Un neobosit septuagenar
Pentru tiparDin prodigioasa pleiadă de intelectuali ce s-a format în Basarabia în primul deceniu postbelic face parte şi doctorul habilitat în filologie, profesorul universitar Teodor Cotelnic, care de curînd a rotunjit vîrsta de 70 de ani. Harnic, competent, productiv, dar de o rară modestie, Teodor Cotelnic este preocupat mereu de probleme de lingvistică şi prea puţin de propria-i persoană!
Ne cunoaştem demult, tocmai din toamna cînd ambii am devenit studenţi la Universitatea de Stat din Chişinău. Timpul ce s-a scurs i-a adunat pe la tîmple (doar!) cărunteţea înţelepciunii, a împlinirilor şi s-a dovedit a fi suficient pentru ca Teodor Cotelnic să facă dovada tuturor virtuţilor cu care l-a înzestrat Cel de Sus: ca om, ca cetăţean, ca cercetător pe ogorul Limbii Române. Totdeauna am văzut şi văd în persoana colegului Teodor un suflet onest şi deschis, înfrăţit cu omenia şi adevărul, omul de cuvînt care nu poate suporta duplicitatea, omul cu un pronunţat simţ al datoriei, de o înaltă virtute, gata oricînd să-ţi vină în ajutor. El face parte din categoria acelora (de altfel, puţini la număr) care n-a încercat niciodată să se evidenţieze, să dobîndească cu orice preţ glorie, poziţie socială. Cine s-a învrednicit de prietenia lui, a avut noroc, fiind sigur că nu va fi trădat niciodată şi că va putea conta oricînd pe umărul lui.
Ajuns la cei 70 de ani, T. Cotelnic poate spune franc că drumul vieţii (uneori întortocheat şi spinos) l-a parcurs cu demnitatea unui adevărat român basarabean, care face din muncă un crez, căci numai munca asiduă, perseverentă, înfăptuită cu tragere de inimă, cu dăruire, cu competenţă în branşa pe care ai îmbrăţişat-o imprimă vieţii sens real. Probabil că nimeni n-ar putea să-i dea o caracteristică mai exactă decît a făcut-o acad. Nicolae Corlăteanu, care l-a cunoscut atît ca student, cît şi ca angajat la Institutul de Lingvistică al Academiei, unde au colaborat la scrierea şi editarea unor lucrări colective precum: Capitole de istoria limbii literare (1971), Varietăţi funcţional-stilistice (1987), Capitole de stilistică (1990), Ghid de conversaţie rus-român (2000).
Iată cum îl caracterizează Nicolae Corlăteanu în dedicaţia la cartea sa Încadrarea lingvistică în realităţile europene, dăruită cu mult drag discipolului: „Mai rar am întîlnit în viaţă un om atît de harnic, sîrguincios, perseverent în toate (muncă fizică, gospodărie, acumularea asiduă de cunoştinţe pentru a le fructifica în lucrări de prestigiu în specialitatea aleasă). În promoţia VI (1956) cred că este unul dintre puţinii mei foşti studenţi de la U.S.M. posedînd calităţile menţionate pe care le-a continuat în activitatea de filolog-cercetător, iar acum în cea de filolog-pedagog, îndrumător al tineretului studios.
Astfel a fost, este şi acum Teodor Cotelnic – 21/VI-2001. N.C.”.
Născut la 13 septembrie 1933 în satul Volintiri, judeţul Cetatea Albă, într-o familie de agricultori, oameni vrednici şi buni gospodari, după absolvirea şcolii medii din satul natal (1951), viitorul lingvist se înscrie la Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii de Stat din Chişinău, iar mai apoi activează ca învăţător de limbile română şi franceză la şcoala medie din satul Săiţi, raionul Căuşeni. Peste doi ani se angajează la Institutul de Istorie, Limbă şi Literatură al Filialei Moldoveneşti a A.Ş. a U.R.S.S. (actualmente Institutul de Lingvistică al A.Ş. a Republicii Moldova), unde parcurge toate treptele ierarhice ale afirmării academice (de la laborant la cercetător ştiinţific principal şi şef de secţie la gramatică, iar din 1996 – la secţia de istoria limbii şi a lingvisticii). În 1965 susţine teza de doctor în filologie, iar în 1990 – de doctor habilitat.
