Primele sonete românești tipărite în presă (1829-1849)
Pentru tipar
I
Sonetul, una din creațiile literare de formă fixă din poezia lumii (catren, distih, gazel, glossa, pantum, ritornela, sextina, terțina, triolet) a apărut tipărit, în literatura română, în primele două publicații periodice de limbă națională din principatele Țara Românească și Moldova, în luna iunie 1829. Este vorba de periodicele: „Curierul românesc” (8/20 aprilie 1829 - 19 aprilie/1 Mai 1848, seria I; 29 noiembrie /11 decembrie - 13/25 decembrie 1859, seria a II-a), editat în București de Ion Heliade Rădulescu, și „Albina românească” (l/l3 iunie 1829 - 24 noiembrie/6 decembrie 1858), editată în Iași de Gheorghe Asachi.
Cu timpul, acestor publicații periodice le-au urmat altele douăzeci, în Iași, iar douăzeci și șapte, în București, precum și în unele localități urbane din provincie: Galați (2), Brăila (3), Craiova (2), Buzău (l), până la mijlocul secolului al XIX-lea, numărul lor ridicându-se la peste șaptezeci de titluri, cele mai multe în limba națională, iar câteva și în alte limbi: franceză (3), germană (2), greacă (4), italiană (l), maghiară (2).
Și în celelalte provincii istorice românești (Transilvania, Bucovina, Basarabia) au apărut publicații periodice, în orașele: Cernăuți (2), Sibiu (3), Brașov (6), Blaj (3), precum și în capitalele europene Budapesta (3), Paris (l).
Doar două dintre toate aceste periodice de început de secol au fost cu specific literar – „Curierul de ambe sexe” (București, 1836-1847) și „Dacia literară” (Iași, 1840), celelalte fiind eteroclite (politice – administrative – religioase – juridice etc.), cu suplimente literare separat (4) ori incluse în corpusul periodicului.
De menționat faptul că, după apariția primelor două sonete, în anul 1829, de abia la zece ani și mai bine sonetul a fost să fie prezent în mod frecvent, atât în presă, cât și în volume.
II
Dăm mai jos lista sonetelor apărute în prima jumătate a secolului al XlX-lea, cu precizarea periodicelor care le-au găzduit:
1. Pace de Iancu Văcărescu, în „Curierul românesc”, București, I, 17, 6 iunie 1829, p. 67-68; reluat cu titlul Sonet pentru pace, în ,,Albina românească”;
2. Sonet de gratulație pentru anul nou (autor anonim), în ,,Curierul românesc”, București, I, 76, 30 decembrie 1829, p. 319;
3. Palladiul moldovenilor (autor anonim), în „Alăuta românească”, Iași, II,1838, p. 22-23;
4. Sonet, XX, 2 de Timotei Cipariu, în „Foae pentru minte, inimă și literatură”, Brașov, I, 19, 5 noiembrie 1838, p. 145; reluare în „Tribuna poporului”, Arad, nr. 13, 1903, p. 1;
5. Sonet de Al. Pelimon, în „Universul”, București, I, 14, 7 octombrie 1845, p. 52;
6. Sonet de Al. Pelimon, în „Universul”, București, I, 15,14 octombrie 1845, p. 60;
7. Sonet. Primadonei C. de Holossy, de I. Catina, în „Curierul românesc”, București, XVII, 76, 22 octombrie 1845, p. 306;
8. Un sonet urât pentru o femeie frumoasa de I. Catina, în „Curierul românesc”, București, XVIII, I846, p. 260;
9. Lui Liszt de Gheorghe Asachi, în „Albina românească”, Iași, XIX, ianuarie 1847, p. 18;
10. Sonet de Gheorghe Asachi, în „Albina românească”, Iași, XIX, ianuarie 1847, p. 19;
11. Sonet. Lui P...F... (semnat: Incognita), în „Albina românească”, Iași XIX, 17, 27 februarie 1847, p. 65;
12. Moartea lui Iisus (autor anonim), în „Albina românească”, Iași, XIX, 1847, p. 89;
13. Sonet liberal de N. Capeleanu, în „Universul”, București, III, 1847, p. 31;
14. Sonet (autor anonim), în „Bucovina”, Cernăuți, II, 1 aprilie 1849, p. 43.
III
Reproducem trei dintre sonetele care nu au fost în atenția vreunui antologator de poezie specială și încă pusă în circulație:
Palladiul moldovenilor
pentru zioa aniversală a inagorației Academiei Mihăilene
serbată în 3 mai 1838
Sonnet
(autor anonim)
Dacă Troia’n a ei ziduri Palladiul ar fi păstrat
Care Joe din Olimpu au trimes spre a ei ferire,
A lui Priamos domnie în putere și’nflorire
Teafără’ntre mii primejdii pe temeiuri ar fi stat.
Nu a zeilor urgie, nici Ahil înfiorat,
Nici a Grecilor mii vase, ce vărsa foc și peire,
Nu Ulis prea înțăleptul, cu ghibacea uneltire,
Ilion ș’a sale temple în țărân’ar fi surpat.
Reglementul ca Palladiu pe Academia au urzit.
Ca să fie de virtute și științe viu izvor.
Se cânt zelul și credința vor păstra acest odor,
E scutirea a doi luceferi de la Nord și Răsărit.
(„Alăuta românească”, Iassi, 15, iulie 1838)
(NOTĂ. Palladium însemna, la Elini, o statuă a zânei Pallas, adecă a Înțălepciunei, pre care ar fi trimes-o din cer Zăul Joe și despre care, așăzată apoi la Troea în un templu, au prezis oracolul cum că cetatea Troea va fi nebiruită pe cât va păstra acel palladiu. Anticii și acii de astiz însemează prin acest cuvânt oarecare obiecturi cărora imperiile seau politicile sânt datoare cu alor trai și fericire.)
Sonet
de Al. Pelimon
Lumină zâmbitoare ca steaoa luminoasă
Ce face vălul nopții să piară’ntunecat,
Din ceruri, în Zeire, în Tot armonioasă,
Și’n legea fericirei credința a fondat!
S’aprinzi aceste inimi ce’ntr’una s-au legat;
Unirea și dreptatea, trufia glorioasă,
Precum străbunii noștri în Roma au purtat!
În secoli să se ție ca’n marmura săpată,
La culmea strălucirei în sacrul monument.
„Credința și iubirea, deviza noastră fie”
Când trăsnetul s’arată!... cu dreptul reglement!...
(„Universul”, București, I, 13, 1 oct. l845)
Sonet
(autor anonim)
D-ei C. L.
O stelă, o umbră, o floare-un suspin,
Capriț al naturei, ființă divină,
Buchet de frumuseță, calis de venin.
Ești balsam ce’n pripă durerea alină,
Ești tresnet ce sfarmă al omului sin,
Ești idol și lumea de tine e plină,
Mister ești în totul, plăcere și chin!
Sau când ea se bate de-un straniu amor,
Al meu suflet sigur nimică nu știe.
Să’ți zic că ești: demon ș’aș vra ca să mor!
Dar sara când vine ești înger de pace!
(17 sentem. 1848)
(„Bucovina”, Cernăuți, 8, 1 aprilie 1849)
În pofida tuturor vicisitudinilor naturale/sociale/politice, care s-au abătut peste românii din Principate și din afara lor, ceea ce i-a unit a fost iubirea de neam și limbă, iar poeziile acestea sunt, desigur, o dovadă pentru perioada la care am făcut referință: prima jumătate a secolului al XIX-lea.