Rigoare și viziune

Tradiția filologică românească are în profesorul Gheorghe Chivu un continuator remarcabil, înzestrat cu toate calitățile ideale ale cercetătorului textelor vechi, al limbii și al culturii pe care acestea o reflectă. Apărător al disciplinei care conferă prestigiu unei culturi, cu totul dăruit profesiei și conștient de responsabilitatea sa, Gheorghe Chivu este un erudit care cunoaște toate detaliile scrisului vechi românesc și care știe, mai ales, să vadă desenul din covor, să surprindă direcțiile mari ale dezvoltării culturale a limbii române. E cu adevărat impresionant felul în care fiecare nou articol al său aduce la lumină fapte necunoscute și interpretări deschizătoare de drumuri. Filolog în cea mai înaltă și profund evaluativă accepție a cuvântului, Gheorghe Chivu e înzestrat cu echilibru, cu judecată dreaptă, cu spirit metodic și onestitate științifică absolută: fără idei preconcepute și evitând vorbele mari, face dreptate trecutului, explicându-l cu măsură și raportându-l la criteriile vremii. Spirit generos, dar și ferm, filologul stabilește adevărul faptelor, introduce distincții teoretice, reafirmă metode și își argumentează ipotezele cu elegantă politețe, într-un stil măsurat, care nu anulează nicio clipă siguranța opiniilor bine chibzuite. Sentința de respingere a unei idei nefondate este formulată în cei mai curtenitori termeni, purtând amprenta plină de farmec a vechii politeți, dar rămâne întotdeauna dreaptă și implacabilă.

Opera profesorului Gheorghe Chivu, impresionantă prin bogăție și diversitate, oferă o viziune modernă asupra limbii literare, întemeindu-se pe două coordonate esențiale: constituirea stilurilor funcționale și procesul standardizării. Cercetările sale, riguroase și profunde, acoperă toate etapele scrisului vechi românesc, de la textele secolului al XVI-lea și monumentele lingvistice ale secolului al XVII-lea, până la primele instrumente ale standardizării și la complexitatea fenomenului de modernizare latino-romanică din secolul al XIX-lea. Abordările sale pun în prim plan lexicul – componenta limbii în care este condensată în cel mai înalt grad istoria culturală –, dar tratează cu egală competență fonetica și morfologia istorică, sistemele de scriere, onomastica etc. Numeroase studii (dintre care unele sunt reunite în volumele Vechi texte românești. Contribuții filologice și lingvistice, București, Editura Academiei Române, 2015 și Limbă și cultură. Studii de istorie a limbii române literare, București, Editura Academiei Române, 2019) alcătuiesc o construcție solidă și unitară, în care își au locul descoperiri filologice, surprize lingvistice, reevaluarea unor manuscrise uitate, a unor texte nedreptățite, examinarea reviziilor succesive ale unor traduceri; toate aceste fapte pun în lumină, într-o atentă stabilire de relații cu alte texte și cu contextul lor istoric, tendințe și fenomene generale. Gheorghe Chivu este autorul care a introdus în studiul limbii române vechi investigația sistematică asupra varietăților diastratice și diafazice, oferind un model de istorie culturală a limbii (sintetizat, de exemplu, în Limba română – de la primele texte până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Variantele stilistice, București, Editura Univers Enciclopedic, 2000). Lingvistul a descris în detaliu elementele constitutive ale stilului beletristic, ale stilului textelor juridice și administrative și ale celor științifice și tehnice, detectând, dincolo de diferitele terminologii, existența unor caracteristici similare stilurilor funcționale din epoca modernă. La un moment dat, și-a pus întrebarea dacă se poate vorbi de un limbaj politic în epoca veche; după o atentă inventariere a câmpului semantic al vieții social-politice și o analiză a conceptelor fundamentale, răspunsul său a fost negativ. Harta exactă a diversității stilistice pe care o reflectă textele vechi românești este o contribuție majoră a lui Gheorghe Chivu la istoria limbii române, indispensabilă pentru studiile diacronice actuale și viitoare. Investigațiile lexicale, precum și cele gramaticale și de pragmatică istorică continuă să confirme relevanța distincțiilor stilistice, importanța genurilor și a tradițiilor discursive, în funcție de care multe categorii și fenomene lingvistice se manifestă în mod diferit.

