Fondul național „George Enescu”

La începutul anului 1913, la 23 februarie, George Enescu, domiciliat în Paris, Rue de Cichy no. 26, donează Ministerului Cultelor și Instrucțiunii, prin Administrația Casei Școalelor, suma de 27.000 lei spre a forma un fond inalienabil numit ,,Fondul George Enescu”, în vederea organizării anual a unui Concurs național de compoziții muzicale și acordării premiilor pentru cele mai bune lucrări.

Cu acest prilej, a fost alcătuit un Regulament de participare (ulterior editat de Institutul de Arte Grafice și Editura Minerva, 2013, 10 p.) și, prin avocatul G. Tomaziu, donația lui George Enescu a urmat căile legale pentru a fi încadrată juridic ca instituție de stat: acordul Secției Notariat a Tribunalului Ilfov (nr. 304, 25 febr. 1913), pentru această inițiativă, acceptat de Consiliul de Avocați ai Statului (nr. 8084, 16 martie 1913), înscris în Jurnalul Consiliului de Miniștri în ședința de la 19 martie 1913, purtând semnăturile membrilor Guvernului: Titu Maiorescu – prim-ministru, C. C. Dissescu, M. G. Cantacuzino, general Ion Herescu, Nicolae Dimitrie Xenopol, Take Ionescu, A. Marghiloman, A. A. Bădăreu – miniștri, după care a urmat Decretul Regelui Carol I (nr. 1988, 28 martie 1913).

Presa națională și cea europeană a întâmpinat cu viu interes instituirea Concursului, la care s-au înscris, atunci, 17 candidați.

La 15 octombrie 1913, ora 9 seara, Juriul Concursului a deliberat câștigătorii, încheind procesul verbal semnat de George Enescu, președinte, și de ceilalți membri printre care se disting numele lui C. Dimitrescu, D. G. Kiriac.

După trei ediții, desfășurarea Concursului se întrerupe din cauza Primului Război Mondial (Război de Întregire Națională), fiind reluată după 1920.

Documentele pe care le reproducem în cele ce urmează se află în Arhivele Istorice Naționale din București – atât cele de constituire/aprobare, cât și cele care reflectă rezultatele edițiilor din 1913, 1915, 1916.

Odată cu începerea celui de-al Doilea Război Mondial, Concursul nu a mai fost organizat.