Onomastica africană
Pentru tiparÎn perioada 7-10 iulie 2009 a avut loc al 15-lea Congres de onomastică (The 15th Names Congress), organizat de Societatea Sud-Africană de Onomastică (The Names Society of Southern Africa – NSA) în colaborare cu Universitatea KwaZulu-Natal din Durban. Alegerea nu a fost întâmplătoare, având în vedere că preşedintele NSA – profesorul Adrian Koopman1 – face parte din corpul academic al acestei instituţii de învăţământ superior. De altfel, anunţul despre această manifestare ştiinţifică a fost făcut pentru prima dată tot de către Domnia Sa, cu ocazia celui de-al 23-lea Congres Internaţional de Ştiinţe Onomastice, desfăşurat în luna august 2008 la Toronto, în Canada. Astfel, Congresul sud-african se încadrează printre evenimentele ştiinţifice importante din sfera onomasticii, chiar dacă pentru români pare „exotic” şi extrem de îndepărtat. Realitatea este că, în epoca globalizării, distanţele nu mai sunt precumpănitoare şi nu limitează răspândirea ideilor sau a culturii, dovada cea mai bună fiind revistele cotate ISI, care apar în Noua Zeelandă, Australia, Singapore, Japonia sau Africa de Sud, cu o componentă redacţională multinaţională şi supercalificată.
Deplasarea la un astfel de congres constituie o aventură în sine, de vreme ce trebuie străbătuţi peste 13000 de kilometri pentru a ajunge într-o locaţie cel puţin atipică pentru un turist de pe vechiul continent. După o călătorie de trei zile cu autoturismul (Baia Mare – Bucureşti) şi cu trei avioane (cu escale la Madrid şi Johannesburg2), în timpul căreia am traversat atât Tropicele, cât şi Ecuatorul, am ajuns în ţara ce va găzdui anul viitor Campionatul Mondial de Fotbal. Aceasta ocupă zona sudică a continentului african, fiind mărginită la vest de Oceanul Atlantic, iar la est de Oceanul Indian. Clima subtropicală din cea mai mare parte a teritoriului a favorizat stabilirea multor europeni acolo încă din secolul al XVII-lea şi, de-a lungul timpului, regiunea a cunoscut o dezvoltare susţinută (bazată şi pe cele mai mari zăcăminte din lume de aur şi diamante), ajungând un etalon pentru întreaga Africă. Totuşi după 1994 – anul abolirii politicii de apartheid – situaţia a scăpat de sub control şi a degradat accentuat, astfel încât, în prezent, şomajul atinge 40-45%. Ca urmare, infracţionalitatea face ca Africa de Sud să fie ţara cu cea mai mare criminalitate din lume. Deşi pare desprins dintr-un film SF, toate locuinţele au gratii la uşi, ferestre şi balcoane, gardurile înalte sunt prevăzute cu sârmă ghimpată şi cu fire electrice, însoţite de plăcuţe cu inscripţia „armed response”. Nu se pot vedea copii pe străzi jucându-se, oameni plimbându-se în parcuri, fiindcă nu există nicio siguranţă în afara perimetrului securizat. Inclusiv instituţiile publice au aceleaşi măsuri de securitate sporită. Perimetrul campusului universitar, deşi întins pe o suprafaţă imensă în raport cu standardele europene, e înconjurat de garduri cu sârmă ghimpată şi puncte de control, prevăzute cu bariere şi personal înarmat. Doar maimuţele se pot plimba în voie, fără să simtă pericolul cauzat de sărăcie şi ură rasială. E o ţară în care nu există transport în comun, iar legile rutiere prevăd obligativitatea blocării pasagerilor în autoturisme, pe timpul mersului. După afirmaţia mai multor localnici, acolo se trăieşte într-o „închisoare liberă” şi nu e de mirare că în ultimii cinsprezece ani un sfert din populaţia albă a părăsit Africa de Sud. Trist, dar adevărat, e o realitate care ar trebui să dea de gândit multora, astfel încât să nu se ajungă la astfel de situaţii aberante şi în alte părţi ale globului.
