Eugeniu Coșeriu: vocația universalității

Apariția volumului Eugeniu Coșeriu: vocația universalității, sub auspiciile prestigioasei Edituri Știința (în colecția Personalități notorii), este un autentic eveniment editorial circumscris împlinirii a 100 de ani de la naşterea fondatorului lingvisticii ca știință a culturii și, ipso facto, cel mai mare lingvist al lumii, pentru întreaga eră posthumboldtiană, care, după Ferdinand de Saussure, a revoluționat orientarea domeniului teoriei limbii (prin orizontul investigațiilor, originalitatea gândirii și impactul decisiv). Or  L i n g v i s t i c a   i n t e g r a l ă – noua  paradigmă a științei lingvistice – reprezintă, fără îndoială, o  revoluție, care i-a determinat pe mulţi specialişti în domeniu să-i atribuie lui E. Coşeriu calificative superlative, precum: „Lingvistul secolului al XXI-lea”, „Colosul din Germania”, „Lingvistul numărul 1”, „Gigantul de la Tübingen”, „Regele lingvisticii”, „Gigant al cugetării lingvistice” etc.  

Grandoarea personalității lui Eugen Coșeriu este de o asemenea anvergură încât tinde să eclipseze orice carte despre el. Și totuși, îmi propun să scot în evidență câteva detalii semnificative, în viziunea mea, despre acest volum, a cărui scriere, precedată de analiza celor mai importante articole și studii despre colosul lingvisticii românești,  a implicat din partea autorului ei, profesorul Gheorghe Popa, mult curaj științific și spirit de discernământ critic, pentru a reuși o selecție riguroasă a materialelor, întrucât, după cum ne explică chiar autorul în Notă asupra ediției: „Luând în considerare că volumul lucrării este limitat, am fost puși în situația de a renunța neonorabil la multele, dar consistentele, materiale (cca 4 500) despre viața și opera redutabilului savant și, concomitent, de a recurge – cu strângere de inimă – la prescurtări masive. Toate aceste reduceri au fost făcute (sperăm) fără a prejudicia conținutul textului, utilizând puncte de suspensie între paranteze drepte. În același context: în intenția de a păstra stilistica individuală a autorului, gradul nostru de intervenție în modalitatea de exprimare, în organizarea grafică a textului, în respectarea normelor ortografice, în descrierea bibliografică a surselor a fost unul minimal” (p. 27).

Considerăm că această apariție editorială este una de succes, o carte bine făcută, întrucât asigură o lectură agreabilă, având instrumentarul necesar la îndemână (studiu biografic, tabel cronologic și notă asupra ediției, toate semnate de profesorul Gheorghe Popa, cunoscut promotor al operei coșeriene).

REPERE ȘI REZONANȚE COȘERIENE, primul din cele trei capitole ale volumului, însumează studii ale diferitor autori în domeniul lingvisticii și al literaturii, fiecare având conștiința unei timide încercări de a face „o schiță a personalității” (Alexandru Bantoș), „un sumar portret și o prezentare de ansamblu a personalității coșeriene” (Stelian Dumistrăcel), „un succint (și inevitabil, incomplet) expozeu al doctrinei lingvistice coșeriene” (Iorgu Iordan), încercând să-i „circumscrie principiile filosofiei limbajului” (Dumitru Irimia) sau „modelarea jocurilor de limbaj” în exercițiile narative pe tema absurdului  (Nicolae Leahu)  etc.

Autorii au fost selectați cu acribie și discernământ critic de către autorul volumului, obiectivul major și expres al lucrării, după cum se menţionează în Notă asupra ediției, fiind „de a  cuprinde și de a dezvălui, cât mai mult posibil, dimensiunile personalității lui Eugen Coșeriu din diverse perspective: biografică, spirituală, intelectuală, științifică, profesională etc.”. În plus, foarte important, după mine, este că s-a luat în calcul și ideea că potențiali beneficiari ai volumului pot să fie nu numai filologii, dar și specialiști din alte domenii (știința literaturii, filozofie, estetică, logică și, de ce nu?, științele naturii etc.).

