Universalitatea operei lingvistice coşeriene, românească prin geneza ei*
Pentru tiparSunt numeroase şi impresionante aprecierile de care se bucură astăzi în lume profesorul Eugeniu Coşeriu. Exegeţii îl consideră “o personalitate covârşitoare a ştiinţei lingvistice contemporane”, pe drept cuvânt “un gigant”.
Despre renumele profesorului E. Coşeriu vorbesc de la sine circulaţia pe plan internaţional şi traducerile în numeroase limbi a operei Domniei sale: în japoneză, coreeană, rusă, finlandeză, engleză, cehă şi în alte limbi, cele mai multe dintre lucrări fiind scrise în spaniolă, germană, franceză, italiană.
marele savant este membru sau membru onorific al mai multor Academii de Ştiinţe – din Brazilia, Norvegia, Spania, Italia, Belgia, Marea Britanie, România, Republica Moldova ş.a., iar peste 30 de universităţi din lume (Uruguay, Argentina, Chile, Peru, Germania, Finlanda, Italia, Spania, Universităţile din Bucureşti, Chişinău, Cluj, Iaşi, Timişoara, Bălţi, Sibiu, Suceava ş.a.) se mândresc că i-au acordat Magistrului titlul de Doctor Honoris Causa.
Înalte foruri şi instituţii ştiinţifice l-au ales:
– preşedinte şi vicepreşedinte al Societăţii de Lingvistică Europeană;
– vicepreşedinte şi preşedinte al Societăţii de Lingvistică Romanică;
– preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Studii Umaniste Moderne, de la Londra;
– membru de onoare al Societăţii de Lingvistică din America, al Cercului Lingvistic din Praga.
Colosul de la Tübingen – Eugeniu Coşeriu – este un fiu al Basarabiei. fiind întrebat: “Cât din ceea ce sunteţi Dvs. astăzi este muncă, inteligenţă şi talent, şi cât se datorează unor împrejurări ale vieţii şi unor oameni pe care i-aţi cunoscut?”, profesorul E. Coşeriu răspunde: “cred că foarte puţin se datorează anumitor oameni pe care i-am cunoscut şi foarte mult anumitor împrejurări ale vieţii. Însă, fără îndoială, încă mai mult se datorează acestui vis constant şi perseverent al tânărului basarabean de a cunoaşte lumea”.
Născut la 27 iulie 1921, la Mihăileni, judeţul Bălţi, E. Coşeriu a absolvit şcoala primară din satul natal şi Liceul “Ion Creangă” din Bălţi, apoi şi-a început studiile universitare la Iaşi (1939-1940). Studentul ieşean a avut marea şansă de a-şi continua studiile în Italia, în trei centre universitare de prestigiu european: Roma (1940-1944), Padova (1944-1945) şi Milano (1945-1949). După cum avea să mărturisească, peste decenii, însuşi Maestrul, “şcoala românească” i-a dat “cadrul ideal şi baza dezvoltării sale intelectuale ulterioare”. Desăvârşirea studiilor în Italia se va încheia cu două remarcabile doctorate: în litere, la Roma (1944) şi în filozofie, la Milano (1949). Excepţionala pregătire în aceste ştiinţe, inteligenţa şi harul său nativ i-au prefigurat tânărului basarabean pornit în lume un destin aparte. Şi-a revăzut baştina după mai bine de cinci decenii, la acel sfârşit de august 1991, într-un moment de cotitură în lupta noastră pentru libertate şi renaştere naţională. Întoarcerea în propria ţară fiind imposibilă, Eugeniu Coşeriu se stabileşte, în 1951, pentru o perioadă de mai bine de 12 ani, în Uruguay, unde va conduce Catedra de Lingvistică Generală şi Indoeuropeană a Universităţii din Montevideo, concomitent şi Institutul de Lingvistică al Universităţii. Apariţia între anii 1951 şi 1963 a unor originale monografii, devenite clasice, precum sunt Sistem, normă şi vorbire (1952), Sincronie, diacronie şi istorie (1958) şi alte studii de teorie a limbajului izbutesc să îl impună în lingvistica actuală. Opera sa monumentală se va desăvârşi, de la 1963 şi până astăzi, la Universitatea din Tübingen, unde marele savant a creat o şcoală cu o nouă direcţie în cercetarea lingvistică mondială.
Elaborarea unei teorii originale asupra limbajului uman are la bază, încă de la început, cea mai temeinică explorare critică a tradiţiilor gândirii lingvistice, cea mai profundă investigaţie de ansamblu asupra devenirii ştiinţei lingvistice, de la Aristotel şi până la Diez şi Humbolt şi, în continuare, de la Gilliéron şi Saussure şi până la Bloomfield şi Chomsky, în perspectiva afirmării unei viziuni globale asupra limbajului ca “activitate creatoare”. Exegeţii operei sale recunosc că în istoria lingvisticii contemporane profesorul E. Coşeriu se situează în “zona centrală” a fundamentării teoretice a lingvisticii, iar ilustrul lingvist nipon Takashi Kamei afirma în prefaţa unei traduceri în japoneză din 1981 că savantul pe care îl elogiem şi îl omagiem, aici şi acum, este “un lingvist pentru secolul al XXI-lea”. Între cele mai esenţiale contribuţii în domeniu ale profesorului E. Coşeriu s-au evidenţiat, întâi de toate, semantica structurală diacronică, semantica structurală sincronică, tipologia limbilor, lingvistica textului sau a discursului, lingvistica vorbirii, universaliile în limbă, gramatica funcţională, dialectologia şi geografia lingvistică, politica lingvistică ş.a.
