Convorbiri cu Theodor Damian de Florentin Popescu

Doi scriitori, doi jurnaliști, doi oameni de cultură, doi prieteni, două personalități importante ale literaturii române actuale ne oferă bucuria de a-i descoperi într-un dialog sincer, deschis, într-un lung interviu, nesupus niciunei rigori formale, un dialog spumos, fascinant, de o înaltă ținută etică și estetică.

Este vorba despre Florentin Popescu și Theodor Damian și cartea Convorbiri cu Theodor Damian, apărută de curând la Editura Rawex Coms, București, 2020.

De fapt, Convorbiri este mai mult decât un interviu, este o conversație liberă pe diverse teme, de la egal la egal. Ideea acestei cărți îi aparține, așa cum mărturisește, lui Florentin Popescu, care, inițial, a stat în cumpănă, neputându-se hotărî la ce formulă să se oprească, din atâtea posibilități virtuale. În cele din urmă, el a ales una care iese din tipare, ca și personajul cărții sale – un „uomo universale”, „cunoscut, apreciat și iubit în foarte multe locuri de pe mapamond”. „Un dialog viu, spontan și sincer dintre doi prieteni” evidențiază laturi noi ale personalității lor, ale fenomenului cultural și literar din România acestor ani.

La rândul lui, Theodor Damian, printr-o adresare epistolară, prietenească, mărturisește că acum a sosit momentul acestei lungi convorbiri, pentru că, așa cum spune Eclesiastul, există un timp pentru fiecare lucru de sub cer. Pentru el, este o bucurie de a se plimba prin viața sa, călăuzit de întrebările ziaristului, pentru că astfel are posibilitatea de a se cunoaște mai bine pe sine însuși, așa cum recomanda Oracolul din Delphi sau Socrate.

Prima întrebare se referă la pensionarea lui Theodor Damian. Acesta răspunde că s-a pensionat (pentru anii de lucru din România) mai devreme (la 62 de ani și nu la 65) pe caz de boală (probleme cu inima), după ce povestește avatarurile/coșmarul birocratic prin care a trecut. În septembrie 2019, prof. univ. dr. Theodor Damian a ieșit la pensie de la Facultatea de Științe Sociale de la Metropolitan College din New York, după 27 de ani de predare a cursurilor de Filosofie și Etică și de Sociologie. Bucuria lui este acordarea titlului de profesor emerit, ca o răsplată pentru îndelungata activitate la catedră.

Theodor Damian își continuă activitatea la parohia „Sf. Ap. Petru și Pavel”, înființată de el în 1993, la New York, precum și la Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, la Cenaclul literar „Mihai Eminescu” și la revistele „Lumină Lină” și „Symposium”.

Privind înapoi cu bucurie, el privește și înainte cu drag și speranță, cu dorința desăvârșirii propriei sale forme, scopul final al existenței.

În ceea ce privește pensionarea din preoție, părintele spune că acest lucru nu e posibil. „Preot voi rămâne cât îmi va da Dumnezeu zile, chiar pensionat de la parohie tot voi putea participa și oficia slujbe religioase”. Pentru el, enoriașii reprezintă „familia de duminică”.

În plan cultural și literar, Cenaclul literar „Mihai Eminescu” și revista de cultură și spiritualitate românească „Lumină Lină”, unicat în America, promovează valorile culturii și spiritualității românești în conștiința și sufletele românilor din America. De aceea, el este la ora actuală „cea mai populară figură a diasporei românești din America. Și cea mai importantă”, după cum spune Florentin Popescu.

Personaj ubicuu, Theodor Damian este peste tot, atât în țară, cât și în străinătate. El este un călător, „un neastâmpărat al Duhului Sfânt”, cum l-a caracterizat Bartolomeu Anania. „Te miri în care universitate nu a studiat, în care facultate nu are un curs, cărei biblioteci nu i-a răvășit rafturile și pe care meridian nu i se aude vocea”, spune acesta.

Evocarea nostalgică a copilăriei, cu jocurile ei nevinovate, a prietenilor, a părinților, a locurilor natale (Botoșani) e făcută cu dragoste și dor. „Toată copilăria mea, faza «botoșăneană» e-n mine. Vie și neștirbită”, spune scriitorul. Contactul cu Botoșanii se desfășoară ca un ritual. Acolo are familia, prietenii din copilărie, cimitirul. „Toate întâmplările copilăriei au fost niște porți, porți spre lumi fantastice, nebănuite, închipuite în mintea mea de copil, porți spre alte țări, universuri”. Metafora porții îmbină filozofia cu teologia. Nu întâmplător, Theodor Damian este mândru și bucuros că a primit titlul de Cetățean de onoare al urbei sale natale.

