Trecute ambiții boierești

O știre lapidară a Visteriei Moldovei făcea cunoscut faptul că, în 1850, pe moșia Gugești din ținutul Fălciu, proprietatea Catincăi Balș (născută Dimachi), soția hatmanului Teodor/Tudoriță Balș, au fost statornicite iarmaroace lunare și un târg săptămânal („Buletin Foaie Oficială”, Iași, XVIII, 1850, p. 114). Lucrul în sine nu era deosebit în epocă. Mulți boieri procedau asemenea pe motive practice: înlesneau negoțul local prin valorificarea produselor agricole și manufacturiere proprii și ale sătenilor.

Altceva ne-a atras atenția.

Catinca (n. Dimachi/Dimany), cea de-a doua soție a hatmanului Teodor Balș, era fiica lui Nicolae Dimache (1777-1836), boierul poet erotic elegiac, apreciat în cercurile culte ieșene ale vremii. Istorici literari ai acelor momente spirituale (Petre Haneș [Istoria literaturii românești, ediția a III-a, București, 1946], Eugen Simion [Dimineața poeților, Cartea Românească, 1980] și alții) l-au trecut sub tăcere. Totuși, G. Călinescu l-a integrat între V. Pogor și I. Prale, caracterizându-i producția lirică drept fiind „de inspirație veche, pe motivul zădărniciei (G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, Editura pentru literatură, 1968, p. 52). Ceea ce interesează îndeosebi este comedia în versuri a lui Nicolae Dimache Sfatul familiei, întrucât acțiunea acesteia are loc pe meleaguri apropiate Gugeștilor, în urbea Bârlad; este una dintre primele creații de gen din literatura română, rămasă în mss.

Un alt detaliu care ne-a atras atenția este cel referitor la hatmanul Teodor Balș (1790-1857). În 1837 era pârcălab de Galați. Atunci l-a îndemnat pe profesorul ieșean Gh. Săulescu (1798-1864), cu studii la Seminarul Socola din Iași, dar și în Grecia ori la Viena, poet și autor didactic, să cerceteze ruinurile cetății Caput Bovis, la sud de Galați, numită și Ghertina, apoi Țiglina/Trighina („Foaie pentru minte, inimă și literatură”, Brașov, 1838, p. 81-88). Rodul acelor cercetări arheologice de teren și de arhive a fost înmănunchiat în paginile unei cărți: Descrierea istorico-geografică a cetății Caput Bovis (Ghertina), 1837. Mai târziu, cetatea a fost cercetată de Vasile Pârvan, în 1912, și ulterior de Gh. Ștefan ș.a., numită Barboși, dovedindu-se a fi cetate geto-dacică.

Tot la Galați, pentru unele înlesniri acordate negustorilor, în special celor eleni, Regele Othon al Greciei i-a acordat „Ordinul Regal al mântuitorului” în grad de comandor („Albina românească”, Iași, 1844, p. 141).

La fel va proceda însuși Sultanul, decorându-l, pentru alte merite aduse Porții Otomane, cu „Ordinul Nișan”, gradul întâi, clasa a doua („Buletin Foaie Oficială”, Iași, 1850, p. 105).

În 1846, era Logofăt al Dreptății.

Istoricul Octav-George Lecca subliniază faptul că „genealogia dinastiei Balșa (din care făcea parte și orgoliosul mare boier Teodor Balș – n. ed.), în linie neîntreruptă și probată în mod istoric, începând de la primul «de Baux» până la ultimul Balșid, se păstrează în familie (Octav-George Lecca, Familiile boierești române. Istorie și genealogie după izvoare istorice, București, Muzeul Literaturii Române, f. a., p. 87).

Așa se face că, după expirarea domniilor de șapte ani, în Țările Române, după vodă Grigore Alexandru Ghica (1849-1856), hatmanul Teodor Balș este numit de Sublima Poartă, la 11 iulie 1856, caimacam/locotenent domnesc al Principatului Moldova, tocmai când se vehicula național și european intensiv unirea celor două voievodate – Moldova cu Muntenia. Dar el s-a dovedit un inveterat antiunionist, desființând instituțiile moderne ale Principatului create de domnitorul Gr. Alex. Ghica: Seminarul și Gimnaziul de la Mânăstirea Neamț, Facultatea de Drept din Iași, Banca Națională, Legea Presei. N-a avut parte să-și multiplice intențiile de subaltern oficios al Austriei și Turciei, adversarele actului de Unire. Moare cinci luni mai târziu numirii în funcția de caimacam, la 17 februarie 1857, în locul lui venind numit de aceeași Sublimă Poartă Nicolae Vogoride (17 febr. 1857 – oct. 1858), un alt antiunionist (ginerele lui Gh. Asachi), îndepărtat și el, după care caimacămia a fost ținută de o tripletă de mari boieri, cu vederi naționale moderne (Vasile Sturdza, Anastasie Panu, I. A. Cantacuzino), care au pregătit Unirea, înfăptuită la 24 ianuarie 1859, la București, sub Alexandru Ioan Cuza, când s-au desființat privilegiile și rangurile boierești, s-a instituit responsabilitatea ministerială, reglementându-se prin lege relațiile dintre proprietari și țărani.

Praf și pulbere s-a ales din deșertăciunile marilor oligarhi, a celor de o seamă cu Teodor Balș, Nicolae Vogoride etc.!

Vorba Eclesiarhului: Vanitatea vanităților toate sunt vanități!