Grafica lui George Bacovia

La anul debutului absolut în literatură (cu poezia Şi toate..., în „Literatorul”, Bucureşti, XX, 3, 20 martie 1899, semnată V. George), George Bacovia – elev fiind în clasa a IV-a la gimnaziul din Bacău – a obţinut un alt succes de prestigiu: Premiul I cu cunună şi medalie la Concursul de desen al Societăţii Ştiinţifice şi Literare „Tinerimea Română”, patronat de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, din 9 mai 1899. Din comisie au făcut parte, printre alţii, sculptorul şi pictorul Filip Marin (1865-1928), sculptorul Wladimir Hegel (1828-1918) şi pictorul G. Demetrescu-Mirea (1852-1934). Distribuirea premiilor s-a făcut în ziua de 21 mai 1899, ziua Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, patronii religioşi ai Bucureştilor, la Atheneul Român din Bucureşti, cu prilejul aniversării a 22-a de la înfiinţarea Societăţii.

La sfârşitul anului şcolar, i s-a acordat de către Gimnaziul „Prin­cipele Ferdinand” din Bacău, al cărui elev era, menţiune pentru desen, muzică şi gimnastică.

Succesul artistic va fi repetat trei ani mai târziu, în mai 1902. La concursul aceleiaşi Societăţi, George Bacovia a fost singurul onorat pentru talentul nativ în artele plastice, dintre cei şase liceeni băcăuani candidaţi oficiali selectaţi şi trimişi de instituţia de învăţământ locală, printre care se numără şi fratele său Ioan-Eugen.

Revista „Tinerimea Română” a Societăţii Ştiinţifice şl Literare a evidenţiat aceste succese (apud Gheorghe Pătrar, Bacovia şi Bacăul, Bacău, 1977, p. 46-47, 58).

De remarcat este faptul că niciuna dintre lucrările premiate ale pictorului Gh. D. Vasiliu (alias George Bacovia), fie din 1899, fie din 1902, nu ne-au parvenit, dar nici o altă din aceeaşi perioada.

Consemnăm faptul că peste ani, deşi era titularul unei diplome universitare în drept şi al unei autorizaţii de practică în avocatură, George Bacovia a preferat locul de la catedră, devenind maestru de desen în anul şcolar noiembrie 1926–august 1927 (la Şcoala Normală de băieţi şi la Şcoala Comercială Superioară din Bacău), cum se nu­meau până în 1948 profesorii de dexterităţi (lucru manual, muzică, caligrafie, desen şi gimnastică). Metoda didactică era a lui G. Pavlescu, fostul său dascăl de caligrafie (1894-1896) şi desen (1896-1902), dar mulată pe propria sa personalitate. Unul dintre elevii lui îl descrie astfel: „Însă eu mi-l amintesc pe tristul poet al Plumbului, Scânteilor galbene şi Bucăţilor de noapte din orele de desen. Îl văd lângă mine, corectând o schiţa, veşnic frământat de gânduri, veşnic absent din lucrurile-i şi cu glas de clopot scump ne dojenea. L-am înţeles şi l-am respectat totdeauna. Acum, îl admir ca şi atunci” (Gonst. Juncu-Siret, V.G. Bacovia. Siluete din lumea artelor, în „Curentul Bacăului”. Organ săptămânal al intereselor obşteşti. Bacău, III, seria a 2-a, 105, dumi­nică, 21 iunie 1931, p. 1-2).

Exegeţii lui George Bacovia i-au ocolit apetenţele vectoriale ale vo­caţiei sale plastice, cantonându-se doar la nivelul perimetrului poetic al rozei talentului, deşi nu exagerează evidenţiindu-i cromatica literară...

George Bacovia are şi o^: operă plastică.

S-au conservat desenele executate de el în Carnetul „Notes” 1906-1912 (8/13 cm), din paginile căruia au fost reproduse, la scara 16/24 cm, un număr de 32, prelucrate computerizat, însoţind poe­ziile ciclului Stanţe burgheze, închise între coperți, executate în tehnica serigrafică, ediţie bibliofilă 2000, la Bacău.

Celelalte desene din Carnet fie că au fost reproduse în cartea bibliofilă Stanţe burgheze (Bacău, 2000), fie că au rămas în paginile acesteia, reprezintă portrete (identificabile) de chipuri şi corpuri femi­nine, printre care Roza Luxemburg (p. 26/63) sau masculine, prin­tre care Karl Marx (p. 25) a cărui umbră a invocat-o, în 1915, în poemul în proză Cubul negru. Doar câteva au alte teme, cum este o lampă (p. 138), reprodusă şi în cartea bibliofilă menţionată.

O altă serie de desene o reprezintă cele aproape o sută de planşe aflate în Colecţia de stampe a Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti, achiziţionate de la Agatha Grigorescu-Bacovia, înainte de 1980. Ele se împart în trei categorii: compoziţii, portrete de oameni politici şi scriitori originari din Oltenia/Valahia Mică, caricaturi.

