Binele și frumosul cuvântului românesc

Binele și frumosul  sunt categorii estetice care, raportate la cuvânt, exprimă deontologia verbului românesc. Omul se percepe prin atitudinea față de vorbele sale. Cuvintele bune „poftitoriu binelui te arată” (Cantemir 1991: 35), iar a vorbi frumos, bine, corect  limba mamei este un dar  pe care omul și-l face  însuși.

Bun!... față în față cu Bine!... De multe ori, în vorbirea uzuală, bun!-ul devine răspunsul care vrea să arate un acord sau o afirmație:

– Facem așa?

– Bun, facem așa!

Să fie oare corect?

Explicație: Cuvântul bun (din latinescul bonus) este varianta masculină a adjectivului cu patru terminații bun, -ă, -i, -e „care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa”.

Cu valoare adverbială, exprimă o aprobare: Bine! Da! Așa!

Corect: – Bun, facem așa!

Corect – Bine, facem așa!

Ambele variante de exprimare nu contravin normei literare.

Apropo, adverbul bine (din latinescul bene) poate avea și valoare adjectivală în îmbinări de tipul om bine, adică un om „armonios dezvoltat, plăcut la vedere” este și un om frumos.

 Sărbătorile de primăvară aduc nu doar o revigorare fizică a omului, dar și o revigorare emotivă; în special, Ziua de 8 Martie. Felicitările  (frumosul cuvintelor) umplu ziua cu cele mai nobile emoții, iar cuvintele uneori ne mai pun la încercare. 

Dragile și micile noastre greșeli. O eroare frecventă este utilizarea formei incorecte a adjectivului drag. Vechii slavi numeau dragu o persoană sau un lucru la care țineau mult. De la această rădăcină s-a format și cuvântul dragoste, cuvânt care, în cel mai vechi sens al său, înseamnă puterea care „ţine” lumea sau „minune”.

Greșit: Dragele mele prietene! Cu 8 Martie!

Corect: Dragile mele prietene! Felicitări cu ocazia/prilejul  Zilei de 8 Martie!

Explicație: Eroarea are la bază o confuzie de percepere a adjectivului, care este folosit drept adjectiv cu 4 terminații (masculin singular, feminin singular și masculin plural, feminin plural; modelul adjectivului alb, -ă, -i, -e).

Totuși drag se include în grupul adjectivelor cu 3 terminații gramaticale (masculin, feminin singular – drag, dragă; și o terminație comună pentru ambele genuri la plural – dragi): drag (prieten ~)/ dragă (~ prietene, frate ~ ), pl. dragi, art. dragii; f. dragă, g.-d. art. dragii (~ mele fiice), voc. dragă (prietenă ~, ~ prietenă), pl. dragi, art. dragile (~ mele fiice) (şi: drag nouă).

Aceleiași erori este supus și adjectivul mic care, de asemenea, face parte din categoria adjectivelor cu trei terminații (masculin, feminin singular – mic, mică; și o terminație comună pentru ambele genuri la plural – mici).

Greșit: Iată micele mele daruri!

Corect: Iată micile/modestele mele daruri!

Iar pentru o mai bună memorare a adjectivelor cu trei terminații, gramatica limbii române propune o regulă destul de simplă: dacă adjectivul sfârșește la singular masculin în -g sau în -c, atunci, fără îndoială, are doar o singură formă de plural, cu -i.

A doua sintagmă este un calc din limba rusă, care, spre regret, s-a înrădăcinat în vorbirea uzuală.

De altfel, calcurile ne-au invadat. Bilingvismul își pune amprenta și, pe alocuri, ne subminează intenția de a fi buni vorbitori de limba română.

Reieşind din cele spuse...

Greșit: Reieşind din cele spuse mai sus, conchidem… (formulă frecventă în multe demersuri științifice).

Corect: În baza celor afirmate anterior.../Având drept reper afirmațiile anterioare.../În contextul acestor afirmații.../Pornind de la premisa că ... etc., conchidem...

