SERAFIM SAKA – 75
Pentru tipar;)
În peisajul nostru literar, Serafim Saka a reprezentat mereu altceva, s-a detaşat mereu de context (contingent), făcând – spre binele său şi al literaturii noastre – figură aparte. A fost primul anti-druţian, în timp ce majoritatea prozatorilor noştri druţianizau şi mioritizau excesiv, cuprinşi de acea euforie lirică atât de specifică basarabeană. A încercat să extindă parametrii paradigmatici ai generaţiei sale, explorând tipologii şi medii umane mai puţin sau deloc explorate de prozatorii noştri. Eroii săi sunt netradiţionali, decupaţi din lumea artiştilor, boemilor, rataţilor, mediul lor de viaţă fiind, de regulă, cel intelectual, urban. Detaşându-se de mulţi dintre confraţii săi, el a respins acea filozofeală rudimentară (şi păguboasă!) a ţăranului moldovean ce deborda din paginile prozei anilor ’60-’70. Paginile sale cele mai adevărate ne relevă, fără îndoială, o sensibilitate artistică modernă, o individualitate marcată de o cultură aleasă, bine asimilată.
Arcadie SUCEVEANU