea Sovietică”.)
Există şi o manieră obraznică, de esenţă de asemenea ţarist-stalinistă, de nivelare a tuturor culturilor (or, fiecare cultură reprezintă spiritul unui popor, modul lui de a fi în istorie) şi contopirea lor într-un amalgam cultural, într-o masă omogenizată.
Temeiul ideologic al Concepţiei îl constituie monstruoasa substituire a statului naţional unitar cu un stat federal care ar conduce şi controla un „popor unic al Moldovei”. Poporul titular ar dispare în anonimatul acestui aluat omogen. Este, evident, o concepţie total prorusească şi profund antieuropeană. Procesul de rerusificare s-ar desăvârşi, astfel, prin impunerea limbii ruse ca limbă oficială, adică – de fapt – a limbii unice.
Concepţia urmăreşte anihilarea tuturor cuceririlor democratice şi a procesului de renaştere naţională a românilor basarabeni, a divizării poporului fondator al Republicii în „moldoveni” şi „români” care apare ca o stratagemă politică de primă importanţă.
Printre rândurile Concepţiei citim clar că ni se pregăteşte statutul de enclavă rusească în această parte de lume.
Avem tot temeiul să credem că în subtextul Concepţiei se ascunde o ură patologică faţă de naţiunea titulară, faţă de limba acesteia. Despre acest lucru vorbesc şi neacceptarea instalării bustului lui Liviu Rebreanu de ziua limbii pe Aleea clasicilor şi înlocuirea de fapt a Sărbătorii Naţionale „Limba noastră” cu Sărbătoarea Naţională a Berii.
Să mai crezi, acum, într-o Concepţie care are ca obiectiv programatic „afirmarea şi dezvoltarea în continuare a specificului său naţional-cultural”, adică a specificului naţional-cultural al „poporului moldovenesc”.
Vom spune, în concluzie, Nu acestei Concepţii, soră bună cu Tezele de altădată ale Partidului Comunist.
14 septembrie 2003
* * *
Urmare a îndemnului autorilor proiectului Concepţiei politicii naţionale de stat a Republicii Moldova, publicat în presa oficială, la 14 septembrie 2003, la Chişinău s-au întrunit în cadrul unei Conferinţe reprezentative oameni de ştiinţă şi de cultură, experţi în lingvistică, relaţii interetnice, filozofie, istorie, sociologie şi drept constituţional şi internaţional pentru a supune analizei documentul respectiv.
Conferinţa a fost deschisă şi moderată de academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Programul Conferinţei a fost susţinut de: Anatol Ciobanu, doctor habilitat în filologie, membru corespondent al A.Ş.M., şef de catedră la U.S.M., Gheorghe Bobână, doctor în filozofie, directorul Institutului de filozofie, sociologie şi drept al A.Ş.M., Andrei Eşanu, doctor habilitat în istorie, membru corespondent al A.Ş.M., Mihail Gh. Cibotaru, scriitor, ex-ministru al culturii, Mihai Purice, doctor în filologie, decanul facultăţii de litere a U.S.M., Gheorghe Susarenco, avocat, ex-judecător al Curţii Constituţionale, Ion Bărbuţă, doctor în filologie, directorul Institutului de Lingvistică al A.Ş.M., Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, preşedintele Asociaţiei naţionale a istoricilor din Republica Moldova, Ana Bantoş, cercetător ştiinţific coordonator Institutul de Literatură şi Folclor al A.Ş.M., conferenţiar doctor U.S.M., Ştefan Urâtu, preşedintele Comitetului Helsinki Moldova, Ion Ciocanu, doctor habilitat în filologie, critic şi istoric literar.
În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan şi Alexandru Moşanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârcă, Pavel Balmuş, Renata Verejanu, alţi vorbitori.