Explicaţie: Formula a reieși din cele spuse este un calc după limba rusă исходя из вышесказанного, care se înscrie perfect în structura limbii ruse, dar care nu este la locul ei în structura limbii române.

Cuvântul mulțumesc este unul dintre  lexemele expresive în a ne aminti de esența existențială a valorilor umane universale: Te rog!, Iartă-mă! Mulțumesc! etc.

Prepoziţia datorită vrea să ne spună mulţumesc!

– Infectarea s-a produs datorită nerespectării normelor de antisepsie.

– Nu este corect! vrea să spună cineva. Este o prepoziție „bună”. Nu poate indica o pricină!

De exemplu: Datorită părinților, eu am îndrăgit arta; Datorită timpului frumos de afară, am o dispoziție bună etc.

Să vedem ce explicație ne pune la dispoziție dicționarul.

Explicaţie: Datorită, mulțumită, grație sunt prepoziții care cer utilizarea substantivului în cazul dativ. Prepoziția grație are la origine latinescul gratia „favoare”, „ajutor” și este în relație de sinonimie cu datorită, cu ajutorul, mulțumită.

Prepoziția mulțumită are la bază cuvântul mulțumită, -e, (s.f.) cu sens de „recunoștință; recompensă, răsplată” și presupune relații sinonimice cu grație, cu ajutorul, prin intermediul, datorită (cuiva sau a ceva).

Prepoziția datorită  „1) (exprimă un raport instrumental) cu ajutorul; prin intermediul. 2) (exprimă un raport cauzal) din cauza; din motivul; mulțumită; grație”. Răspunsul este unul clar.

Apropo, cum s-a format prepoziția datorită? Dicționarul face trimitere la verbul a datora, verb de conjugarea I (persoana a III-a – datorează) drept suport al prepoziției datorită, dar prezintă și varianta a datori, verb de conjugarea a IV-a (persoana a III-a – datorește).

Să încercăm să substituim prepoziția datorită cu  prepozițiile mulțumită și grație: Infectarea s-a produs mulţumită/graţie nerespectării normelor de antisepsie.

Nu se poate!, se revoltă cititorul, și are dreptate. Cuvântul își are locul său potrivit sau nepotrivit.

Cum e corect? Infectarea s-a instalat din cauza/din motivul/din pricina/drept consecință a nerespectării normelor de antisepsie, deoarece infecția este o urmare nefastă, cu un impact nociv asupra sănătății omului.

Şi atunci care este beneficiul? Va reuși prepoziția datorită să ne spună mulțumesc? –  Depinde de noi, vorbitorii. Frumosul cuvântului se asociază cu starea de bine a acestuia. Această legitate este valabilă și pentru om.

Verbul a (se) ameliora (-erez) este un verb „bun”, înscriindu-se în seria sinonimică  a (se) îmbunătăți, a face mai bun, a aduce în stare mai bună, a (se) îndrepta. Totuși, atestăm  situații de utilizare a acestui cuvânt care provoacă nedumeriri. Într-o publicitate frecvent difuzată se recomandă un preparat medicamentos care „ameliorează simptomele bolii”.

Probabil, se are în vedere diminuarea, ușurarea, estomparea, reducerea simptomelor de boală. Situația de „ameliorare” a simptomelor (adică acestea aduse la o stare de manifestare mai bună) este un indicator de agravare a bolii propriu-zise, iar verbul din „bun” devine unul „mai  puțin bun”.

Greșit: Acest medicament ameliorează simptomele bolii. 

Corect: Acest medicament diminuează/reduce/ușurează/estompează simptomele bolii. 

Și dacă veni vorba de simptom... Deseori se folosește forma incorectă de plural, fiind asociat cu termenul sindrom. Ce este comun între aceste două cuvinte? Domeniul de specialitate – medicina, modelul grecesc de formare a cuvintelor – prefixul sin-/sim-, dar și finalul cuvintelor -om.

Termenul medical simptom provine din grecescul symptoma, -ātis (n.) „coincidență” (format din < gr. syn „împreună” + < gr. ptoma, ptosis „lucru căzut”, „ptozie, cădere”) „semn care denotă o boală”. Cronicarii Gr. Ureche, M. Costin etc. se refereau la „friguri” ca semne de „căderi în boală”.