Preocupările ştiinţifice ale jubiliarului sînt multilaterale. Prodigioasa sa activitate de cercetător se caracterizează prin profunzimea şi rigurozitatea analizelor de fapte, prin diapazonul larg de abordare a diverselor probleme de lingvistică teoretică şi aplicată din domeniile gramaticii, lexicologiei, stilisticii, istoriei limbii literare, culturii vorbirii, ortoepiei, sociolingvisticii etc. Vom enumera doar unele teme, probleme şi aspecte în jurul cărora gravitează interesele ştiinţifice ale dlui Teodor Cotelnic: teoria părţilor de vorbire, corelaţia dintre sensul lexical şi cel gramatical ale cuvintelor, derivarea ca sursă de îmbogăţire a vocabularului, contribuţia scriitorilor clasici şi contemporani la dezvoltarea limbii literare, norma, uzul şi variantele, semilingvismul din Republica Moldova, situaţia lingvistică din Transnistria. Cele peste 200 de studii şi articole (teze, recenzii, note bibliografice, cronici), tipărite în publicaţii periodice de profil sau în culegeri tematice din ţară şi din străinătate, se caracterizează prin claritatea expunerii, fiind scrise într-un limbaj simplu, concis, clar, fără ca prin aceasta să fie afectat caracterul ştiinţific al informaţiei. Ele sînt consultate de specialişti şi citate de tineretul studios în tezele de doctorat, de magistrat şi de licenţă.
Un loc aparte ocupă monografiile Adverbializarea numelui (1968) şi Conversia unităţilor lexicale (1980), înalt apreciate de opinia publică lingvistică din republică şi din afara ei, în care nu numai că este examinat logic, argumentat, convingător fenomenul complicat al conversiei, ci sînt abordate şi unele probleme strîns legate de istoria limbii, de teoria cuvîntului, de omonimie, necesare pentru interpretarea justă a procesului de strămutare a părţilor de vorbire din cadrul unei clase morfologice în alta, pentru stabilirea exactă a procedeului prin care s-a format un anumit cuvînt, pentru descoperirea proporţiilor reale ale contribuţiei fiecărui procedeu la îmbogăţirea lexicului limbii.
Vorbind de valoarea monografiei despre conversie, prof. universitar, dr. habilitat, membru corespondent al A.Ş. a Republicii Moldova, Anatol Ciobanu scria la 1981: „Sub aspect pur teoretic cartea recenzată aduce o reală contribuţie la determinarea mai precisă a apartenenţei unităţilor lexicale la diferite părţi de vorbire, autosemantice şi sinsemantice, la definirea omonimiei şi a polisemiei, a conversiunii ca fenomen general lingvistic ş.a.
Sub aspect practic e valoroasă şi prin faptul că autorul reuşeşte să clarifice unele aspecte dificile, legate de predarea gramaticii în şcolile de toate gradele, de tehnica (modalitatea) de redare a cuvintelor, apărute în urma conversiunii, în diverse tipuri de dicţionare…” (Limba şi literatura moldovenească, 1981, nr. 2, p. 73).
Teodor Cotelnic şi-a dat concursul la alcătuirea şi publicarea mai multor manuale de gramatică pentru instituţiile preuniversitare şi universitare, fiind autorul unor compartimente, capitole şi paragrafe, ca, de exemplu, Gramatica limbii moldoveneşti. Fonetica. Morfologia. Manual pentru clasele 5-6 (1962); Limba moldovenească literară contemporană. Sintaxa (1981); Gramatica uzuală a limbii române (2000), manuale după care au învăţat şi învaţă generaţii de elevi şi studenţi.
Şi-a adus de asemenea contribuţia la elaborarea unor dicţionare absolut necesare, cum sînt: Dicţionar rus-român de termeni juridici (1987, 2001), Dicţionar explicativ uzual al limbii române (1999), Dicţionar român-rus (2001).Cu părere de rău, Dicţionarul sintactic al verbului şi Dicţionarul derivativ al limbii române, opere lexicografice foarte valoroase, la care a pus din plin umărul septuagenarul, din motive atît obiective, cît şi subiective n-au văzut încă lumina tiparului.
O dată cu revenirea la grafia latină, Teodor Cotelnic participă la elaborarea Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (1991) şi a Normelor ortografice, ortoepice şi de punctuaţie ale limbii române (1991), instrumente normative necesare pentru reglementarea oficială în Republica Moldova a scrierii româneşti cu litere latine.
În ultimii ani, Teodor Cotelnic abordează cu acelaşi interes unele probleme de caracter sociolingvistic privind politica lingvistică din Republica Moldova. Astfel, vorbind de corelaţia dintre limba etniei majoritare şi limbile etniilor minoritare din ţară, cercetătorul arată că „Legislaţia Lingvistică (adoptată la 31 august 1989), aşa imperfectă cum este, asigură condiţii de existenţă tuturor etniilor conlocuitoare. Minoritarii au posibilitatea de a-şi instrui copiii după dorinţă în limbile materne. Şi-au creat organizaţii culturale obşteşti, au organe de presă în limba maternă etc. Toate bune, s-ar părea, dar realitatea este alta. Alolingvii nu simt necesitatea de a învăţa limba statului în care trăiesc. Studierea limbilor minorităţilor se efectuează pe baza limbii ruse. Se creează un nou tip de bilingvism asimetric rus-găgăuz, rus-bulgar, rus-ucrainean etc., ce nu contribuie la apropierea firească, imanentă, la apropierea de naţiunea de bază a ţării”.