Trebuie să accentuăm că articolele din primul capitol alcătuiesc o temelie solidă a subiectului abordat, creează un filtru critic îndrituit să permită o analiză validă a ideilor, să lanseze judecăți de valoare, pe care avem a le lua drept referință în procesul de studiere a operei coşeriene.

Capitolul 2 INTERVIURI (cuprinde dialoguri cu Eugen Coșeriu sau despre Eugen Coșeriu) prezintă o amplă argumentare a concepției lingvistice a Gigantului de la Tübingen, precum și texte evocatoare de o profundă expresivitate. Materialele explică documentar varietatea, profunzimea și valoarea de excepție a operei și, implicit, a personalității lui Eugen Coșeriu, care, conform afirmației distinsului om de cultură, nu a plecat niciodată din Mihăileni, ci s-a ridicat deasupra satului natal, ca să poată îmbrățișa Universul, iar Școala coșeriană a ajuns a fi „cu iradieri universale” și cu discipoli în multe țări ale lumii.

Interviurile prezentate în carte sunt „un testament științific și personal” al savantului român, prin intermediul cărora Eugeniu Coșeriu își exprimă credința referitoare la propria misiune în această lume. Textele lămuresc într-o manieră agreabilă aspecte inedite ale operei lui Coșeriu, stabilind conexiuni între diverse lucrări și reliefează liantul ce asigură continuitatea de gândire a întregii opere coșeriene.

În egală măsură, cartea poate servi drept introducere pentru cititorul care dorește să cunoască viața și opera lui Coșeriu, ajutându-l să surprindă esențialul din gândirea științifică a  ilustrului cărturar.

Autorii interviurilor (Nicolae Saramandu, Vasile Gârneţ, Lucian Lazăr,  Johannes Kabatek, Adolfo Murguía, Gheorghe Popa, Maria Şleahtiţchi, Nicolae Leahu, Angela Futrună, Eugenia Bojoga, Vitalie Ciobanu, Cristinel Munteanu ş.a.) au încercat sa exploateze, în cel mai eficient mod, oportunitatea de a sta de vorbă cu Eugeniu Coseriu, scopul lor fiind de a contribui la înțelegerea principiilor de bază ale lingvisticii coșeriene.

Fără îndoială, nu există o altă modalitate mai nobilă de a cinsti memoria  unei personalități redutabile precum este Eugeniu Coșeriu, care în 27 iulie 2021 ar fi împlinit 100 de ani, decât evocarea amintirilor (într-o și printr-o carte), așa cum se prezintă în Capitolul 3 EVOCĂRI, unde găsim emoționante şi tulburătoare evocări făcute de reprezentanţi notorii ai ştiinţei şi culturii de la noi şi de peste hotare, între care Valentin Mândâcanu, Nicolae Mătcaş, Grigore Vieru, Matilda Caragiu-Marioţeanu, Nicolae Saramandu, Cornel Vâlcu, Katsuhiko Tanaka, Maria Şleahtiţchi, Lorenzo Renzi, Eugen Munteanu, Nicolae Leahu, autorii reușind să ne ofere cititorilor dimensiunile umane și de creator ale acestui atlant al neamului nostru.

Deliciul cărții îl reprezintă, desigur, studiul biografic semnat de Gh. Popa, care oglindeşte întreaga poveste a unui copil aruncat în periplul vieții și al morții, punând în lumină trăsături distincte ale irepetabilei personalităţi.

Demne de menționat sunt și condițiile grafice excelente (hârtie de calitate, copertă cartonată), în care a apărut această lucrare la Editura Știința.

Recomand cititorilor această CARTE, pentru că e vorba de o viață legendară și de o activitate materializată într-o operă care s-a impus prin originalitate, bogăție și valoare, justificând spusa lui Miron Costin: ,,Nasc și la Moldova oameni!”. Volumul Eugeniu Coşeriu: vocația universalității constituie pentru cititor, de altfel, o invitație la rememorarea unor concepte şi idei, la completarea și desăvârșirea propriului „univers coșerian”.