Anatol Eremia: unitatea patrimoniului onomastic românesc
Chişinău, 2001, 230 p.
Pe 3 iulie curent, la Casa Limbii Române din Chişinău, savanţii filologi, obştimea de cărturari din capitala Republicii Moldova au celebrat jubileul de 70 de ani de la naştere şi 45 de ani de activitate ştiinţifică şi pedagogică a doctorului în filologie Anatol Eremia, coordonator al Direcţiei ştiinţifice “Onomastică” a Institutului de Lingvistică al A.Ş.M. Cu această ocazie, a avut loc lansarea monografiei Unitatea patrimoniului onomastic românesc. Manifestarea jubiliară a fost organizată de Institutul de lingvistică, Centrul naţional de terminologie, Societatea “Limba Noastră cea Română” şi Casa Limbii Române şi s-a produs cu participarea cunoscuţilor savanţi, scriitori, ziarişti, animatori ai vieţii publice: acad. N. Corlăteanu, acad. H. Corbu, acad. A. Ciobanu, acad. A. Roşca, prof. dr. V. Melnic, dr. A. Dumbrăveanu, dr. Ion Răileanu, dr. I. Bărbuţă, Iu. Roşca, V. Butnaru, şt. Secăreanu, Gh. Vodă, A. Cupcea-Josu, D. Ţâra, A. Acsan, V. Pohilă ş.a.
despre omagiat şi noua sa lucrare au vorbit cu multă dragoste şi pertinenţă acad. Anatol Ciobanu şi Haralambie Corbu, dr. Albina Dumbrăveanu, prof. Vasile Melnic ş.a. Referindu-se la Unitatea patrimoniului onomastic românesc, dr. Vasile Melnic a subliniat: “Monografia tratează probleme ale onomasticii basarabene, chestiuni de ordin teoretic şi aplicativ-practic: formarea şi evoluţia toponimiei în spaţiul pruto-nistrean, particularităţile sociolingvistice ale antroponimiei locale, stratificarea etimologică şi structura derivaţională a numelor proprii geografice şi de persoane, reglementarea toponimelor şi antroponimelor româneşti. O deosebită atenţie se acordă restabilirii fondului onomastic naţional, optimizării procesului de încadrare a toponimiei şi antroponimiei basarabene în sistemul integral de limbă şi cultură românească”.
Esenţa volumului şi a strădaniei de o viaţă a sărbătoritului se desprinde răspicat şi convingător din paginile volumului: “Toponimia naţională trebuie protejată. numele topice de importanţă istorică, asemenea monumentelor de cultură şi rarităţilor naturii, trebuie ocrotite în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Numai prin eforturi comune, numai prin interesul, grija şi truda intelectualilor, a specialiştilor şi a entuziaştilor, vom contribui eficient şi sigur la restabilirea fondului toponimic tradiţional, la renaşterea şi reglementarea onomasticii naţionale. Să utilizăm numele noastre proprii cu formele lor autentice şi corecte, să le păstrăm intacte, aşa cum ni s-au transmis din generaţie în generaţie, străluminate de înţelepciunea poporului, întru binele şi folosul urmaşilor, întru memoria strămoşilor.”