La o întrebare a lui Florentin Popescu privind chemarea către studiile teologice, Theodor Damian răspunde că datele nașterii sale (28 decembrie 1951) „au reprezentat o matematică a divinității favorabilă de la început”. Născut din gemeni odată cu sora sa geamănă, Dorina, care a murit de pneumonie, el a fost hărăzit de mama lui, Dora, să i-l închine lui Dumnezeu, care i-a ascultat ruga de a-l ține în viață. „Toată copilăria mama mi-a vorbit de Dumnezeu, m-a dus la Biserică și a încercat tot timpul să-mi cultive ideea de a merge la seminarul teologic după terminarea primelor opt clase ale școlii generale”. Așa s-a și întâmplat. La admiterea la Seminarul de la Mânăstirea Neamț a intrat al doilea (din opt pe un loc). Interesant, adolescentul nu voia să urmeze seminarul și chiar și mai târziu fuge, refuzând să se tundă zero, „oală”, așa cum cereau canoanele Seminarului. După o peripeție pe la Brașov, la un unchi al său, se întoarce la Tg. Neamț, unde o găsește pe mama lui, îngenunchiată în fața icoanei Maicii Domnului, rugându-se pentru el.

Un amănunt important: pasiunea lecturii. „Toți acești ani n-am făcut decât să citesc și iar să citesc”. „Filozofia și literatura m-au convertit la teologie. Pe veci”.

Theodor Damian povestește apoi cum a ajuns în America, la New York. El spune că a ajuns în America din întâmplare. Mai întâi, a avut șansa să obțină o bursă pentru studii de doctorat în Elveția. Apoi, la invitația unui prieten american, a cerut să plece în America și a obținut viza turistică pentru SUA. Pe 15 august 1988 a sosit în America. A obținut o bursă de studii la Princeton University în New Jersey. În 1993, după ce a obținut un doctorat la Fordham University din New York, a înființat Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, Biserica „Sf. Ap. Petru și Pavel” și Cenaclul literar „Mihai Eminescu”, în acest oraș. Tot în 1993, a fost numit, prin concurs, titular al Catedrei de filozofie și etică.

O problemă importantă pusă în discuție este diaspora românească din America. Unii spun că ea este divizată, alții, dimpotrivă. Theodor Damian vorbește despre păstrarea identității cu care românii au venit, despre nevoia ca ei s-o cultive, să vorbească limba de baștină, să cultive religia, portul, tradițiile, muzica, bucătăria de origine. O problemă delicată este aceea a copiilor persoanelor din emigrație. Un exemplu concret este chiar cel al copiilor lui Theodor Damian. Acum, băiatul său, Andrei, de 21 de ani, vorbește fluent trei limbi – germană, engleză și română, pentru că mama lui, Claudia, nemțoaică, i-a vorbit copilului din prima zi exclusiv în germană, iar Theodor Damian i-a vorbit exclusiv în română. În casă au vorbit românește. De abia la grădiniță copilul a învățat engleza.

„Păstrarea și transmiterea limbii române la urmași este o datorie morală de cea mai mare importanță”, spune el.

Editorul Theodor Damian vorbește apoi despre Cenaclul literar „Mihai Eminescu” și despre revista „Lumină Lină”, revistă de prestigiu internațional, înființată de el în 1996, despre colaboratorii și structura ei.

Theodor Damian răspunde și la o întrebare care îl privește direct: Cum trebuie să fie un preot, ce calități trebuie să aibă un preot pentru a-și cuceri enoriașii? El vorbește despre caracter și smerenie, despre respectul pentru ceilalți. El nu trebuie să fie un funcționar bisericesc. El trebuie să inspire încredere, deschidere. Preotul este un om ca toți ceilalți. În plus, el are harul primit la hirotonie. El trebuie să fie un model de credință, de duhovnicie, de comportament creștin. Recunoaștem aici un excelent autoportret.

În încheierea convorbirilor, Florentin Popescu mărturisește că a trăit o clipă astrală atunci când l-a cunoscut pe Theodor Damian – demn descendent al marilor figuri descinse de pe meleagurile mirifice ale Moldovei de Nord: Eminescu, Iorga, George Enescu, Ciprian Porumbescu.

Cartea se încheie cu o bogată, fascinantă biobibliografie a lui Theodor Damian și cu un excelent album foto, prezentat cronologic.

Mulțumim lui Florentin Popescu, mulțumim lui Theodor Damian pentru că ne-au îmbogățit mintea și sufletul prin aceste dezvăluiri memorabile.