Una dintre preocupările constante ale profesorului Gheorghe Chivu este cercetarea scrisului religios românesc, căruia i-a descris normele, tradiția ortografică, limbajul figurativ și pe care îl consideră, pe drept cuvânt, o componentă definitorie a culturii vechi românești. În viziunea sa, limbajul religios din epoca mai veche a culturii române este mai mult decât un simplu stil funcțional, pentru că reprezintă un sistem aparte, complex și articulat, cu diversificare stilistică internă. Distincția dintre o variantă religioasă a românei literare vechi, net dominantă, cuprinzând numeroase secvențe juridice și beletristice, și una laică este o idee-forță, cu mare impact asupra înțelegerii istoriei culturale a limbii române.

Multe dintre scrierile profesorului Gheorghe Chivu regândesc și reinterpretează procesul de modernizare a limbii române, transformarea spectaculoasă prin relatinizare (sau reromanizare). Contribuțiile sale esențiale, solid susținute prin argumente, repară nedreptăți fixate în judecăți grăbite și superficiale, eventual provenite din simplificări ideologice anterioare. Istoricul limbii literare exprimă o judecată dreaptă asupra unor instrumente ale standardizării pe care mulți s-au grăbit să le critice; el arată că, dincolo de tatonările ortografice și de excesele puriste, mulți învățați ai secolului al XIX-lea au avut un rol important în modernizarea lexicografiei sau a descrierii gramaticale. Faptele se reașază sub privirea critică a cercetătorului înzestrat cu metodă și viziune: rolul traducerilor este mai important decât se obișnuiește să se spună, împrumuturile latino-romanice sunt mai vechi și mai consistente decât se crede, italienismele – mai numeroase decât putem afla din istoriile limbii. Primul nostru dicționar academic – cel al lui Laurian și Massim – are merite reale în modernizarea limbii și a lexicografiei.

Profesorul Gheorghe Chivu caută în textele vechi norma implicită a limbii literare, impusă prin prestigiu, respectată prin consens, asigurând, chiar înainte de standardizarea explicită, o relativă unitate și stabilitate a variantei cultivate a limbii. Dar e la fel de atent la istoria ideilor prescriptive și la constituirea terminologiei lingvistice (desprinsă în special din cele mai vechi gramatici). Lingvistul studiază cu atenție relația dintre principiile afirmate de vechii cărturari și practica scrisului lor, observând cu finețe cum uzul contrazice adesea aserțiunile programatice. Între aspectele extrem de importante ale studiilor sale trebuie amintite și analiza modelelor de adaptare a neologismelor latino-romanice, reliefarea rolului lui Paul Iorgovici în acest proces, urmărirea atentă a mișcării ideilor și a circulației textelor în secolele trecute. Istoricul limbii este și un expert al stilului literar, cu contribuții valoroase la stilistica diacronică a figurilor. Aplicarea cu consecvență a unei metode, a unor principii de editare și interpretare a textelor a înzestrat cultura română cu ediții critice indispensabile, precum fundamentala Codex Sturdzanus (1993), Institutiones linguae valachicae (2001), Dictionarium valachico-latinum (2008), operele lui Ion Budai-Deleanu și G. Coșbuc: modele de rigoare filologică și de subtilitate a interpretării lingvistice.

Profesor respectat și iubit, exigent și cordial, știind să-i atragă pe tineri către studiile filologice și lingvistice prin seriozitate și prin prestigiul erudiției, Gheorghe Chivu a format, timp de decenii, studenți, masteranzi și doctoranzi, asigurând filologiei românești acea continuitate de care are atât de multă nevoie. Coleg generos în sfaturi și idei, distingându-se printr-o politețe deloc formală, izvorâtă în mod limpede din respectul pentru umanitatea și demnitatea celorlalți, are în continuare un rol major în consolidarea solidarității breslei, în ipostazele ei impecabil etice și științifice.

Personalitate de prim rang a filologiei contemporane, profesorul Gheorghe Chivu este pentru noi toți un reper intelectual și moral major, un exemplu de rigoare pusă în slujba unei viziuni coerente și originale asupra istoriei culturale a limbii române.

Rigor and vision

Keywords: Professor Gheorghe Chivu; old texts; Romanian writing; linguistic phenomena; lexicon; standardization of the literary language

The author examines aspects of the work of Professor Gheorghe Chivu, which offers a modern vision of the Romanian language. Rigorous and deep, his works cover all stages of the old Romanian writing, the researcher’s concerns being the establishment of functional styles and the process of standardization of the Romanian literary language.