Aşadar, “reîntemeierea teoretico-metodologică şi reorganizarea unor importante domenii disciplinare” s-au soldat cu elaborarea de către profesorul E. Coşeriu a “proiectului de ansamblu al lingvisticii integrale” teză pe deplin îndreptăţită, lansată încă în anul 1988 de profesorul Mircea Borcilă, susţinută şi ilustrată în ultimii ani de Centrul de studii integraliste, de la Cluj, condus de profesorul M. Borcilă. este vorba de definirea “sensului global” al operei lingvistice a profesorului E. Coşeriu, ceea ce înseamnă că se întrezăreşte “o mutaţie radicală a orizonturilor teoretice ale lingvisticii contemporane” (M. Borcilă, Eugeniu Coşeriu şi orizonturile lingvisticii //“Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară”, 1996, nr. 5, p. 42-54.).
Reputatul lingvist Eugeniu Coşeriu este o celebritate în învăţământul universitar. Ţine cursuri de lingvistică generală, indoeuropeană, romanică şi spaniolă la multe universităţi, mai ales din Europa şi America.
În ultimii zece ani, marele savant a expus esenţa doctrinei sale şi în faţa studenţilor şi profesorilor de la Universităţile din Bucureşti, Iaşi, Suceava, Chişinău, Constanţa, Târgovişte (vezi: E. Coşeriu, Prelegeri şi conferinţe, Iaşi, 1994; Idem, Lecţii de lingvistică generală. traducere din spaniolă de Eugenia Bojoga. Cuvânt înainte de Mircea Borcilă. Editura Arc, 2000). Cursurile ţinute se disting prin altitudinea epistemologică şi vastitatea orizontului investigaţional, prin claritatea ideilor expuse.
valoroasa operă a profesorului E. Coşeriu, a marelui lingvist al contemporaneităţii, este recunoscută pe plan mondial. Propriu-zis, ea nu are de înfruntat anevoiosul acces spre universalitate. Au existat însă anumiţi factori ce au defavorizat “la vatra originară” cunoaşterea lucrărilor şi receptarea corectă a concepţiei Domniei sale despre limbaj şi lingvistică. Aceasta, cu atât mai mult, la noi în Basarabia, în timpul regimului totalitar.
Până nu demult, scrierile şi traducerile în limba română au fost puţine. de la 1992 încoace însă numărul traducerilor în română au sporit cu mult. “Revista de lingvistică şi ştiinţă literară”, de la Chişinău, în numerele 5 şi 6 din 1992, oferă cititorilor săi în traducere studiile dlui profesor E. Coşeriu Solidarităţile lexicale şi, respectiv, Structurile lexematice. Din anul 1994 până în 2000, au apărut în traducere din limbile în care au fost scrise (spaniolă, germană etc.) cărţile: Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică (Chişinău, 1994), Limba română în faţa Occidentului (Cluj-Napoca, 1994), Introducere în lingvistică (Cluj-Napoca, 1995), Sincronie, diacronie şi istorie (Bucureşti, 1997), Lecţii de lingvistică generală (Editura Arc, 2000). De o importanţă deosebită pentru cititorul de limba română sunt cărţile în original Prelegeri şi conferinţe (Iaşi, 1994) şi Lingvistica integrală. Interviu cu Eugeniu Coşeriu realizat de Nicolae Saramandu (Bucureşti, 1996). Publicaţiile în limba română şi contribuţia exegeţilor români la evaluarea operei profesorului E. Coşeriu vin în sprijinul studierii cursului de lingvistică generală în învăţământul nostru universitar, asigurând, totodată, accesul spre temeliile teoriei lingvistice în general. Apariţia în limba română a operei coşeriene, în întregimea ei, se înscrie deocamdată “pe un drum al speranţei”.
Gândirea lingvistică a lui E. Coşeriu reprezintă o concepţie umanistă profund originală, pentru care lingvistica este “o ştiinţă a culturii”, ceea ce rezultă din obiectul de studiu – limba ca fenomen al culturii.
Domnul profesor E. Coşeriu este mereu cu noi, prin fapte, gânduri şi simţiri, chiar de la începutul luptei pentru renaşterea naţională pe aceste meleaguri. În acelaşi interviu la care m-am referit mai sus, conaţionalul nostru spunea: “Destinul Basarabiei îl văd cu speranţă şi cu mare teamă... Trăiesc intens acest destin şi mă doare în mod constant”. Este de nepreţuit contribuţia marelui nostru compatriot la repunerea în drepturile ei fireşti a numelui şi funcţionalităţii limbii vorbite şi scrise a românilor de la est de Prut, a limbii române, ceea ce face să ne întărească credinţa în izbânda adevărului, în realizarea în fapte “a creşterii limbii româneşti”. Este pentru noi o obligaţie cunoaşterea operei coşeriene, de o universalitate atât de pronunţată şi în acelaşi timp românească prin geneza ei. Fie ca modestul omagiu pe care l-au adus în acele zile de mai 2001 Institutul de Lingvistică, Academia de ?ştiinţe, Casa Limbii Române, Revista “Limba Română”, universitatea Pedagogică de Stat “Alecu Russo” din Bălţi, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă” din Chişinău profesorului E. Coşeriu să reprezinte nu doar un binemeritat semn de recunoştinţă faţă de marea personalitate ştiinţifică şi culturală precum este Eugeniu Coşeriu, ci şi un pas spre o mai bună cunoaştere a operei Domniei sale.
* Această prezentare cuprinde, în mare parte, raportul de Laudatio rostit de autor la 22 mai 2001 la festivitatea de conferire a titlului de Doctor Honoris Causa al U.P.S. “ion Creangă” profesorului Eugen Coşeriu.