Alba Iulia, 1 decembrie 1918 – kilometrul 0 al României întregite

Eveniment cardinal din istoria naţională

Publicăm Cuvântarea solemnă şi Proiectul de Rezoluţie şusţinute de Vasile Goldiş, pe Câmpul lui Horea de la Alba Iulia (fostă capitală transilvană, aşezare dacică, castru roman, reşedinţa lui Mihai Viteazul), în cadrul Marii Adunări Naţionale, compusă din peste 100.000  de participanţi, constituită şi deschisă la 1 Decembrie 1918, care decretează cu ovaţii prelungite unirea necondiţionată a tuturor românilor din Banat, Crişana, Maramureş şi Transilvania cu Patria-Mumă – România, după cea a Basarabiei (27 martie/9 aprilie 1918) şi a Bucovinei (15/28 noiembrie 1918), împlinind „visul de o mie de ani al neamului românesc, unirea într-un singur stat al tuturor românilor”, altfel spus – act istoric fără egal în destinul naţional.

Două săptămâni mai târziu, la 14 decembrie 1918, delegaţia Marelui Sfat Naţional, alcătuită din Vasile Goldiş, Al. Vaida Voevod, episcopii Iuliu Hossu şi Miron Cristea (viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), a înmânat Regelui Ferdinand I, în sala tronului din Bucureşti, Actul Unirii, însoţit de o Cuvântare de acelaşi Vasile Goldiş, pe care o reproducem în continuare.

Consiliul de Miniştri al Regatului României a consfinţit Actul prin lege, ratificată de Parlament la 29 decembrie 1918, marcând oficial desăvârşirea procesului de realizare a statului naţional unitar român.

La 15 octombrie 1922, în Alba Iulia, a avut loc, la Catedrala Reîntregirii, încoronarea Regelui Ferdinad I şi a Reginei Maria, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice române cu Ţara sub sceptrul unui unic monarh.

Ziua de 1 Decembrie a fost declarată de Parlament, în 1990, ca Zi Naţională a României.