Termenul medical sindrom este un neologism din limba franceză, care are la bază grecescul syndromum, -i (n.) (format din < gr. syn „împreună” + < gr. dromos „alergare”, „drum”) și desemnează „totalitatea simptomelor care caracterizează o boală”.

Totuși, cuvintele formează diferit pluralul.

Greșit: Boala are mai multe simptoame/-uri./ Boala are mai multe sindrome/-uri.

Corect: Boala are mai multe simptome./ Boala are mai multe sindroame.

Explicație: Norma limbii române literare arată că substantivul de genul neutru simptom formează pluralul simptome, iar substantivul de genul neutru sindrom formează pluralul sindroame. Trebuie să luăm în considerare nu doar similitudinile dintre acești doi termeni medicali, dar și diferențele.

Vorbele (bune și frumoase) ne definesc, formează anumite atitudini în relațiile noastre interpersonale etc. 

Cum ne atârnăm unii faţă de alţii? De multe ori, în unele situații în care se face apel la bunul-simț al omului sau la „cei șapte ani de acasă”, suntem atenționați că:

Greșit: Trebuie să ne atârnăm frumos unii față de alții, doar suntem oameni! Iar atunci când e vorba de sănătatea noastră, cerem ca medicul „să se atârne serios față de noi, pacienții!”

Corect: Trebuie să avem o atitudine frumoasă unii față de alții, iar medicul, dar și noi, pacienții, trebuie să avem o atitudine plină de responsabilitate față de sănătatea noastră.

Explicație: Dicționarele înregistrează, pentru verbul de conjugarea I a atârna următoarele sensuri: „I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda, făcând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă la pământ. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva”.

Şi deoarece suntem oameni, este important a avea o atitudine (lexem definit în DEX „fel de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită concepție); comportare”) adecvată și de a lua atitudine („a-și manifesta poziția, a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere”) în iminența riscului de a fi agățați de cineva sau de ceva.

Ființa cuvântului are reguli rigide. A nu le respecta înseamnă a ieși din această ființă a verbului românesc, adică a ieși din propria noastră ființă românească.

„Un venin adânc străbătu ființa României și limba, portul, precum și multe alte, se molipsiră de el […] când cea română se respinsă în sânul sătenilor, carii o păstrasă în curs de 1700 ani” (Datine naționale).
Gheorghe Asachi se referea la limba greacă care invadase limba de salon. Acum situația este cu mult mai critică. Dacă limba română de atunci „să respinsă în sânul sătenilor”, acum este alterată limba unui întreg popor. Numai o „întoarcere la izvoare” (vorba poetului Grigore Vieru) ne poate salva identitatea românească.

Bibliografie

DOOM3 = Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti. DOOM. Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a revăzută și adăugită. București, Univers Enciclopedic Gold, 2021

Asachi = Gheorghe Asachi. Datine naționale. [Disponibil: https://enciclopedia-dacica.ro/?operatie=subiect&locatie=izvoare_romanesti&fisier=Asachi_Gheorghe_-_Datine_nationale]

Cantemir 1983 = Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, București-Chișinău, Litera International, text reprodus după Cantemir, Dimitrie. Istoria ieroglifică (în două volume), volumul II, București, Minerva, 1983. [Disponibil: https://www.academia.edu/10439928/Cantemir_Dimitrie_Istoria_ieroglifica2_Cartea]

The Goodness and Beauty of the Romanian Word

(Romanian language – controversies and correctness)

Keywords: Romanian language; cultivation; correctness; controversies; national identity

Bilingualism, to which we have been subjected, has led to a dilution of Romanian linguistic identity. The Russian language, promoted as a prestigious language, has subordinated the Romanian language. This situation has generated a sense of linguistic inferiority and even alienation towards our own language and culture, questioning the sense of national identity. This situation can only be remedied through the continuous cultivation of the Romanian language in the Moldovan space, with the virtues and beauty of the Romanian verb being aesthetic categories that ethically define Romanian identity.