Ca o ingerinţă a situaţiei politice asupra onomasticii se poate aminti schimbarea unor nume de locuri. De altfel, multe lucrări ale congresiştilor din ţara-gazdă au vizat tocmai acest subiect. Fie că e vorba de nume de regiuni, de localităţi, de străzi sau de instituţii, autorităţile locale şi-au propus să modifice denumirile „albe” cu altele, „negre”, băştinaşe, chiar dacă acest lucru e deranjant inclusiv pentru populaţia de culoare. Denumirile „coloniale” ori cele amintind de anii apartheidului trebuie şterse cu orice preţ, însă problema ridicată la congres şi valabilă în multe alte medii vizează intervenţia politicienilor în probleme care îi depăşesc, fără să ţină cont de părerea specialiştilor. În acest sens, din comisiile de modificare a toponimelor sud-africane lipsesc tocmai onomasticienii, cei îndreptăţiţi, prin pregătire, să-şi dea girul la astfel de acţiuni. De pildă, în apropierea portului, strada cea mai periculoasă şi mai rău famată din Durban a primit numele de Mahatma Gandhi, ceea ce cu siguranţă l-ar fi intrigat pe pacifistul lider hindus, care a vieţuit o parte din tinereţea sa în oraşul de pe ţărmul Oceanului Indian. Câteva exemple de modificări hodonimice sunt: Dr. Langalibalele Dube în loc de Winder St., Ingcuce pentru Albert St., Isaiah Ntshangase în loc de Walter Gilbert, Khuzimpi Shezi pentru Wiliams Road, Masobiya Mduli în loc de Fisher St., Maud Mfusi pentru St. Georges Street etc. Noile denumiri (cu o rezonanţă ciudată chiar şi pentru unii localnici) nu ţin cont de activitatea personajelor respective – unele chiar infractori! –, ci de culoarea pielii lor, „verificată” de administraţiile locale sau naţionale. E o situaţie similară cu legiferarea aşa-zisei limbi moldoveneşti în Republica Moldova, în ciuda opoziţiei comunităţii lingvistice locale şi internaţionale, neînregimentate politic.
Alte subiecte atinse de prezentările gazdelor au vizat modificările prenumelor de-a lungul anilor (cel mai popular nume de botez feminin în anul 1979 era Maria, în 2009 este Michelle), poreclele, numele echipelor de fotbal (anul viitor Fifa World Cup se va desfăşura acolo), denumirile literare ş.a. Tematici asemănătoare au avut şi reprezentanţi din alte ţări africane ca Nigeria, Zimbabwe ori, de pe continentul american, din Canada. Din Europa au participat la congresul de onomastică africană cercetători de prim rang din Belgia (Willy Van Langendonck), Estonia (Peeter Päll), Franţa (Michel Rateau), Norvegia (Kaisa Rautio Helander) şi Suedia (Mats Wahlberg), cu lucrări ce vizau în bună măsură multilingvismul şi multiculturalitatea. Pentru prima dată a fost reprezentată şi România, de către Daiana şi Oliviu Felecan, conferenţiari doctori la Universitatea de Nord din Baia Mare. Studiile lor (The Nickname – a Reflection of the Polyphony in the Linguistic Area of the North Western Part of Romania, respectiv Multi-ethnic Connections Reflected in the Anthroponymy of a Central European Region) s-au bucurat de o reală apreciere şi au putut fi prezentate în Africa de Sud ca urmare a câştigării unui proiect de cercetare exploratorie finanţat de către CNCSIS (nr. 251/2008), care vizează spaţiul antroponimic maramureşean. În ciuda birocraţiei excesive şi a dificultăţilor inerente într-un demers de asemenea factură, trebuie apreciat faptul că, prin astfel de proiecte, e posibilă deplasarea la manifestări ştiinţifice de anvergură, unde nu numai că se pot face cunoscute realizările cercetării româneşti, dar se pot stabili inclusiv relaţii de colaborare cu parteneri culturali din toată lumea, facilitându-se accesul la cele mai noi teorii şi aplicaţii, fără de care cercetarea românească nu s-ar putea integra în universalitate.
