Cuvântul sau un pas spre recăpătarea libertății lingvistice

Cuvântul are o „memorie” a sa, care asigură condiția libertății lingvistice. Memoria este ceea ce ne definește intelectul, ființa noastră existențială, ne reprezintă ca popor.

Lexemul a memora „a învăța pe dinafară, a învăța pe de rost, a reține în memorie; a memoriza” provine de la numele Mnemosyne (< gr. mnemosyne „memorie, amintire” = < gr. mnēmē (men- „a gândi”) + -synē, sufix substantival), figură mitologică ce descoperă puterea intelectului (= minții) și denumește „lucrurile”, pentru a înlesni comunicarea dintre muritori. Pe lângă aceasta, oferă oamenilor puterea, capacitatea de a memora. Omul, lipsit de darul zeiței, uită cine este și ce este. Tot de aici își trag originea substantivul amnezie „pierderea memoriei”, verbul a mnemoniza „a face ceva să fie ușor de memorizat” și adjectivul mnemonic „care se referă la memorie; care ajută memoria, mnemotehnic”.

A memora sau a memoriza? Ambele variante sunt corecte. Diferența este mai mult una formală. Amândouă au la bază latinescul memorare și sunt preluate din limba franceză. Verbul a memora respectă forma cuvântului latin. Verbul a memoriza este un derivat din latinescul memorare, adaptat la structura limbii franceze prin adăugarea sufixului.

Memoria este facultatea minții de a fixa sau a reține ce și cum vorbim și este corelată cu timpul. Cine gestionează timpul? Grecii antici aveau două reprezentări ale timpului: prima – Chronos, timpul în curgerea sa lineară (secunde, minute, ore etc.), care măsoară cantitatea timpului; de aici, cuvântul: cronologie (< gr. chronos „timp” + < gr. logos „știință”) „știință despre timp”. A doua reprezentare a timpului este Kairos, momentul, critic sau oportun, care măsoară calitatea acestuia. În timpul lui Chronos suntem mereu grăbiți, stresați, în retard temporal, dar ne simțim plini de suflet în timpul lui Kairos.

Minut sau minută? De multe ori, în vorbirea uzuală, se folosește formula într-o minută! Să fie oare corectă?

Greșit: Revin într-o minută.

Corect: Revin într-un minut.

Explicație: Dicționarul indică două forme de gen ale substantivului: minut, -ă (singular, neutru și feminin)/minute (plural). Dar, atenție! Substantivul minut (genul neutru) se utilizează cu sensul „unitate de măsură a timpului, egală cu a șaizecea parte dintr-o oră și care cuprinde șaizeci de secunde; interval scurt de timp”.

Locuțiunile adverbiale pe care le formează sunt: la minut = (care se execută) pe loc, imediat; într-un minut „îndată, imediat”, iar expresia din minut în minut (= dintr-un moment în altul) desemnează „momentul în care se întâmplă sau trebuie să se întâmple ceva”. Forma neutră a substantivului minut „unitate de măsură a timpului” este uneori înlocuită cu cea feminină minută, sub influența limbii ruse (минута).

În limba română, substantivul minută (genul feminin) este folosit, de regulă, în limbajele specializate: „original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv”, utilizat în topografie; și „parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție”, utilizat în domeniul dreptului. Dicționarul atestă și pluralul minuturi pentru sensul „mâncare (frugală) pregătită pe loc, la comanda consumatorului”.

Denumirea unității de măsură a timpului minut (< fr. minute < it. minuto < germ. minute) s-a format de la latinescul minutus din expresia (pars) minuta prima „prima parte, primul minut”, adică prima parte din primul tip de diviziune al unei ore.

Și noi, oamenii, în timpul lui Chronos, „venim cu cuvinte prin cuvinte. Rămânem datorită cuvintelor”. (V. Banaru)

Formula a oferi cuvântul a devenit uzuală. Se oferă insistent cuvântul la adunări, la conferințe etc.

