Parteneri egali cu toate celelalte literaturi
Pentru tipar– Domnule Eugen Uricaru, ce goluri vine să umple Festivalul „Zile şi nopţi de literatură” şi ce se va întâmpla cu deja tradiţionala Întâlnire a scriitorilor români de pretutindeni, manifestare care se desfăşoară de câţiva ani la Neptun?
– Trebuie să specific că Întâlnirea continuă în mod tradiţional, o dată la doi ani. Anul viitor se va desfăşura la Chişinău, pentru că la manifestarea din 2001 s-a discutat mult despre unitatea literaturii române indiferent unde se scrie ea. Atunci am lansat propunerea să ne întâlnim la Chişinău, în semn de solidaritate cu scriitorii, cu oamenii de cultură, cu românii şi românofonii din Republica Moldova, pentru că ei aparţin aceluiaşi spaţiu cultural căruia îi aparţinem şi noi, dar şi cei care trăiesc în Statele Unite sau în Australia şi vorbesc, scriu şi simt româneşte. Manifestarea de anul acesta este cu totul altceva. „Zile şi nopţi de literatură” reprezintă un festival internaţional care se doreşte, înainte de toate, o intrare în circuit. Toată lumea ştie că există pe glob câteva mari festivaluri literare unde se discută probleme majore. Mai important decât discuţia în sine este faptul că participă la aceste evenimente mari nume ale culturii mondiale. Se creează astfel un spaţiu de dialog între toţi scriitorii prezenţi şi, implicit, se transmit în scris, la televiziune, la radio, prin vocea şi verbul acestor mari scriitori, informaţii corecte, sper eu, despre ţara respectivă. România nu a avut niciodată un asemenea festival. Intenţia noastră este să punem bazele instituţiei respective, ale cărei întâlniri le dorim anuale.
– Era esenţial pentru noi ca să fie instituit acest festival?
– Am ajuns la o limită: aceea de unde spuneam că nu se mai poate aşa. Vreme de decenii am tot aşteptat să fim descoperiţi, să se afle cât suntem de buni, de talentaţi, de generoşi. De câţiva ani am intrat însă într-o altă lume, unde nu poate exista cerere dacă nu există ofertă. O cultură, cum este cea română, a trăit într-o relativă izolare. E timpul ca ea să se confrunte, să se compare, să ofere şi să primească. Or, festivalul acesta este unul din mecanismele prin care se pot regla cererea şi oferta.
– Care a fost reacţia invitaţilor străini? Prima ediţie a unui festival nu este cea mai ispititoare carte de vizită.
– Am fost plăcut surprinşi de răspunsurile primite la scrisorile noastre. Ne aşteptam la o rată de indiferenţă de peste 50%. Ei bine, rata de interes a fost aproape 90%. Aşa se face că şi-au confirmat participarea 74 de scriitori din întreaga lume – Europa, Statele Unite, Canada, China, Israel – şi este îmbucurător faptul că au răspuns chiar mari personalităţi.
– Cum explicaţi faptul că aceşti mari scriitori au acceptat atât de repede participarea la un festival lipsit de tradiţie?
– Eu cred că ne aflăm pe o pantă ascendentă a interesului faţă de România. Chiar dacă informaţiile despre ţara noastră sunt în majoritatea lor negative, totuşi există undeva o faţă nevăzută a lucrurilor care e puternică şi care, cred eu, în curând va da şi rezultate.
Discuţiile care se poartă acum în jurul intrării României în NATO şi al candidaturii noastre la UE, atitudinea noastră în perioada conflictului iugoslav – acestea şi alte lucruri s-au adunat, au atins o cotă critică şi iată că, în domeniul cultural cel puţin, au dat rezultate bune.
Trebuie să facem gesturi îndrăzneţe şi totodată responsabile, să ne purtăm firesc. Un asemenea festival este un fenomen tradiţional în lumea occidentală. Avem ce spune, avem ce arăta şi mai ales suntem foarte dispuşi să primim informaţii, experienţă, ajutor. Nu trebuie să ne jenăm, nu trebuie să fim de o modestie prost înţeleasă, trebuie să ne considerăm parteneri egali cu toate celelalte culturi ale lumii.
– Cât timp a fost necesar pentru organizarea festivalului?
– S-a lucrat la el timp de nouă luni. Există foarte multe probleme legate de finanţare, logistică ş.a. Iar cei care au trudit efectiv se pot număra pe degetele de la o mână. Nu că nu am fi găsit colaboratori, însă nu e bine să se creeze un aparat prea mare, pentru că s-ar putea să nu mai ştie stânga ce face dreapta. Aici trebuie să lucreze o echipă foarte strânsă, foarte lucidă şi respectabilă.
– Lista cu scriitorii români participanţi a fost ultima care s-a completat, din câte ştiu eu.
– Da, aşa este. Aş începe însă prin a face observaţia că la un festival de renume mondial, cum este Vilencia (Slovenia), sunt invitaţi peste cincizeci de scriitori din întreaga lume şi numai patru din Slovenia. Noi am discutat şi în Comitetul Director al Uniunii şi am ajuns la concluzia că mai mult de 20-25 de scriitori români nu pot participa – nu avem capacitatea financiară să le asigurăm prezenţa. Uniunea are două mii şi ceva de membri. Douăzeci şi cinci este un procent foarte mic, recunosc, dar asta e situaţia. Desigur, pe cont propriu poate participa oricine.
– După care criterii v-aţi orientat, totuşi, în selectarea participanţilor români?
– În primul rând, este vorba de scriitori care cunosc cel puţin o limbă de circulaţie internaţională. Iată o primă condiţie foarte serioasă.
În al doilea rând, ei trebuie să fie dispuşi la comunicare, pentru că foarte mulţi sunt talentaţi, cunosc limbi străine, dar nu au această dispoziţie. Apoi, intenţia noastră clară a fost aceea de a invita creatori – poeţi, prozatori, dramaturgi.
Şi criticii au rolul lor – juriul care acordă premiul festivalului este alcătuit din critici –, dar comunicarea cu privire la actul creaţiei o pot face cel mai bine creatorii înşişi.
Sperăm că acest festival va fi susţinut de opinia publică şi de sponsori în aşa fel încât să poată avea loc în fiecare an.