În alt articol, intitulat De ce în Republica Moldova limba română nu este mijloc de comunicare interetnică?, autorul constată, pe bună dreptate, că „pentru convieţuirea civilizată a populaţiei autohtone şi a grupurilor etnice conlocuitoare e necesar să li se acorde acestor grupuri etnice garantarea tuturor drepturilor ce li se cuvin în conformitate cu standardele internaţionale general acceptate (ceea ce se face, ba chiar în mod ireproşabil) şi acomodarea acestora la mediul etnic al poporului autohton (care nu se respectă). Alolingviii de la noi sînt integraţi doar în viaţa politică şi economică, nu şi în cea spirituală. Acomodarea la mediul etnic autohton înseamnă familiarizarea cu istoria şi cultura autohtonilor, însuşirea şi folosirea elementară a limbii române, cunoaşterea, stimarea obiceiurilor, tradiţiilor poporului băştinaş cu care îşi duc traiul, împăcarea cu idealurile naţionale etc. Fără a fi asimilaţi, acomodarea alolingvilor conduce la îmbogăţirea lumii lor spirituale, precum şi la un şir de multe alte avantaje pentru ei şi urmaşii lor”.
Referindu-se la bilingvism, Teodor Cotelnic conchide că acesta este un fenomen complicat, ce trebuie studiat multilateral, sub toate aspectele (sociologic, psihologic, lingvistic, didactic), mai ales cînd este vorba de un bilingvism unilateral, caracteristic pentru Republica Moldova. Numai cunoscînd întregul tablou obiectiv, vom avea dreptul moral de a lua hotărîri în vederea oficializării a încă unei limbi, deoarece concurenţa dintre ele duce la dereglarea mecanismelor sinergetice de autoorganizare şi autoreglare a vorbirii, duce la dispariţia poporului mai mic ce ocupă o poziţie mai slabă sub aspect funcţional (vezi Aspecte ale bilingvismului în Republica Moldova).
Rezultatele cercetării sale au fost expuse şi sub formă de rapoarte, comunicări, teze la mai multe congrese, simpozioane, colocvii, conferinţe internaţionale şi republicane în diferite centre ştiinţifice din fosta Uniune Sovietică (Cernăuţi, Kalinin, Tbilisi, Zvenigorod), din România (Brăila, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Suceava, Tîrgovişte), din Republica Moldova (Bălţi, Cahul, Chişinău).
Bogată este şi activitatea didactică a lui Teodor Cotelnic. În decursul a mai multor ani este angajat prin cumul, în calitate de profesor, la Universitatea de Stat din Chişinău, la Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” din Bălţi, la Academia Naţională de Poliţie „Ştefan cel Mare”, la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, unde a ţinut prelegeri şi seminare la Istoria limbii literare, Gramatica normativă, Lingvistica generală, Limba latină, Probleme dificile de gramatică. Din anul 2000 infatigabilul cercetător este încadrat deplin în nobila muncă de modelare spirituală a tineretului studios la Facultatea de Limbi Străine a U.P.S. „Ion Creangă”, predînd cursurile Limba latină, Introducere în cercetare (pentru studenţi), Şcoli şi curente lingvistice, Metode lingvistice de cercetare (pentru masteranzi).
În calitate de membru al Consiliilor ştiinţifice specializate de la Institutul de Lingvistică al A.Ş. a Republicii Moldova şi de la Universitatea de Stat, a fost referent oficial la susţinerea a circa 20 de teze de doctor şi doctor habilitat, mai mulţi ani la rînd este preşedinte al Comisiei de Stat la examenele de licenţă la U.S.M.
La toate cele spuse s-ar mai putea adăuga că Teodor Cotelnic este un adept înflăcărat al adevărului ştiinţific, apărător dintotdeauna al demnităţii naţionale, patriot al neamului care i-a dat fiinţă. În perioada Deşteptării Naţionale, cînd s-a dat marea bătălie pentru limbă, alfabet şi apoi pentru întreaga mişcare de eliberare naţională, şi-a manifestat din plin poziţia civică în propagarea şi promovarea spiritualităţii româneşti.
Mă bucur că şi după anii ce s-au scurs, ajuns la acest popas aniversar, a rămas acelaşi: plin de energie, frumuseţe sufletească, cu o mare dragoste de viaţă, sincer, franc, sociabil, devotat principiilor sale tinereşti de a face bine oamenilor, personalitate de înaltă competenţă profesională. Cu toate că a făcut lucruri bune şi frumoase (şi nu am îndoială că va mai face), nu prea a fost alintat cu laude, pe care le merită din plin. O parte din vină, recunosc, o port şi eu.
Cu ocazia frumosului jubileu îţi doresc, dragă Toadere, multă sănătate, bucurie de la tot ce faci, de la apropiaţi şi prieteni, de la viaţă, inepuizabile forţe creatoare, succese în activitatea ştiinţifică şi pedagogică. La mulţi ani şi toţi fericiţi!