Invitaţie la o altfel de lectură
Pentru tipar;)
La editura BonsOffice din Chişinău au apărut două cărţulii cu totul neobişnuite – Ghicitori originale, semnate de Constantin Luca. O apariţie surprinzătoare, din mai multe motive.
Mai întâi, pentru că la noi, tradiţional, ghicitorile sunt considerate fie un datum, al folclorului şi al oralităţii, fie un atribut al literaturii pentru cei mici.
Apoi, pentru că autorul „ghicitorilor originale” este, ab initio, dascăl, profesor de limba şi literatura română într-un sat din centrul Moldovei (Zubreşti, Străşeni). Or, iarăşi, în virtutea unei tradiţii, profesorii noştri, mai ales cei de la ţară, copleşiţi, în chip nefericit, de rutina activităţii didactice şi a cotidianului, nu se prea întrec în ale scrisului.
Mai puţin cunoscut în lumea literară, dar recunoscut şi apreciat de numeroase generaţii de elevi, profesorul Constantin Luca a ştiut să transforme ghicitorile într-un eficient şi atractiv instrument didactic, educativ şi, mai cu seamă, cognitiv, prilejuind copiilor satisfacţia de a (re-) descoperi lumea prin intermediul lor.
Alimentate de o dragoste părintească pentru copii, de o sensibilitate sporită faţă de „cuvântul potrivit la locul potrivit”, precum şi de o percepere acută a esenţelor, ghicitorile lui Constantin Luca surprind în textul lor însuşirile şi manifestările cele mai relevante ale obiectelor, fiinţelor şi fenomenelor din realitatea imediată.
Cele mai multe dintre ele se ghicesc uşor, „misterul” fiind la suprafaţă: Are gură oţelită, / Taie carne, taie pită (cuţitul) ori Prieten bun cu omul / În apă nu-l prinde somnul (delfinul).
Altele se citesc precum o poezie: deşi au răspuns, ele parcă nu-l necesită. Aceste ghicitori sunt purtătoare ale unui mesaj mai adânc şi reflectă o atitudine, o concepţie despre om şi valorile lui: Din lut zămislit, / Din lut hrănit, / Şi-n lut zidit (omul) sau Se naşte din inimă, / Se spune şoptit, / Şi seara, şi dimineaţa, / Cât ai de trăit (rugăciunea).
Ghicitorile de tipul: În faţa lui, din omenie, / Oricine-şi scoate pălăria (bătrânul), E bun când vine, pe-oleacă, / Dar mai bun când pleacă (oaspetele) sau O avere minunată, / nu se pierde niciodată, / Dac-o ai e minunat, / Eşti din toţi cel mai bogat (cunoştinţele) ascund în ele adevărate lecţii de omenie, de conduită, de viaţă.
„Purtate o viaţă întreagă printre copiii satului”, „lansate în urma lor şi a tuturor celorlalţi copii, mari şi mici ai acestui pământ – ca preţios tezaur de frumoasă zăbavă şi carte de învăţătură în clipele de răgaz”, ghicitorile din aceste două volume sunt o sinceră şi plăcută invitaţie la o altfel de lectură, mai puţin obişnuită, dar deosebit de captivantă şi plină de revelaţie.