Cele mai multe sunt desenate cu creionul de grafit, iar altele în peniţă. Datează din perioada 1946-1953, iar motivaţia realizării lor o dă soţia poetului în cartea dedicată vieţii şi operei acestuia:

„După ce plecase de la Ministerul Minelor şi Petrolului, Meţulescu continua să-l viziteze. Acesta lucra la o istorie a culturii Olteniei, fiind originar din Craiova. Mai alcătuia şi o antologie. Ştiind că Bacovia era un talentat desenator, îl rugă să-i facă un autoportret şi o prefaţă. Amabil cum era, Bacovia nu-l refuză. Dar Meţulescu îl rugă sa-i de­seneze şi o sumă de portrete în peniţa ale celor cu care voia să ilustreze antologia. Eu lipseam de acasă ziua întreagă, prinsă de sarcinile profesiunii şi numeroase activităţi. De la minister şi de la cantină, Meţulescu venea şi rămânea cu poetul după-amiezile. Îi aducea câte o sticlă de vin spre a-l îmbia la lucru, chiar când părea obosit. În felul acesta i-a făcut o sută treizeci de desene. I-am atras atenţia în câteva rânduri că abuzează de delicateţea poetului, că îl oboseşte; musafirul inopor­tun a perseverat. La urmă, i-a cerut şi o declaraţie că nu are nicio pre­tenţie ca drept de autor asupra acestor desene, în cazul că s-ar publica antologia, precum şi că i le donează. Cu intermitenţe, şapte ani a lucrat poetul la ilustrarea sus-numitei antologii (1946-1953). Şi aceasta era un soi de exploatare a semenului scriitor, în spiritul trecutului. Când am cerut o fotocopie după autoportretul poetului, Meţulescu a refuzat cu ostentaţie. Din fericire, au rămas încă două autoportrete în creion ale poetului, dintre care unul l-am folosit la ediţia de Opere alese” (A. Grigorescu-Bacovia, op. cit., 1962, p. 327).

Stelian Metzulescu a fost publicist (n. 15 ian. 1912, Craiova – ?), licenţiat în Drept la Bucureşti (1933) şi avocat la Banca Naţională din Craiova. În 1945, era bibliotecar la Ministerul Minelor. A scos revista „Linia nouă”. Socială-literară-artistică. Craiova, lunar (apr. 1933 – febr.-martie 1934, 12 numere), în care i-a publicat lui G. Bacovia: Renunţare, Şi toate (vol. Comedii în fond), poemele în proză Iarmaroc şi Amăgire. St. Metzulescu a colaborat la „Cristalul”. Revistă mo­dernistă (1930-1935) ş.a.

A publicat: Literele în Ţara Banilor (Comentarii asupra scriitorilor contemporani). Prefaţă de Paul I. Papadopol. Editura „Linia nouă”, Craiova, [vol. I, 1937], vol. II, 1939.

Referinţe: D. Diaconescu-Dăeşti, Stelian Metzulescu. Zece ani de activitate literară (1929-1939), Craiova, 1939, 48 p.

Primul volum din Literele în Ţara Banilor are Tabla de materii împărţită în trei segmente:

– Poeţi: Tudor Arghezi, Ştefan Bălceşti, Dem. Bassarabeanu, Ştefan G. Boţoiu, G.Şt. Cazacu, V. Ciocâlteu, D. Ciurezu, Eugen Constant, Savin Constant, Sergiu Cristian, Ilariu Dobridor, Elena Farago, George Fonea, Mihail Ghenescu, Constantin I. Goga, Radu Gyr, Emil Hanganu, N.I. Herescu, Al. Iacobescu, Const. Jaleş, Const. I. Manea, A. Pop-Marţian, Ion Mara, N. Milcu, I. Molea, Constantin Nisipeanu, Sabina Paulian, Marcel Romanescu, Const. Lucreţia Vâlceanu, Dragoş Vrânceanu;

– Epigramişti: A.C. Calotescu-Neicu, I.C. Popescu-Polyclet;

– Prozatori: Margareta Budălănescu, Petre Cazacu, Gh.I. Chiţibura, Paul Constant, D. Diaconescu-Dăeşti, Ion Dongorozi, C.Ş. Făgeţel, M.D. Ioanid, Antoneta Iotta-Leonin, Nicolae al Lupului, Gib Mihăescu, T. Păunescu-Ulmu, N. Plopşor, Alexandru Popescu-Telega, Ionel Rujeanu, D. Tomescu, I.P. Ţuculescu, Dem. Vlăsceanu.

Al doilea volum din Literele în Ţara Banilor are Tabla de materii secţionată în două (pentru biografii) şi trei (pentru consideraţiuni):

– Poeţi: C. Argintaru, Aurel Chirescu, Ştefan Fiorescu-Balthaz;

– Prozatori: N.M. Condiescu, Iancu Constantinescu, Mircea Damian, Lucia D. Diaconescu, Gh. M. Giugiuc.