Nerecomandabil: Acum cuvântul i se oferă domnului/doamnei X...

Explicație: Verbul a oferi desemnează acțiunile: „1. a propune cuiva (în semn de atenție, de bunăvoință etc.) să primească un lucru necerut; a da în dar, a pune la dispoziție; (refl.) a se declara dispus să facă un serviciu, a se pune la dispoziția cuiva. 2. a propune spre cumpărare o marfă, un bun etc.; a propune un preț pentru o marfă, pentru un bun etc. 3. (fig.) a înfățișa, a arăta, a etala, a prezenta ceva”.

Așadar, a oferi cuvântul unei persoane înseamnă a-i impune „un lucru necerut” sau a-i „propune spre cumpărare marfa”, în cazul dat, cuvântul care, de altfel, îi aparține.

Recomandabil: În continuare dăm cuvântul domnului/doamnei X.../are cuvântul domnul/doamna X.../propunem spre atenția Dvs. comunicarea domnului/doamnei X.../ domnul/doamna X va prezenta comunicarea...

Explicație: Cuvântul (< lat. conventus „adunare, întrunire”, conventum „înțelegere” din latinescul conventare „a se întruni mereu”) este atestat în peste 30 de locuțiuni, inclusiv a cere (sau a da, a avea) cuvântul „a cere sau a da cuiva dreptul de a vorbi (într-o ședință, într-o adunare etc.); a lua cuvântul „a vorbi (într-o adunare)”.

Cuvântul se dă, dar și se ia; locuțiunea a-i lua cuiva cuvântul înseamnă „a interzice cuiva să-și mai continue afirmațiile (într-o adunare)”.

Omul prin cuvânt manifestă sau manifestează atitudini și emoții? Uneori sufixele verbale, pe lângă faptul că sunt mărci gramaticale, sunt punți semantice. Un -ez sau un -esc modifică înțelesul cuvântului. Jocul sufixelor este unul de inteligență.

Greșit: Adolescentul manifestează empatie în procedura de testare psihologică.

Corect: Adolescentul manifestă empatie în procedura de testare psihologică.

Explicație: Pentru verbul a (se) manifesta avem două forme gramaticale și două sensuri diferite: (pers. 3) manifestă pentru „a exprima, a arăta, prin comportare, prin atitudine etc., un sentiment, o tendință”; „a (se) face cunoscut, a (se) vădi, a (se) exterioriza, a (se) arăta” și (pers. 3) manifestează pentru „a face o manifestație, a participa la o manifestație; a demonstra”.

În continuare, vom discuta despre verbul a vocifera, devenit unul în vogă, fiind frecvent rostit în cadrul ședințelor de diverse niveluri.

Greșit: Îl rog pe domnul X să vocifereze propunerea de proiect.

Corect: Îl rog pe domnul X să dea citire propunerii de proiect.

Explicație: Verbul a vocifera înseamnă „a vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta enervarea, nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a țipa; a striga”, „a zbiera, a țipa cu mânie”. Or în ședințe „se face publică, se anunță, se spune” o informație, dar nu se vociferează.

În concluzie, cuvântul este parte a universului, care ne definește ca națiune în procesul de globalizare a valorilor. Este cel care ne asigură înțelegerea profundă a expresiei a fi liberi în recăpătarea demnității lingvistice.

The Word or a Step Towards Regaining Linguistic Freedom (Romanian language – controversies and correctness)

Keywords: word; correctness; controversies; Romanian language; linguistic freedom

The word is the first step in cultivating Romanian linguistic freedom. Subordinated to the norms of literary language, the word reflects, through correct expression, the essence and logic of “things” within the limits of traditions and national values. The word is therefore the ergo of the language, which reinforces our “memory” of the nation and motivates us to spiritually reconnect with our natural, Romanian being by speaking Romanian correctly, beautifully, and coherently.