Ca un fapt mai puţin întâlnit la astfel de manifestări mai trebuie remarcat că, în cadrul celui de-al 15-lea Congres de onomastică africană, aproape toate prezentările au fost libere, conferenţiarii susţinându-şi afirmaţiile prin power-point. Majoritatea lucrărilor au avut un caracter aplicativ, punându-se mare accent pe latura spectaculară. Activitatea ştiinţifică desfăşurată timp de patru zile a fost îmbinată şi cu momente relaxante, conform proverbului latinesc miscere utile dulci. Fie că a fost vorba de recepţia oferită de autorităţile Universităţii KwaZulu-Natal, la care s-a prezentat şi un spectacol tradiţional de muzică şi dansuri zulu, fie de banchetul găzduit de un restaurant cu specific african, fie de o excursie pe vestita plajă din Durban şi la cel mai mare parc tematic marin din Africa (uShaka Marine World), participanţii au luat act de civilizaţia şi cultura locului, cu particularităţile specifice, mai mult sau mai puţin pozitive. Merită subliniată căldura şi ospitalitatea deosebită a sud-africanilor, albi şi negri deopotrivă, felul lor prietenos, care compensează, într-o anumită măsură, lipsa de siguranţă de pe străzi şi din locurile publice, unde oameni fără educaţie şi fără căpătâi aplică legea junglei.
În comparaţie cu ţările europene sau cu cele nord-americane, Africa de Sud oferă o nouă perspectivă asupra vieţii, dă o cu totul altă dimensiune a convieţuirii interumane. După decenii de oprimare rasială, în care existau doar două limbi oficiale (engleza şi afrikaans), s-a ajuns la oficializarea a nu mai puţin de 11 limbi, 9 fiind ale populaţiei de culoare, indigene (zulu, xhosa etc.). Mulţi dintre urmaşii vechilor buri însă evită să mai vorbească afrikaans, identificată cu limba opresorilor din anii de apartheid. Engleza rămâne lingua franca, însă se pot auzi nenumărate variante şi pronunţii, în funcţie de limba maternă a vorbitorilor. O altă „ciudăţenie” a ţării de la antipozi se referă la faptul că nu are o singură capitală, ca toate statele lumii, ci trei: Pretoria găzduieşte centrul executiv, Cape Town e centrul legislativ, iar Bloemfontein, cel judiciar.
Aşa cum vizitarea Africii de Sud reprezintă o aventură în sine, la fel orice participare la un congres internaţional oferă oportunităţi nenumărate de a te îmbogăţi spiritual, de a lua contact cu cele mai noi realizări în domeniu, de a lega relaţii de prietenie cu cercetători din întreaga lume. Pe de altă parte, onomastica din secolul XXI cunoaşte o dezvoltare continuă, ce poate fi cuantificată prin tot mai numeroase manifestări ştiinţifice de anvergură, de interes general (International Congress of Onomastic Sciences – Toronto, Canada) sau tematic (toponimie urbană – Helsinki, Finlanda, nume de firme – Amsterdam, Olanda, onomastică africană – Durban, Africa de Sud etc.). Ele dau măsura adevărată a ultimelor cercetări pe plan mondial şi deschid noi orizonturi pentru cei implicaţi în fascinantul domeniu al numelor.
Note
1 Este şi vicepreşedinte al International Council of Onomastic Sciences, forul suprem al onomasticii mondiale.
2 La întoarcerea în ţară am călătorit chiar cu patru avioane, cu o escală suplimentară la Barcelona.