– Consideraţiuni: asupra poeziei oltene contemporane; asupra epigramei şi anecdotei oltene contemporane; asupra prozei oltene contemporane.  

Solicitarea lui S.M. pe lângă George Bacovia de a-i ilustra prezum­tiva istorie a literaturii oltene, în variantă nouă, l-a flatat pe însinguratul poet, obligându-l să-şi reia vechile îndeletniciri, constituite pe înzestrare nativă, dovedită plenar în cadrul celor două participări (1899 şi 1902) la concursurile de artă plastică ale „Tinerimii Romane”, dar lăsate în adormire.

Cele 98 planşe bacoviene din Cabinetul de stampe al B.A.R., desenate pe hârtie obişnuită de format diferit (21/30 cm sau 15/21 cm), sunt realizate alb-negru cu creionul sau peniţa, în anii 1946 (41), 1950 (34), 1953 (3), 1954 (2), iar 18 sunt nedatate. Dintre aces­tea, doar 30 (18 portrete şi 12 caricaturi) poartă un nume sau, respectiv, o legendă. Celelalte portrete (46) şi caricaturi (18) sunt lipsite de orice explicaţie. Astfel, din cei 58 de scriitori olteni glosaţi de Stelian Metzulescu în Literele în Ţara Banilor (1937, 1939) numai 20 sunt identificabili în portretele realizate de George Bacovia.

Alte şapte desene (portrete şi caricaturi) le-am identificat în repro­ducerile datorate soţiei poetului (în „Luceafărul” sau în cartea dedi­cată biografiei acestuia în 1962), originalele fiind pierdute/rătăcite.

Portretele din planşele de la Cabinetul de stampe al B.A.R. au fost realizate în scop utilitar de a însoţi o glosă de istorie literară. Multe sunt spiritualizate şi tratate pictural. Alternanţa liniilor imitative cu cele geometrice dau impresia de închis, de definitiv, de isprăvit, ceea ce induce o senzaţie de linişte. Portretistica variază în procedee tehnice de la minuţiozitatea detaliilor chipului până la schiţarea unor măşti rezumative din câteva trăsături de creion. Astfel, figura are o con­strucţie fie corectă, fie dematerializată sau, cu alte cuvinte, portrete-sinteză şi portrete semnificative.

Portretele sale „fotografice” au fizionomii individualizate printr-un anume dinamism, de oameni liberi şi mândri de ei, adâncite psiho­logic, cu trăsături armonioase şi vii echilibrate formal, când nu sunt tratate convenţional sau banal, fără conţinut uman şi plastic.

În unele portrete-personaje desluşite de sentimente sau, rareori, opace, procesul de transpunere dă impresia de uşurinţă, şi nu de efort, chin, sforţare a portretului, prin simplitatea stilului clasic.

Mai mult, iese în relief talentul deosebit de artist plastic al lui George Bacovia în desenele după natură (autoportretele, crochiurile), emancipate de literatură, din carnetul aflat la Arhivele Naţionale din Bucureşti.

Astfel, dacă ar fi să facem o comparaţie între primele şi ultimele, deosebirea ar consta, ca în muzică, între melodie şi armonie. Melodia urmează aceeaşi gamă, un ton sonor egal, în vreme ce armonia constă dintr-o întretăiere de sunete, o producere simultană de sunete. Însă, în ambele cazuri, întâlnim aceeaşi percepţie acutizantă psihologic, de mecanism nativ, de distincţie şi grade pentru subiectul desenat.

În cazul caricaturilor, din contra, liniile frânte, abrupte, sunt sub­ordonate efectului satiric, care-şi atinge scopul prin realizarea grotes­cului în imagine şi sens. Elanul şi forma parcurg traiectorii simbolice prin prisma unui mobil/motiv de simpatie sau de antipatie. Personajul caricaturizat este acelaşi pus în diferite ipostaze subtile percepute sub formă ironică, dezagreabilă.

Ceea ce trebuie subliniat e faptul că preocupările de artă plastică nu constituie violon d’Ingres al poetului, ci o altă latură a vocaţiei de artist, aşa cum, în cazul lui Ion Barbu, poezia nu era complementară matematicii sau invers, dar nici marotă.

În ediţia Opere 2001, au fost reproduse 6 autoportrete şi 25 de desene reprezentând compoziţii (2), portrete (12) şi caricaturi (11), dintre care au fost publicate autoportretele, portretele lui Cazacu, Tr. Demetrescu, Eminescu şi Macedonski, precum şi trei caricaturi: Charleston, Gura mahalalei şi Maidanul cu dragoste. Celelalte sunt inedite.

Graphics by George Bacovia

Keywords: poet; talent; fine arts; self-portrait; master of drawing

The article reflects a lesser known aspect of the poet George Bacovia, namely the talent in the field of fine arts.G. Bacovia excelled especially in the field of drawing, becoming over the years a well-known name as a visual artist.